* Prima pagină * Căutare * Contact *
 


Remember
Cuvânt înainte
Aventura televiziunii
Preliminarii
        Grupa I-a
        Grupa II-a
        Grupa a III-a
        Grupa a IV-a
        Grupa a V-a
Finalele
        Finala cu presa
        Primarul in exercitiu
Dialoguri subiective
        George PADURE
        Anton VATASESCU
        Victor CIORBEA
        Dinu PATRICIU
        Doru Viorel URSU
        Mihai ERBAŞU
        Crin HALAICU
Rezultatele primului tur
Turul 2
        Victor CIORBEA
        Ilie NĂSTASE
        Bătălia pentru sectoare - 10 iunie 1996
        Bătălia pentru sectoare - 11 Iunie 1996
Semifinalele
        Seria A - 15 mai 1996
        Seria B - 16 mai 1996
        Seria C - 22 mai 1996
        Seria D - 23 mai 1996
Super-Finala
        Repriza a II-a
        Din culise
Post festum - 7 august 1996
Cuvânt după

 

 

Capitol/Subcapitol: Dialoguri subiective - Victor CIORBEA


Victor CIORBEA:
(14 mai 1996)

"Halaicu este pentru mine principalul adversar electoral"

O. Andronic: Dupa o intalnire ratata saptamana trecuta, dl Victor Ciorbea este astazi prezent in studioul Antenei 1. Bine ati venit, dle Ciorbea.
V. Ciorbea: Bine v-am gasit, stimati telespectatori. Dupa o intalnire prea scurta, de numai patru ore, cu salariatii si conducerea de la Societatea Comerciala Faur, si dupa un meci direct cu contracandidatii Patriciu si Atanasiu in aula Facultatii de Drept. Cred ca prinde bine o astfel de intalnire in studiourile Antenei 1. Vreau sa folosesc acest prilej pentru a-mi cere scuze pentru absenta de saptamana trecuta, in nici un caz nu ma eschivez de la astfel de intalniri...
O. Andronic: Deci, n-a fost vorba de un "sindrom Nastase".
V. Ciorbea: Dimpotriva! Apropo de sindrom; chiar ieri, in cadrul unei conferinte de presa i-am cerut dlui Nastase sa avem din nou o intrevedere imediata tocmai pentru a ne prezenta si sustine programul; daca nu voi primi raspuns pana la finele saptamanii, voi fi nevoit sa examinez programul dansului in absenta domniei sale si a primarului de la Los Angeles.
O. Andronic: Deci...
V. Ciorbea: E obligatoriu, pentru ca e o datorie fata de cetatenii Capitalei care au dreptul la informare, au dreptul sa cunoasca punctul de vedere al fiecarui candidat si capacitatea lui de a-si sustine un program si de a-l pune in aplicare.
O. Andronic: Asteptam si noi cu nerabdare raspunsul dlui Nastase la provocarea dvs. Ideea intalnirii de astazi este de a releva publicului tele-alegator fata mai putin cunoscuta a liderului Victor Ciorbea. Aceea a persoanei private. Daca sunteti de acord, dle Victor Ciorbea, v-as propune sa incepem cu inceputul: de unde va trageti?
V. Ciorbea: Provin dintr-o familie de moti din judetul Alba; am absolvit cursurile gimnaziale si ale liceului intr-un puternic mediu muncitoresc in Hunedoara, dupa care am absolvit, ca sef de promotie pe tara, Facultatea de Drept din Cluj. Apoi mi-am ales Bucurestiul, pe care l-am iubit de la bun inceput, inca din copilarie. Am fost magistrat timp de cinci ani la Judecatoria Sectorului 5 si apoi am lucrat la Directia pentru Cauze Civile din cadrul Parchetului General; m-am specializat de la inceput in Drept Civil, Drept Comercial, Legislatia Muncii si in ultimii ani am fost asistent si lector la Facultatea de Drept din Bucuresti. Am urmat si cursuri de management in anul 1992 la o Universitate din Statele Unite si, deci, in acest interval, pana in 1989, mi-am sustinut si examenele de doctorat. Din '90 a inceput cariera mea sindicala la care, drept sa va spun, nici eu nu ma asteptam...
O. Andronic: Pareati sortit unui astfel de drum?
V. Ciorbea: Nu stiu daca eram neaparat sortit, dar cred ca, lasand modestia la o parte, experienta si pregatirea mea juridica au contat foarte mult pentru a folosi cum se cuvine aceasta functie de lider sindical si pentru a contribui intr-o buna masura la negocierea si incheierea primelor contracte colective de munca. In continuare, am fost ales lider al Sindicatului din Universitatea Bucuresti. Apoi lider al Federatiei Sindicale Libere din Invatamant si dupa aceea presedintele celor mai importante centrale sindicale CNSLR, CNSLR Fratia, iar de un an si jumatate sunt presedintele Confederatiei Sindicale Democratice din Romania; care, asa cum se stie, se afla pe o pozitie cu statul-patron si colaboreaza cu fortele din opozitie si in particular, in principal, cu Conventia Democrata.
O. Andronic: Cel care va parcurge biografia desigur ca-si pune unele intrebari. De pilda, vizavi de cariera dvs. de magistrat; oricine se poate intreba care a fost impactul acestei meserii asupra dvs. in situatia de atunci? Ati dat numai sentinte drepte, ati rezistat presiunilor care se faceau in mod obisnuit - stim foarte bine - care a fost tactica pe care ati adoptat-o in aceasta confruntare? Banuiesc ca n-a fost nici comoda si nici linistitoare.
V. Ciorbea: Intr-adevar, insa eu am fost mult mai putin diplomat pe vremea aceea decat sunt acum. Chiar aceasta munca de magistrat m-a facut sa ascult foarte mult si apoi sa vorbesc, sa dau sentinta, daca vreti. De aceea, chiar si temperamentul care era mai sanguinic a devenit mult mai temperat decat omul care parea la prima vedere ca fiind mai apropiat de cel flegmatic. Este cert ca de la bun inceput, avand un dosar prost - nu as dori acum sa evidentiez acest aspect - cert este ca ambii bunici au fost declarati la vremea respectiva chiaburi, au facut si anii de temnita de rigoare, si faptul ca reuseau sa supravietuiasca, pentru ca in ultima instanta asta a fost, erau niste oameni muncitori, care in conditiile acelea destul de grele au reusit sa se descurce si reusisera sa aiba o gospodarie intemeiata si cu cateva animale in curte. Or, pentru asta au fost sanctionati din plin si, cum spuneam, aveam acest dosar, daca nu beneficiam de o perioada de liberalizare de zece ani, atunci cand in timpul lui Ceausescu n u s-au mai cerut dosare preliminare pentru facultatile de stiinte sociale, nu puteam urma Dreptul.... Ei, dupa aceea, ca magistrat m-am specializat de la inceput in cauze civile, cum spuneam, astfel incat, in acest domeniu practic si presiunile erau mult mai mici, intrucat in domeniul penal se faceau mai mult influentele, puterea era mai putin interesata de succesiuni sau de divorturi, de partaje si evident ca si atunci cand aveau nevoie de astfel de pile ma evitau, pentru ca se stia care este orientarea mea; in schimb, daca era vreun dosar care se judeca de cinci ani, de zece ani, care trebuia transportat cu roaba pentru ca avea vreo zece volume, ajungea la mine. Iar cand am fost la Directia pentru Cauze Civile, practic, timp de sase ani am avut o norma tripla. Pe de o parte imi faceam norma aceasta de procuror in cadrul Parchetului General, intre timp urmasem cursurile post-universitare la Facultatea de Drept din Bucuresti, aveam o norma intreaga la Facultate neplatita. Dar pentru aceasta favoare si pentru faptul ca aveam la dispozitie sa-mi aranjez programul cum doream pentru a-mi sustine si orele si examenele de doctorat, am mai primit o sarcina in plus, sa dau si concluzii la Tribunalul Suprem in anumite cauze civile deci, practic, faceam trei munci, in trei locuri, eram platit dintr-unul si la jumatatea pe care o aveau ceilalti colegi, pentru ca nu aveam vechimea necesara sa fiu incadrat decat ca un procuror de sector.
O. Andronic: Ce a determinat drumul definitiv spre invatamant, spre cariera didactica?
V. Ciorbea: Aceasta a fost atractia mea mai veche. Foarte sincer vorbind, eu am crescut in cadrul familiei paterne in acest cult fata de Iuliu Maniu, fata de marii intemeietori ai Romaniei Mari si am fost astfel foarte deschis, abordand probleme de viata politica interbelica. Daca vreti, din copilarie o pasiune a mea a fost aceea de a ma indrepta spre viata politica sau spre cea diplomatica, numai ca, avand un asemenea dosar, de la inceput am fost constient ca nu este posibil. In clasa a saptea am optat pentru Facultatea de Drept si mi-am dorit ca a treia prioritate, daca se poate formula astfel, aceea de a deveni cadru didactic universitar. Si, am trecut prin magistratura, iar in cele din urma, am reusit dupa ce am promovat toate aceste examene, dupa ce am sustinut toate concursurile, sa trec asistent si apoi lector la Facultatea de Drept.
O. Andronic: Deci, ati fost membru de partid din 1981. In ce conditii s-a produs acest lucru?
V. Ciorbea: Se poate observa faptul ca am absolvit ca sef de promotie pe tara in 1979, fara a fi membru de partid. Se intampla mai rar, mai ales la o facultate de Drept, dupa o anumita conotatie politica, cum spuneti dvs. Insa am devenit membru de partid fara a detine vreodata functie in partid, pentru ca era o conditie sine-qua-non pentru a ma inscrie la doctorat, nu puteam sa urmez examenul de doctorat fara a fi membru de partid. Deci, ca multe alte milioane de romani, am devenit si eu membru de partid. Poate fi aceasta actiune sau acest demers... insa trebuie sa-l examinam exact in contextul de atunci.
O. Andronic: Da, cineva spunea - nu as subscrie in totalitate - la un moment dat carnetul de partid era ca un permis de conducere intr-o anumita zona. Cine dorea sa traiasca, sa activeze intr-o anumita zona...
V. Ciorbea: Chiar si de a desfasura o anumita profesie in mod normal, pentru ca altfel n-aveam acces la facultate fara a trece prin examene si prin cele de doctorat.
O. Andronic: Aceasta, de fapt, a fost una dintre gaselnitele sistemului, pentru care prea putine persoane au ramas in afara acestui cadru in epoca.
V. Ciorbea: Da, anumite personalitati ale perioadei interbelice si care au suferit enorm in temnitele comuniste si au mai ramas unele persoane care, fie desfasurau o profesie mai liberala si care nu era conditionata de aceasta, fie, de ce sa nu o spunem, unii poate au avut taria si vointa de a merge pana la capat, cu sacrificii totale, facand un drum, renuntand chiar la cariera si refuzand sa se inscrie in partid.
O. Andronic: Dupa '89, pana in '90-'91, profesiunea dvs. avea o deosebita cautare. Au fost doua meserii -practic- care au inflorit dupa revolutie, juristii si economistii. De ce nu ati fost atras de o zona mai pragmatica? Ati optat pentru o zona "saraca", pentru ca spuneti ca detineti si astazi un apartament de trei camere si o Dacie. Puteati sa completati cu alti termeni acest capitol...
V. Ciorbea: Fara indoiala, puteam sa profesez si in calitate de cadru didactic si, concomitent, avocatura si, evident, sa realizez venituri mai mari. Insa nu acesta a fost scopul meu si nu asta este preocuparea mea in viata. Am fost captivat de aceasta activitate sindicala. Mi-am dat seama ca, intr-adevar, miscarea sindicala de la noi este la inceputuri; avea si are nevoie de persoane competente si mai ales, in acest interval, aveam nevoie de cineva cu pregatire juridica care sa se implice in acest proces de negociere, de organizare a unor centrale sindicale care erau la inceputuri, pe de o parte la elaborarea unor noi statute dupa modelul celor occidentale si, mai ales, de stabilirea exacta a obiectivelor de strategie ale confederatiei aflate la inceput de drum si care trebuia sa urmeze aceasta cale a democratizarii - pentru ca, fara o actiune serioasa, bine pusa la punct, societatea civila romaneasca va avea intodeauna de suferit. Si cine batjocoreste aceasta miscare sindicala, istoria a dovedit-o, pana la urma, nu are decat de pierdut, inclusiv pe plan politic.
O. Andronic: Fara indoiala ca o buna perioada populatia a fost, oarecum, excedata de o anumita nota de anarhie care insotea miscarile sindicale. De unde venea tendinta asta?
V. Ciorbea: A fost o perioada caracterizata printr-un cumul contestatar, daca vreti, pe care il putem identifica, regasi la toate segmentele societatii civile, nu numai la miscarea sindicala, sigur ca multi au incercat sa denigreze aceasta miscare, sa puna semnul egalitatii intre ea si mineriada sau sa arunce asupra ei o serie de... Sigur ca si Miron Cosma si confederatia lui faceau parte, intr-un anumit fel, din miscarea sindicala. Dar in nici un caz nu putem reduce miscarea sindicala, sau pune semnul egalitatii intre aceasta si Confederatia lui Cosma. Dupa cum nu trebuie sa aruncam aceasta anatema asupra intregii miscari sindicale. Din pacate, la noi nu s-a realizat in scurt timp ceea ce s-a intamplat in celelalte tari din blocul fostelor tari socialiste, unde am avut de a face cu o polarizare foarte rapida a miscarii sindicale dupa modelul politic. In toata lumea asistam la dezvoltarea unor centrale sindicale structurate pe criterii doctrinare politice foarte clare. Sunt centrale comuniste, sunt social-dem ocrate, sunt crestin-democrate. Si o recunosc in modul cel mai deschis, nu se jeneaza de acest lucru...
O. Andronic: La noi, dupa orientarea politica a acestor centrale sindicale...
V. Ciorbea: Exact, si s-a incercat sa se acrediteze acest slogan pe cat de fals pe atat de periculos al apolitismului miscarii sindicale, prin faptul ca si o oarecare centrala ar trebui sa fie echidistanta, or acest lucru nu exista nicaieri in lume. Exista centrale sindicale si ele trebuie sa existe independent. Pentru asta m-am pronuntat si ma voi pronunta pana la sfarsitul vietii. Sa nu fie controlate politic, dar in acelasi timp nu exista centrale sindicale totalmente echidistante sau apolitice. Pentru ca in momentul in care formulezi o revendicare chiar salariala, ca sa nu mai vorbim de o revendicare ce mizeaza pe un program de guvernare. Conotatia politica este mai mult decat clara pentru oricine. Ori nu se poate spune ca... E o aberatie sa pretindem asa ceva, iata deci ca in momentul in care am spus clar ca vom avea si astfel de centrale sindicale structurate pe criterii doctrinare, unii si-au manifestat foarte multe rezerve. Acum avem asa ceva. Si Confederatia pe care o conduc are o orientare crestin-d emocrata, conlucreaza cu Conventia Democrata in ansamblu, se situeaza pe o pozitie cu statul-patron, eu cred ca locul firesc al unei centrale sindicale este in opozitie, si colaboreaza in mod deosebit cu Partidul National Crestin-Democrat, tinand seama si de aceasta orientare doctrinara.
O. Andronic: Aceasta orientare doctrinara este rezultanta unui spirit sau a optiunii dvs.?
V. Ciorbea: E drept ca pe parcurs au existat diverse momente in care fiecare centrala sindicala si-a stabilit o orientare sau alta. Nu voi intra acum in detalii pentru ca am facut-o cu alte prilejuri cand am vorbit despre felul in care, in opinia mea, Puterea a incercat sa dirijeze miscarea sindicala, chiar sa infiltreze anumite persoane asa zis de incredere.
O. Andronic: Sau sa le racoleze.
V. Ciorbea: Da. Din pacate acest lucru s-a produs in detrimentul miscarii sindicale si in beneficiul temporar al Puterii pentru ca toti cei care s-au bucurat temporar de slabiciunea miscarii au avut de pierdut. Daca luam insa exemple contrare din Germania sau din Japonia, unde chiar patronii si statul au sprijinit inceputurile miscarii sindicale din Germania dupa cel de al doilea razboi mondial, sau in Japonia in ultimii 15 ani, vedem care este situatia si pe plan economic, si social, si politic. Marea stabilitate a Germaniei tocmai de aici provine, de la un pact social foarte solid, tocmai pentru ca cei care fac sindicalism se recunosc si isi cunosc foarte bine forta si respecta munca celorlalti.
O. Andronic: Probabil ca acesta este si rezultatul unei acumulari in timp a principiilor democratice. Noi suntem in posesia unei astfel de stari care sa ne permita lucrul acesta?
V. Ciorbea: Am putea sa ne ascundem dupa formula aceasta de tranzitie, pentru ca in perioada aceasta de tranzitie orice e explicabil; folosind acest termen aproape ca apare ca un panaceu sau cel putin temporar poate fi folosit astfel. Insa realitatea e alta: e clar ca trebuie sa avem parteneri sociali puternici care sa se recunoasca si care sa dialogheze ca atare. Exista cele trei functii binecunoscute ale oricarui sindicat : functia educationala, care informeaza membrii despre drepturile pe care le au si mai ales despre drepturile pe care ar trebui sa le aiba si modalitatile pe care trebuie sa le obtina. Apoi, facem mult si am facut zeci si sute de seminarii de educare, de la educatie civica pana la notiuni despre economia de piata, care sunt absolut necesare oricarui salariat si cetatean. Apoi este aceasta functie contestatara, care a fost mai evidenta in primii ani, de a lupta impotriva unui cadru legislativ inexistent, uneori nefavorabil, si care e justificata pentru ca foarte multe dintre ele, reglementa rile din perioada regimului comunist contineau prevederi prin care se ingradeau drepturi si prin care se ingradeau drepturi si libertati sindicale si salariale, erau in totala contradictie cu normele internationale de organizare a muncii si trebuie sa mentinem aceste drepturi si libertati fundamentale pornind de la cele de asociere si pana la diverse drepturi salariale. Insa trebuie ajuns la acea functie de negociere in care cei doi parteneri se recunosc si trateaza de la egal la egal.
O. Andronic: Vi s-a reprosat tocmai lipsa acestui apetit de negociere. A aparut mult mai evidenta presiunea, chiar santajul, care s-a manifestat la un momnent dat. Sloganul sindical cel mai des intalnit a fost: "Puterea sa rezolve". La ce ar fi dus absenta partenerului de dialog? Adica, in ce masura au fost evaluate urmarile si consecintele unui astfel de demers?
V. Ciorbea: Cred ca cei care au urmarit cat de cat activitatea sindicala, stiu faptul ca eu am fost - haideti sa las la o parte modestia - nu numai jurist, ci si un bun negociator cu presedintele tarii, cu cei trei premieri...
O. Andronic: Care a fost cel mai bun partener de negociere?
V. Ciorbea: Dintre premieri, cel mai dispus la negociere a fost dl Stolojan. Dl Roman era la inceput; practic, nu se stia exact cum sa se lucreze cu sindicatele, ce inseamna negocierea. Si cu dl Stolojan am reusit insa sa negociem si primele contracte de munca la nivel national ale miscarii noastre sindicale. Ca economist-finantist, era incorsetat pentru ca avea doua categorii de reglementari care persista si acum: reglementarile constituite si cele care consacrau dreptul la negociere si, pe de alta parte situatia economico-financiara, fie din perioada stalinista, fie din ultima perioada, dar care respira acelasi aer din aceeasi perioada, care-ti interzic dreptul la negociere. Si atunci si dansul era in dilema: pentru care dintre cele doua? Pana la urma a inteles insa ca singura sansa serioasa, in economia de piata si daca se doreste sa se mearga pe o cale democratica este asta: pentru negociere, pentru contractul colectiv. Si, astfel, am incheiat acel contract. Insa, conteaza foarte mult si ce urmareste sa f aca fiecare lider sindical. Daca urmareste sa dea o lovitura personala sau, dimpotriva, daca urmareste sa fie in slujba celor pe care-i reprezinta...
O. Andronic: Este dificil de trasat...
V. Ciorbea: Evident. Trebuie mentionat - nu vreau sa fac un merit deosebit - dar am avut curajul sa fiu printre foarte putinii care au refuzat un post de viceprim-ministru.
O. Andronic: In fond, de ce...?
V. Ciorbea: Pe mine nu ma tenteaza functiile de dragul functiei. Ori, foarte deschis vorbind, eram constient ca in urma cu doi ani, cand mi s-a facut in mod insistent acea oferta, ca in contextul dat si in cadrul actualului guvern, era imposibil sa fac ceva serios pentru salariati si pentru cetateni, in general.
O. Andronic: Cine v-a facut aceasta oferta?
V. Ciorbea: Partidul de guvernamant. Au fost mai multe persoane si din conducerea partidului, de la Guvern, care mi-au facut timp de trei-patru luni aceasta oferta cu insistenta, au incercat sa ma convinga sa accept.
O. Andronic: Nu credeti ca ar fi fost, totusi, o sansa sa faceti din interiorul Executivului ceea ce nu reuseati de la conducerea unei centrale sindicale?
V. Ciorbea: Vedeti, din nefericire, viata mi-a dat dreptate. E clar ca in contextul acelei majoritati parlamentare si a conlucrarii cu formatiuni extremiste era imposibil sa modifici ceva substantial, asa cum doream; daca as fi devenit ministru de stat si ministru al muncii in general si, mai ales sa modifici programul de guvernare in acele parti esentiale ce vizeaza protectia sociala...
O. Andronic: Deci refuzul a fost si urmare a unei analize reci...
V. Ciorbea: Absolut. A unei analize politice si a contextului si am tinut seama de orientarea mea, pentru ca eu am o anumita orientare politica.
O. Andronic: Apropo, ati pomenit de modelul Maniu... de ce ati intarziat atat de mult pentru a spune "Da" la Starea Civila de partid?
V. Ciorbea: Sigur ca, dupa ce crescusem in acel mediu, a fost pentru mine o mare fericire, care era de fapt intruchiparea a ceea ce imi imaginam eu in copilarie, a omului politic, a omului integru cu verticalitate, a simbolului democratiei romane. De aceea, orice intalnire cu domnul Coposu a fost pentru mine o lectie desavarsita, extraordinar si faptul ca pentru mine in ultimii ani am avut aceasta sansa de a fi de mai multe ori in preajma domniei sale, a fost deosebit pentru mine, din punct de vedere al orientarii decizia era demult luata. Insa, tocmai pentru ca existau acele reticente ale membrilor de sindicat legate chiar de apartenenta ca simplu membru la un partid, oficializarea, ca sa spun asa, a acestei orientari a intarziat. Insa sunt absolut convins ca, la ora actuala, nu numai membrii confederatiei pe care o conduc, ci si membrii de sindicate in general, inteleg ca, de fapt, fiecare poate avea o optiune politica.
O. Andronic: Ca o mica nedumerire, de ce credeti ca e firesc ca fiecare lider de sindicat independent sa faca parte dintr-un partid de opozitie dar nu pare normal ca un lider de sindicat independent sa fie membru al PDSR-ului, de pilda. Care e contradictia?
V. Ciorbea: Sunt doua aspecte aici care ar trebui avute in vedere; pe de o parte, cum spuneam, contradictia este generata de faptul ca, in prezent partidul de guvernamant este numit adesea partidul-patron si ca statul este principalul patron. Si atunci, ca lider sindical, sa faci parte si din patronat devine un non sens, daca vreti. Pe de alta parte aceasta reactie a devenit si mai dura si mai vehementa in momentul in care dl Miron Mitrea a facut acea intoarcere de 180 de grade pentru oameni, pentru ca si din punctul meu de vedere nu a fost vorba de nici o intoarcere; el avea probabil orientarea asta de la inceput; este treaba lui, insa faptul acesta de a sari in camionul care striga "Jos presedintele! Jos PDSR" si a se aseza la soclul statuii pe care se afla PDSR-ul a socat foarte mult. Si a creat o stare de confuzie; deci, aceste doua aspecte trebuie avute in vedere cand se face comparatia intre cele doua variante. Eu am fost foarte deschis si transant, am spus tot timpul care este punctul meu de vedere; de asemenea, la congresul de constituire a noilor confederatii, am facut acea declaratie de colaborare cu Conventia Democratica pe fata, fara nici un fel de retinere; deci, nu am facut nici un fel de smecherie in stil bizantin sau fanariot sau... si care ar trebui sa inceteze sa ma mai caracterizeze, pentru ca, pe buna dreptate, reclamam apartenenta noastra la Europa si daca dorim sa ne situam in structurile euro-atlantice trebuie sa o facem si cu mentalitatea adecvata.
O. Andronic: Ori asta este cel mai greu lucru. Domnule Ciorbea, a facut foarte multa valva, la un moment dat din acest mariaj intre dvs. si dl Mitrea, nascandu-se una dintre cele mai puternice grupari sindicale. Parea ca un fel de ideal de unitate... ca, dupa scurt timp, lumea sa inceapa sa prevada din asta altceva. Ea a fost interpretata ca o maniera mai eficienta de impartire a unei mize, miza care era, probabil, patrimoniul sindical.
V. Ciorbea: Nu, realitatea e alta. Cu dl Mitrea e altceva. Eu am raspuns de administrarea acestui patrimoniu si raspund cu capul pentru ceea ce am facut, tocmai pentru ca, asa cum spuneati si dvs., am ramas acelasi om modest, in trei camere, nu am folosit nici un moment functia in interes personal. Nu am nici o societate comerciala, dar in nici un caz nu pot fi acuzat de incorectitudine. Insa legat de patrimoniu, inca din '90 s-a creat o comisie formata din cele 7 centrale sindicale la acea data pentru administarea patrimoniului, iar prin noiembrie 1991 aceasta s-a restrans la cele trei centrale mai importante: CNSLR, CNSLR Fratia si Cartelul Alfa. Atunci s-au impartit si unele sume... altii, cum am fost noi, am pastrat fiecare dolarel, pentru ca apoi sa se ocupe altii de ei. Cum s-au ocupat, e treaba lor si fiecare raspunde.
O. Andronic: Calitatea asta nu ati avut-o de a cheltui niste bani, pe care altii i-au cheltuit intr-o veselie.
V. Ciorbea: I-am gestionat si i-am investit si pot spune ca, intre altele am creat cu alti lideri sindicali, am pus bazele Societatii Sindicale Romane care se ocupa de casele de odihna si tratament ale sindicatului si care, in prezent, este cea mai profitabila societate din Romania. Deci, am facut si un lucru important. Ca, ulterior, au inceput sa apara semne de intrebare: cum se administreaza casele de cultura, daca trec sau nu pe usa din dos catre partidul de guvernamant sau catre majoritatea parlamentara, asta este altceva. Insa, aceasta perioada nu ma priveste. Ceea ce pot sa afirm cu mana pe inima pana la capat, este ca am reusit sa rezist si acestei tentatii care poate pentru altii o fi fost, dar pentru mine, practic, nu a existat: am reusit sa rezist, sa administrez un patrimoniu sindical de sute de miliarde si sa nu pagubesc ceva deosebit pentru mine. Nu am ca deviza sa mor sarac, dar am ca deviza sa mor cinstit.
O. Andronic: O parte din electorat s-ar putea sa vada in aceasta incapacitate de a va "capatui" si o incapacitate de a capatui Primaria...
V. Ciorbea: Daca vom pune semnul egalitatii intre cele doua afaceri, facem o foarte mare greseala. Una este capacitatea manageriala, de a conduce o confederatie cu milioane de oameni si eu am condus astfel de organisme sindicale si sunt in masura sa afirm ca nu mi-e teama folosind experienta juridica, experienta manageriala, cea a contactelor internationale, sa ma inham si la aceasta munca de a indeplini cerintele postului de primar general al Capitalei. In primul rand, ca este cel mai ingrat post, pe cand, un primar general al Capitalei, poate avea la un moment dat un cadru ostil, un guvern ostil, de aceea riscul politic este enorm. In acest caz, eu imi dau seama ca sansele de a ramane in asemenea batalie dupa castigarea alegerilor, dar in acelasi timp, cu incapatanarea, daca vreti, nu numai a taurului, ci si a scorpionului, sunt hotarat sa duc aceasta batalie pana la capat si sunt convins ca ea poate si trebuie sa fie castigatoare pentru noi, pentru toti bucurestenii.
O. Andronic: Cat de incomoda credeti ca este mostenirea pe care o lasa dl Halaicu, care a apartinut aceleiasi formatiuni pe care o reprezentati si dvs.?
V. Ciorbea: Handicapul Halaicu iarasi - fara a ma acuza de lipsa de modestie - este pentru mine principalul adversar in cursa pentru functia de primar general. Evident ca imaginea bucurestenilor este defavorabila si, in anumita masura, echipa Halaicu nu a tinut cont de cadrul legislativ. Se stie bine ca multi primari au fost schimbati, multe hotarari au fost atacate in contencios, chiar daca in final au avut castig de cauza, dupa doi-trei ani. Dar s-au comis destul de multe greseli. Nu eu sunt omul care va acoperi pe vreuna dintre acestea. Eu cred ca orice locuitor al Capitalei care a urmarit nu numai activitatea sindicala, activitatea sociala, in general, in ultimii 6 ani, poate face o distinctie clara intre mine si administratia Halaicu.Daca au considerat si au constatat in acest interval ca sunt un om de incredere si care duce pana la capat la greu, atunci putem sa contam unii pe altii ca impreuna putem iesi din actuala criza, din actualul...
O. Andronic: A cui a fost ideea ca dvs. sa candidati la Primaria Capitalei?
V. Ciorbea: A fost ideea marelui disparut Coposu. Dansul mi-a spus-o chiar din primavara anului trecut. Am refuzat chiar sa ma gandesc la aceasta idee, aveam in vedere toate aceste aspecte negative si handicapul de care vorbeam si cadrul legislativ, insa, in final, dupa disparitia dansului, dat fiind ca aceasta idee a fost preluata de liderii Conventiei Democratice, am accceptat, convins fiind ca in aceasta cursa trebuie sa se inscrie si cineva care are experienta aceasta a contactului permanent cu oamenii. Poate ca in ultimii ani am avut mii de intalniri cu cetatenii Capitalei, ca nu mi-a fost niciodata frica sa fiu in mijlocul oamenilor, n-am avut nimic de ascuns in fata lor, cineva care sa cunoasca trista noastra realitate mi-am spus - sa si-o asume si sa lupte pentru schimbarea ei. (...) La un moment dat, s-a spus ca ar trebui sa fie cineva din partea unui partid politic...
O. Andronic: Probabil ca cineva cu un carnet de partid mai vechi.
V. Ciorbea: Exact. Sunt si astfel de tentatii si de contestatii, dar in final toata lumea a acceptat si a agreat ideea sa fie un reprezentant al societatii civile, al miscarii sindicale, ce nu este nici moral, nici politic indatorat echipei actuale. Tocmai de aceea, spuneam ca eu nu voi fi cel care va acoperi vreuna dintre greselile actuale ale administratiei... Dimpotriva, asa cum m-am obligat si prin contractul cu bucurestenii, primele masuri pe care le voi lua vor fi de a indeparta din structura aparatului primariei, luand de sus in jos, pentru ca asa se face curatenia, pe toate persoanele incompetente, indolente, corupte, si, nu in ultimul rand, transformand aceasta institutie a Capitalei intr-o institutie democratica, descentralizata, pusa in slujba cetatenilor. Acest lucru nu necesita resurse financiare si poate fi realizat in cele aproape sapte luni, cat este obligatia sa o faca.
O. Andronic: Care credeti ca va fi grila de control a realizarilor celor 200 de zile?
V. Ciorbea: Sunt obligat sa mai fac o precizare. In cuprinsul programului exista obligatii care au termen de definitivare 200 de zile, altele doi ani sau patru ani. In functie de importanta si mai ales de impactul financiar. Ca magistrat cunosc, dar putem obtura canalele de coruptie, obligatia de a declara averea, interdictia de a face parte din conducerea societatilor comerciale sau a regiilor din subordinea primariilor, sau alte masuri de aceasta natura sau publicarea masurilor de constructie si urbanizare, astfel incat fiecare om sa stie in ce conditii poate obtine o autorizatie s.a.m.d... De asemenea, se prevede ca in sapte luni sa facem curatenie si la propriu in Capitala si acest lucru iarasi sunt convins ca poate fi realizat. Am discutat si cu cei de la RASUB si cu ADP-urile; ei lucreaza la randul lor cu niste utilaje de pe vremea lui Stalin. Nu e nici o exagerare; la care repara aproape lunar. Este inadmisibil. Fara indoiala ca cele doua regii trebuie reorganizate, trebuie demarat procesul de privatiz are ca sa apara concurenta. In acelasi timp trebuie si... Ori cat credeti ca cer ei, circa 6- 7 miliarde, ceea ce reprezinta 1% din bugetul actual de austeritate al primariei. Iar dupa ce obtinem aceasta curatenie trebuie sa o mentinem. Si acest lucru nu se poate face numai cu cei 2 000 de gardieni publici pe care ii are Primaria. Aici trebuie sa-si indeplineasca obligatiile si politia si jandarmeria si politia sanitara, toate institutiile, si voi face demersurile necesare, in prima faza ca negociator, si in a doua faza voi folosi si cealalta calitate pe care o am, de a le impune nu sa-si faca favoruri, ci sa-si indeplineasca misiunea.

 


<< Dialoguri subiective - Anton VATASESCU ||| Dialoguri subiective - Dinu PATRICIU >>
| | Citiri: 4397 |

 
Copyright © 2005 - 2016 - Editura AlegRO