* Prima pagină * Căutare * Contact *
 

anul 2000 - Schimbarea schimbării. Cronologie comentată a mileniului III






 

Cuvânt după

Cei 11 ani ai primului deceniu ...

         În urmă cu 11 ani, prietenul Zoly Kovacs, fondatorul grupului de presă AGENDA din Timișoara, cu care Libertatea avusese o bună colaborare vreme de câțiva ani, mi-a făcut o propunere: să-i dau, zilnic, câte un comentariu și o caricatură, pentru cotidianul său, „Agenda Zilei”. De-a lungul primului deceniu de presă liberă exersasem sporadic această procedură. Copleșit, adeseori, de problemele redacționale, constatam că nu îmi mai rămâne timp pentru „delicatesa” zilei, care începuse să devină editorialul. Mă aflam într-un moment de cumpănă. Tocmai părăsisem noul cotidian „Informația de prânz”, căruia Adrian Sârbu nu avusese tăria să-i facă un loc în tipografia sa dimineața, când era evident că nu mai există o piață pentru jurnale de după amiază sau de seară (dealtfel, ziarul nu mi-a supraviețuit decât vreo două luni, fiind abandonat de grupul în care se oploșiseră tot felul de „băieți deștepți”, angrenați într-o permanentă competiție de a se afla în grațiile boss-ului care începuse deja să cocheteze cu paranoia) și nu aveam o imagine prea clară a ceea ce urma să fac. Eram însă hotărât să-mi acord un răgaz – mai ales că „pompa centrală” începuse să-mi dea semne de neliniște, ridicându-mi tensiunea până la niveluri de alarmă – și propunerea părea binevenită, mai ales că avea darul să mă țină în contact cu actualitatea. Cu caricaturile nu era o problemă, pentru că „Andografia zilei” continua să fie difuzată de PRO TV, în baza unui contract de sponsorizare cu prietenul Sandu Feig, creatorul „Sankt Petersburgului”, iar cele două variante – cea animată și cea statică - puteau coexista fericit.
         Am început, deci, pe la jumătatea lui 99, un exercițiu de disciplină profesională pe care nu l-am întrerupt până astăzi, dătător, în egală măsură, de satisfacții și de stres. Pentru că nu odată, mintea sătulă de avatarurile unei realități năuce, refuza să rezoneze la semnalul orei de închidere a ediției. Cu timpul, „Punctul pe Y” mi-a fost solicitat și de alte publicații și a constituit, poate, prima formă de sindicalizare din presa românească, el fiind tipărit, concomitent, la Timișoara, București, Suceava, Brașov, Pitești, Satu Mare, Oradea, Curtea de Argeș și alte câteva locuri pe care nu le mi le mai amintesc. În același timp, odată cu demararea primului blog de presă, de către compania de internet „Kappa”, editorialul și caricatura au figurat în sumarul „Ziarului Personal”, de pe la jumătatea lui 2000. Aici s-a constituit și arhiva pe care, centralizând-o, am ajuns la concluzia că din lectura editorialelor se poate desprinde o cronică personală a timpului parcurs, refăcând un traseu marcat de percepția subiectivă a unor evenimente obiective.
Schimbarea Schimbarii 2000         Am avut sentimentul că, în mod rezonabil, perisabilitatea, efemerul articolului de ziar, se poate converti într-un edificiu care să reziste timpului – cu avantajele și dezavantajele constând în infirmarea sau confirmarea unor atitudini sau puncte de vedere.
Ideea de a reface cronologia primului deceniu al mileniului trei, într-un șir de volume dedicate fiecărui an scurs m-a tentat din primul moment, deși am realizat dificultatea transpunerii sale în practică, pe care tocmai am exersat-o pe parcursul celor trei volume de „Dicționar politic” apărute la finele lui 2009 și debutul lui 2010 – „B de la Băsescu”, „I de la Iliescu” și „N de la Năstase”. Tot ele mi-au întărit însă convingerea că un astfel de exercițiu nu este doar posibil, ci și necesar și că, într-o lume și etapă isterică copleșită de informație, se înregistrează un mare deficit de organizare și ierarhizare a acesteia.
Nu știu, e posibil ca cei care se vor încumeta să scrie istoria acestei perioade complexe, vor apela și la acest „izvor”, acordându-i înțelegerea necesară ce ține de inevitabila subiectivitate a tratării temelor. Sunt însă convins că pentru cei mai mulți dintre cei care au trăit cu intensitate intervalul, lectura unei astfel de lucrări va constitui prilejul unor surprinzătoare rememorări.  
         Spuneam că este vorba de un exercițiu temerar, seria urmând să cuprindă 10 sau 11 volume. Nu doar din punct de vedere intelectual, ci și din cel banal, material, pentru că demersul meu se produce într-un moment de criză care pare să blocheze înțelegerea și interesul celor care ar putea contribui la realizarea lui. Sper însă că voi găsi resursele necesare pentru a-l duce la capăt. Încep cu acest an „2000 – Schimbarea schimbării”, chiar dacă mi s-ar putea reproșa că, tehnic, nu face parte din primul deceniu al mileniului. De ce îl includ? În primul rând pentru că așa vreau, și nimeni nu mă poate împiedica. În al doilea, pentru că în el se pot descifra originile tuturor tendințelor și acțiunilor manifestate pe parcursul următorilor. Este anul în care se crează premisele ciclului de alternanțe politice și în care se distilează proiectele politice viabile, care vor marca profilul românesc al deceniului. Dar, mai ales, este anul în care intră în scenă un veritabil contingent de figuri noi, concomitent cu ieșirea unora despre care, astăzi, practic nu ne mai aducem aminte.

Vă doresc lectură agreabilă!

Octavian Andronic





| | Citiri: 2215 |
 
Copyright © 2005 - 2016 - Editura AlegRO