* Prima pagină * Căutare * Contact *
 


Remember
Cuvânt înainte
Aventura televiziunii
Preliminarii
        Grupa I-a
        Grupa II-a
        Grupa a III-a
        Grupa a IV-a
        Grupa a V-a
Finalele
        Finala cu presa
        Primarul in exercitiu
Dialoguri subiective
        George PADURE
        Anton VATASESCU
        Victor CIORBEA
        Dinu PATRICIU
        Doru Viorel URSU
        Mihai ERBAŞU
        Crin HALAICU
Rezultatele primului tur
Turul 2
        Victor CIORBEA
        Ilie NĂSTASE
        Bătălia pentru sectoare - 10 iunie 1996
        Bătălia pentru sectoare - 11 Iunie 1996
Semifinalele
        Seria A - 15 mai 1996
        Seria B - 16 mai 1996
        Seria C - 22 mai 1996
        Seria D - 23 mai 1996
Super-Finala
        Repriza a II-a
        Din culise
Post festum - 7 august 1996
Cuvânt după

 

 

Capitol/Subcapitol: Dialoguri subiective - George PADURE


George PADURE:
(2 mai 1996)

"Le spun tuturor ca in viata trebuie sa ai si tupeu, dar atat cat se cere!"

O. Andronic: Buna-seara! Domnule Padure, materialul filmat pe care l-ati pregatit poate fi considerat o biografie exemplara a omului de succes. V-as propune sa staruim putin asupra acestei biografii unde am intalnit cateva lucruri in legatura cu care as dori sa va descos. Spuneti asa: la doar 21 de ani ati devenit cel mai tanar sef de unitate din judetul Constanta, conducand o institutie cu 70 de salariati. Se poate trage concluzia ca sistemul in care traiam oferea sanse de afirmare tinerilor, dvs. fiind un om foarte tanar. De ce ati ales calea exilului in acest caz?
G. Padure: Trebuie sa va spun ca prima mea tentativa de parasire a Romaniei, de a-mi indrepta drumurile... a fost chiar la 17 - 18 ani. Inainte de a fi fost si de a fi trecut prin aceasta, s-ar parea din ceea ce se vede in biografia mea ca sistemul imi suradea. Eu pot sa spun altceva: trebuia cu totii sa ne adaptam si sa facem fata oricarei situatii.
O. Andronic: V-ati adaptat foarte bine, dovada, dupa cum se vede, aceasta promovare. Care era alt element?
G. Padure: Nu inseamna totul in viata sa ajungi sa fi sef. Viitorul si viata nu inseamna numai asta. Conteaza sa ai si o viata libera, decenta - ceea ce este mult mai important decat sa ajungi sa fi sef intr-un regim totalitarist.
O. Andronic: Ceea ce ne arata schita biografica in continuare este tocmai faptul ca n-ati prea fost liber, ati fost sef cam tot timpul.
G. Padure: Depinde ce intelege fiecare prin libertate. Eu inteleg exact ceea ce pot sa spun ca multi dintre romani nu au inteles in 1990. Libertatea nu presupune numai dreptul de a fi liber, de a te distra sau nu, de a dormi la orice ora vrei, ci respectarea regulilor de convietuire dintre indivizi intr-o societate libera. Ea nu presupune de a astepta sa-ti dea cineva ceva. Sunt foarte multi care n-au inteles asta. Romanii nu au fost pregatiti pentru asa ceva, poate nu e vina lor, ci a regimului care a fost.
O. Andronic: Cum v-a intampinat societatea capitalista?
G. Padure: Nu m-a intampinat deloc cu bratele deschise, am avut chiar refuzarea cererii de sedere prima data, a trebuit, tin minte - le spun tuturor ca in viata trebuie sa ai si tupeu, dar atat cat se cere - sa-i scriu ministrului de interne criticandu-l pentru una din emisiunile sale, drept pentru care mi-a bagat asa zisa "pila". La noi, in strainatate exista interventia ministrului in asemenea situatii si astfel a intervenit pentru a fi lasat sa stau in Belgia. Vreau sa va spun ca mi-a raspuns personal, ca apoi sa descoper ca a intervenit, ducandu-ma la Ministerul de Interne si cerandu-mi actele mi s-a spus: "nu va speriati, dvs. aveti deja semnatura ministrului de Interne pentru a ramane in Belgia".
O. Andronic: Tot in aceasta biografie, precizati un lucru care ma intereseaza foarte tare: tot ceea ce ati facut in Romania, ati facut doar pe cai legale. Unde bateti?
G. Padure: Bat la majoritatea oamenilor de afaceri care nu stiu exact ce inseamna libertatea, chiar si in afaceri, ea nu presupune decat respectarea regulilor asa cum sunt ele. E posibil ca o legislatie sa fie proasta la un moment dar daca te vezi incapabil sa duci respectaiva afacere in aceste conditii e mai bine sa te lasi pagubas, decat sa o faci prin alte cai. Exact ce s-a intamplat la noi. Chiar daca nu m-am imbogatit in Romania, nu mi-am patat numele firmei.
O. Andronic: Am putea trage o concluzie pesimista, ca in Romania de astazi cinstea in afaceri este un handicap.
G. Padure: Oarecum, da. Dupa cum bine stiti, sunt oameni care, de la o zi la alta isi schimba masinile, casele si principiile. Eu nu pot sa fac asta, etica probabil ca nu-mi permite, e vorba si de o mentalitate aici si de mai multe lucruri.
O. Andronic: Parafrazand o romanta, as putea sa va intreb - pentru ca nu mi-ati raspuns: de ce ati plecat, de ce ati venit?
G. Padure: Uneori stau si ma intreb si eu : de ce am venit? Raspunsul este: imi place mai mult aici. Si va spun, apropo de asta, daca cineva crede ca ma simt mai bine aici pentru ca sunt bagat in seama, sunt PADURE si acolo nu mai sunt Padure se insala. Intr-adevar, nu am aceeasi imagine publica pe care o am aici, dar daca este sa comparam va rog sa ma credeti ca as dori ca sa nu fiu recunoscut ca acest Padure si sa fiu ca acolo. Tare mult mi-as dori sa nu mai trebuiasca sa dai din coate - cum se spune - pentru a depasi birocratia existenta in Romania. Acolo, indiferent cine esti, ti se rezolva o problema, fara sa spui cine esti, se rezolva totul intr-un mod absolut firesc.
O. Andronic: Foarte interesant un lucru: la scurt timp dupa ce v-ati intors in tara, reputatia dvs. a cunoscut cote explozive. Explicatia mea este ca ati folosit in mod inteligent posibilitatile pe care le oferea in acel moment publicitatea.
G. Padure: Publicitatea intotdeauna a demonstrat ca este singura cale de a-ti face cunoscuta afacerea, lucru pe care nu trebuia, nici sa fie un sistem comunist sau capitalist, peste tot este acelasi, pentru ca ea duce la cunoasterea produsului tau, in definitiv pentru a ajunge la consumator. Asta am vrut sa aratam: produsele noastre, calitatea lor. Multi au spus: da, dar preturile lor? Noi am cautat, inainte de toate sa avem calitatea.
O. Andronic: Domnule Padure, in 1990 publicitatea era ieftina in Romania. Dar putea sa prezinte un dezavantaj: acela al neincrederii omului in publicitate; in sistemul comunist acest capitol nu conta. V-ati izbit de aceasta neincredere?
G. Padure: Mi-a fost frica sa fac publicitate mincinoasa. Aceasta pana la urma se demonstreaza ca este o arma cu doua taisuri, care, pana la urma se intoarce impotriva ta.
O. Andronic: Care a fost momentul in care ati constatat ca promisiunile pe care le facea GEPA au fost resimtite de public ca fiind adevarate?
G. Padure: Sa stiti ca din 1990 pana in '95- '96, GEPA a avut o cifra de afaceri permanent crescatoare. Mai mult de atat, s-ar putea sa fie multe voci care sa spuna: da, dar altii si-au deschis 100 de magazine. Nu e totul sa ai atatea magazine, faptul ca cifra iti creste cu 5, 10 procente lunar, este foarte mult, in conditii normale. Or, eu am considerat intotdeauna ca cresterea trebuie sa fie progresiv normala, nu dublata de la o zi la alta si s-a vazut ca sunt foarte multe exemple cand au dublat de la o zi la alta si acum nu mai sunt printre cei liberi.
O. Andronic: Domnule Padure, am avut si avem inca nevoie ca de aer de investitori straini. V-a primit administratia romana cu bratele deschise?
G. Padure: Nu; pot sa va spun ca eu am venit in Romania la chemarea primului-ministru de atunci, Petre Roman, care, intr-o emisiune pe un post francez, aflandu-ma in Belgia, chema investitori straini si promitea ca li se va pune la dispozitie cutare si cutare lucru. Venisem sa deschid o firma care la plecare a fost de 50 000 de dolari. Ori, ajunsesem sa depun banii acestia, acum nu mai puteam nici sa mi-i retrag, fapt pentru care m-am vazut obligat sa ma duc la Guvern si sa spun: domnule prim-ministru, ati promis asa si trebuie sa va tineti de promisiune. Daca nu, eu ma duc pe postul belgian de televiziune si voi spune ca nu este adevarat ceea ce ati promis. A fost cineva din protocolul d-lui Roman care a reactionat, dupa parerea mea, foarte inteligent. Respectiv a luat legatura cu Primaria si a doua zi aveam obtinut spatiul din Dorobanti.
O. Andronic: Istoria relatiei dvs. cu Primaria a cunoscut numai faze de acest gen?
G. Padure: Nu, pot sa va spun ca am intalnit bunavointa necesara de a putea demonstra la randul dansului - actualul primar Halaicu - ca unii din investitorii straini pot. I-am prezentat planul nostru de afaceri, de dezvoltare, fapt care l-a determinat, fata de alti primari care i-am intalnit in decursul celor sase ani, sa actioneze imediat si sa pot construi magazinul din Calea Dorobanti.
O. Andronic: Apropo, la cat s-a cifrat noua investitie pentru GEPA?
G. Padure: Aproape la 1.025.000 de dolari pe vremea aceea. Dar eu am vrut sa fac un magazin de tinuta, nu doar sa vopsesc gardul, ceea ce cred eu ca am reusit, probabil ca aici sta si faptul ca sunt foarte multe discutii legate de acest magazin. Nu a fost usor, dar sunt fericit ca este ceva frumos si daca se intampla ceva cu mine, stiu ca am lasat ceva facut din mana mea.
O. Andronic: Un episod interesant il reprezinta si investitia dvs. in mass-media. In 1993 ati cumparat majoritatea actiunilor ziarului "Tineretul Liber". Persoane malitioase spun ca ati facut acest lucru, exclusiv pentru a plati niste polite unor adversari.
G. Padure: Nu. Vreau sa va aduc aminte de un moment: eu sunt un om care ma deranjeaza foarte mult lipsa bunului simt. Si am observat la un moment dat o faza, pe care a observat-o tot telespectatorul roman, cand cineva a fluturat 10 000 de dolari in mana spunand: eu cumpar acest ziar. Vreau sa va spun ca bunul simt nu-ti permite sa faci acest lucru, chiar daca ai atatia bani, in fata camerelor de luat vederi. Si le-am dat telefon imediat: si am spus, oricand aveti nevoie va ajut. A mai durat din acel moment inca trei luni de tergiversari, pana cand o parte a actionarilor "Tineretului Liber", in saracia tranzitiei, au inceput sa-si vanda din actiuni. A fost momentul cand eu am investit in acest ziar, dupa aceea totul a devenit pasiune, apoi ambitie.
O. Andronic: Nu s-ar putea spune ca ati reusit un real reveriment la "Tineretul Liber". Conditiile si cauzele sunt complexe. Ce credeti ca ati reusit sa determinati acolo, in aceasta perioada?
G. Padure: In primul rand, din punct de vedere managerial pot sa spun ca acolo se lucreaza altfel. Se lucreaza organizat, pe baza unei scheme. Daca eu continuam ce au facut predecesorii mei era posibil sa nu mai existe ziarul demult. Managementul acestuia face ca, in continuare, acest ziar sa reziste.
O. Andronic: Haideti sa revenim, domnule Padure, la subiectul pentru care sunteti aici - candidatura dvs. De ce la Primaria sectorului 1 si nu la Primaria Capitalei? Lumea buna s-a indreptat in zona aceea.
G. Padure: Am mai fost intrebat odata si am sa spun acelasi lucru pe care am sa vi-l spun si dvs. Sunt mai multe lucruri care ma fac sa ma indrept spre Primaria Sectorului 1. In primul rand este vorba de acel bun simt de care am vorbit, care ma obliga sa arat tuturor ca nu ma intereseaza un scaun mare pe care sa-l ocup, ci ma intereseaza mai mult sa arat ce pot sa fac si apoi sa astept de la electorat. Apoi, trebuie sa nu uitam, sectorul 1 nu numai ca este poarta de intrare in Bucuresti, dar este pana la urma chiar insasi Romania. Pentru ca strainii aici vin, exclusiv in sectorul 1, stau cateva zile, pleaca si raman cu ceea ce au vazut.
O. Andronic: In cei sase ani nu prea v-ati dat cu partidele politice. De ce independent?
G. Padure: Va rog sa ma credeti ca am stat de vorba si in stanga si in dreapta, si in centru, dar nu am reusit insa sa fiu convins ca este vreun partid care sa nu faca altceva in afara de politica eu-ului, de politica partidului, in grup. Ori parerea mea este ca a sosit momentul ca in Romania sa se faca politica natiunii. Cand va exista un astfel de partid, atunci voi adera la el.
O. Andronic: Sau poate puneti in felul acesta bazele unui partid... independent. Calitatea de independent nu inseamna excluderea politicii. Puteti face politica proprie.
G. Padure: Unul din punctele programului-platforma pe care le am este depolizitarea structurilor administrative ale Primariei.
O. Andronic: Acesta este deja un punct de vedere la care subscriu. In interviul pe care l-ati acordat coitidianului prin care v-ati anuntat candidatura, spuneti ca vreti sa inlaturati amatorismul din administratie. De unde, de la varf sau de la baza? Vorbind de varfuri, nu exista o profesie de primari... Deci, vrand-nevrand toti cei care ajung prima data in aceasta situatie, pornesc de la o baza de amatori.
G. Padure: Este adevarat. Ceea ce am vazut cu totii in cei sase ani este ca s-a incercat sa se faca aceasta functie cu oarecare amatorism. Deci, nu stiu cati primari isi urmaresc un plan pe care il au, la nivel de zile, ore, daca ele sunt respectate si daca ele sunt facute.
O. Andronic: Ati studiat problema. Ce posibilitati vedeti pentru a va forma o echipa si sa nu fiti nevoit sa lucrati cu ce da Dumnezeu?
G. Padure: La fel unul din punctele platformei-program este ca angajarea sau mentinerea in posturi a tututor sefilor de servicii sa se faca pe baza concursului de management. Deci, prefer - si o sa vedem care va fi bugetul salariilor primariilor - sa lucrez in loc de 500 cu 380 de oameni, motivati, care sa stie ce fac. Birocratia trebuie sa dispara, cel putin din Primaria Sectorului 1. Vom trai si vom vedea si cred ca celelalte primarii vor urma exemplul sectorului 1.
O. Andronic: Cred ca atat timp cat Parlamentul nu a elaborat statutul functionarului public acest lucru va fi foarte greu de realizat.
G. Padure. Pentru a avea niste reguli normale de lucru nu-ti trebuie obligatoriu un statut al functionarului public. Poate fi creat si un statut de ordine interioara.
O. Andronic: Exista solutii manageriale pe care le aplicati in societatea dvs., care pot fi transplantate intr-o primarie?
G. Padure: Dl Stolojan avea o vorba: creezi sistemul de lucru, bine pus la punct, pe care, apoi urmeaza sa il controlezi si activitatea va decurge normal. Nu trebuie sa faci lucrurile la intamplare, sa stii cum vor circula hartiile...
O. Andronic: Sa presupunem ca in 2 iunie veti fi ales primar al sectorului. Ce veti face cu propriile dvs. afaceri?
G. Padure: Deja eu mult din timpul pe care il am nu prea ma mai ocup de aceste afaceri, pentru ca exact ce va spuneam - am creat odata structura de lucru si nu vorbesc aici numai de a crea niste posturi. Odata facute lucrurile acestea, nu ramane decat sa le controlezi. Exista si fiul meu, care are 28 de ani si oricum este alaturi de mine si nu-mi este frica de acest lucru.
O. Andronic: Intre afaceri si calitatea de primar exista vreo incompatibilitate?
G. Padure: Tocmai in ceea ce ma priveste voi cauta sa las loc de foarte multa transparenta. Exact cum s-a crezut si cu ziarul "Tineretul Liber" ca exista riscul sa intru in politica si sa fac politica cuiva.
O. Andronic: Haideti sa continuam pe taramul presupunerilor si sa presupunem ca ati deveni primar. Care e primul lucru de care va apucati?
G. Padure: Primul lucru nu este nicidecum cum multi promit sa faca, sa astupe gropile din Bucuresti, ci ma intereseaza sa incep sa discut cu cineva care cunoaste foarte bine sectorul 1: si anume, batranii sectorului. Vreau sa existe un dialog intre mine si ei. Pensionarii nu sunt ascultati, ei nu dialogheaza cu nimeni. Dupa aceea, daca va spun ca ma apuc sa spal toate strazile din sector cu echipele pe care le avem, poate cineva ar rade. Dupa ce luam gunoiul, vom vedea care sunt gropile care raman.
O. Andronic: Cred ca aveti dreptate, cred ca nimic nu are acum un impact mai negativ asupra individului decat mizeria care se aduna de la o zi la alta. Ca independent aveti totusi o platforma-program. Cred ca ar fi interesant pentru telespectatori sa punctati cateva dintre principiile dupa care intentionati sa va calauziti?
G. Padure: Am fost intrebat la un moment dat care mi se par cele mai interesante puncte ale platformei. Ea contine 20 de puncte. Am sa va citez cateva dintre ele: exact ce va spuneam, depolitizarea structurilor administrative, eliminarea totala a coruptiei din administratie, a birocratiei si reinstituirea serviciului de reclamatii si sugestii, (nu tot ce facea Ceausescu era rau), sprijinirea batranilor si pensionarilor din fonduri speciale si organizarea la nivelul sectorului a unei burse permanente a locurilor de munca in sprijinirea somerilor, absolventilor sau altor categorii de cetateni.
O. Andronic: In acelasi interviu ii condamnati pe cei care, cu demagogie spun ca traim mai bine. Pai nu e chiar sloganul dvs.? ("Un pic mai bine pentru dvs.!")
G. Padure: Nu stiu cum se poate spune ca traim mai bine cand 80 la suta din populatia tarii traieste intr-o saracie pronuntata sau relativ pronuntata. Nu stiu daca stiti ca din cei 5 milioane de pensionari 80 la suta traiesc cu o pensie de 1-200.000 lei. Tare mult as vrea sa ii vad pe cei de acum -politicieni- in aceeasi situatie cand vor iesi la pensie.
O. Andronic: Domnule Padure, unul dintre principiile pe care le-ati mentionat si aici este : sa dai si apoi sa ceri! Mi-aduce aminte de Kennedy, care spunea: "Inainte sa ceri ceva de la America, intreaba-te ce-i dai tu ei?!"
G. Padure: De fapt, a fost primul lucru pe care l-am spus atunci cand am venit in Romania. Lumea nu stia nici sa ceara, nici sa dea. Dar a invata sa ceri trebuie sa stii pentru ce. Or, romanii nu stiau nici ce sa ceara. Ma gandeam la momentul cand m-am dus prima data in strainatate: aveam in prima luna, 550 de dolari, enorm de putin, din care trebuia sa-mi intretin si familia care ramasese in tara. Le mai trimiteam cate 100 - 150 de dolari pe luna. Dupa doua luni am avut 1 000 de dolari. Dupa alte trei luni am trecut la 1 500 de dolari. Dar faceam in asa fel incat ceilalti sa depinda de mine, simteam prin activitatea mea ca ceilalti depindeau de mine. Atunci puteam sa le cer mai mult. Asa am reusit, pana la urma sa am un salariu de 5000 de dolari pe luna, in 1985.
O. Andronic: Si acum va veti multumi cu un salariu de primar?
G. Padure: Trebuie vazut si cu acest salariu. Pentru ca nu salariul depinde, cand vezi ca lipseste atat de mult bunul simt, cand vezi ca se poate mai mult si ca nu se face - la unii creste ambitia de a se demonstra ca se poate totusi mai mult.
O. Andronic: Aveti multi prieteni in presa, printre ziaristi. Credeti ca ii veti pastra si daca veti deveni o autoritate publica?
G. Padure: Nu sunt prietenii mei din perioada in care sunt eu aici. Aceasta presa venea in Belgia si li se recomanda de catre Ambasada Romana de acolo sa cumpere de la magazinul meu. Asa l-am cunoscut pe Topescu, pe dl Cabulea, pe altii care au si acum acasa aparatura cumparata din Belgia. Oamenii din presa sunt, in general,oameni care stiu ce vor.
O. Andronic: Cei sase ani care au trecut pana acum s-au desfasurat si sub privirile dvs. De ce credeti ca Romania nu a reusit sa arate mai bine pana in acest moment?
G. Padure: Parerea mea este ca romanii nu au fost pregatiti pentru ceea ce li s-a dat pe parcursul unei singure nopti: libertatea. Nu au stiut ce sa faca cu aceasta, nu au cunoscut principiile libertatii. Si nu vorbesc doar de societatea civila, ci si de putere.
O. Andronic: Puteam sa o ducem mai bine dupa acesti sase ani?
G. Padure: Sigur ca puteam sa o ducem mai bine si iata ca, domnul Brucan, intr-adevar a avut multa dreptate. Peste patru ani vom trece primii zece ani ai d-lui Brucan si vom vedea daca se schimba ceva. Nu trebuie sa uitam ca peste patru ani suntem deja in anul 2000.
O. Andronic: Interesant. Deci daca veti deveni primar, veti fi si unul dintre primarii anului 2000. Cum o sa arate atunci sectorul 1, daca va ganditi putin cu ochii mintii?
G. Padure: N-as crede ca Bucurestiul si nici sectorul 1 ar putea deveni un New York. Nici nu trebuie gandit spre asa ceva, nu vor fi pe toate arterele sectorului 1 cladiri precum World Trade Center. Este mai interesant de vazut ce fel de oameni vor fi si in Bucuresti, si in Romania, si in sectorul 1 in anul 2000. Daca va exista acest om nou care este asteptat, acest om cu o mentalitate noua care sa poata sa inteleaga toate aceste principii si sa treaca deja la constructia adevarata.
O. Andronic: Domnule Padure, o ultima intrebare care a mai fost pusa si unui alt candidat: care este situatia dvs. civila, ce nationalitate aveti?
G. Padure: Eu am nationalitate romana, am avut nationalitate belgiana, am renuntat la ea. Dar, oricum, legea, Constitutia Romaniei prevede clar ca persoanele cu functii publice trebuie neaparat sa aiba nationalitate romana.
 


<< Dialoguri subiective ||| Dialoguri subiective - Anton VATASESCU >>
| | Citiri: 4495 |

 
Copyright © 2005 - 2016 - Editura AlegRO