* Prima pagină * Căutare * Contact *
   

Trimiteti pagina de mai jos pe o adresa de email, completand formularul urmator:

Numele dvs:
Email-ul dvs:
Subiect mesaj:
*** Adresa de email destinatar (mai multe separate prin ;):

*** - Camp obligatoriu

Mesajul va contine urmatorul text:
.......................................

IX FAZA FINALA

Odata terminate cele trei tururi urmau finalele. Stabilisem cu mai bine de doua luni inainte, la intalnirea cu sefii de campanie, ca vor avea loc doua finale: una la care vor participa primii trei candidati - plasati in aceste pozitii de catre sondajele de opinie, si o alta cu ceilalti cinci sau sase. Domnii Baltazar si Mona Musca, reprezentandu-i pe Petre Roman si pe Emil Constantinescu au fost de acord. Iosif Boda si-a exprimat rezerve fata de formula, dar nu a respins-o. “Sa vedem ce-o sa mai fie pana atunci” a spus el si toti am fost de acord ca trebuie sa ne concentram asupra lucrurilor “la zi”. Dar, dupa cum au recunoscut, la un moment dat, chiar membrii staff-ului d-lui Iliescu, datele au fost stabilite si notate ca atare in agende. La momentul respectiv nu exista - nici n-avea cum - nici o suprapunere in program. Ideea suprapunerii a venit tarziu, atunci cand, dorind sa-l protejeze pe presedinte, Boda si Dobrescu au inventat o asa-zisa imposibilitate a participarii, pretextand ca ar fi fost informati asupra acestui lucru cu doar trei zile inainte. Asa cum il stiam, presedintele Iliescu n-avea a se teme de o astfel de confruntare. Era mult prea experimentat pentru a nu-i face fata. Si nici structura sa de luptator nu-i dadea temeiul unei stratageme ieftine. Mai ales ca avusese o totala intelegere fata de regulile unei astfel de competitii, parcurgand cu modestie fazele “calificarilor”, ca oricare altul dintre candidati, fara a se prevala de statutul sau de presedinte in exercitiu. Si Paul Dobrescu si Iosif Boda dau, in cartile pe care le-au scris dupa alegeri si dupa despartirea de Ion Iliescu, explicatii aflate in contradictie cu adevarul, din dorinta de a sugera o campanie sau o atitudine ostila sefului lor, care ii obliga la acte de eroism. N-a fost nici un act de eroism. Pur si simplu au crezut ca, convingandu-l pe presedinte sa boicoteze intalnirea, sub pretextul ca ar fi fost informati prea tarziu despre aceasta intalnire, il vor “pastra” pentru confruntarile finale de dupa turul 1. Paul Dobrescu afirma in cartea sa “Iliescu contra Iliescu” ca “domnul Andronic a trimis invitatie candidatului nostru pentru a participa la finala cu trei zile inainte, cand programul lui Ion Iliescu nu-i permitea acest lucru.” Iosif Boda, la randul lui, in “Cinci ani la Cotroceni” sustine aceeasi varianta falsa, incercand sa sugereze ca a fost rezultatul unei tactici premeditate: “La un moment dat, Octavian Andronic a facut un gest pe care tot staff-ul nostru l-a considerat lipsit de fair-play si in marginile deontologiei jurnalistice: a fixat ca data pentru o dezbatere in trei, cu Emil Constantinescu si Petre Roman, o zi in care Ion Iliescu nu putea nicicum veni la Antena 1, din cauza unor obligatii anterior asumate.” De fapt, amandoi au crezut ca vor impiedica aceasta intalnire, facand si presiuni asupra postului in acest sens. Nereusind, au incercat sa plaseze suspiciuni de partizanat asupra moderatorului, Paul Dobrescu afirmand chiar ca as fi citit scrisoareea d-lui Iliescu pe un ton suparat, cand cu accente ironice, cand de revolta”. Evident ca prin natura rolului meu nu mi-as fi putut permite asa ceva. Mi-o fi scapat vreun “accent” mi-am zis, si m-am dus la inregistrarea emisiunii. Nici vorba de asa ceva. “Accentele” au existat doar in inchipuirile d-lor Dobrescu si Boda, a caror echipa scartaia rau de tot inca de la inceputuri si in care punctele de vedere comune rezultau extrem de rar - doar in momentele de ananghie, ca cel de fata. Faptul ca, profitand de scaunul gol al d-lui Iliescu, domnii Constantinescu si Roman au renuntat sa se mitralieze reciproc, concentrandu-si tirul asupra celui absent, tine de logica unor astfel de situatii. Pentru Paul Dobrescu totul s-a transformat intr-o uriasa conspiratie, fapt pentru care isi pune si o intrebare retorica “Cum de a stiut domnul Roman, in septembrie, ca va fi in finala?” - intrebare prin care-si demonteaza esafodajul “luarii prin surprindere”. Roman a stiut din septembrie, ca si Boda si Dobrescu, ca o estimare de bun simt ducea la concluzia ca primele trei locuri nu vor fi ocupate de Pop de Popa, Frunda sau Mohora. Iar daca au crezut asa ceva, nu si-au justificat calitatea de sefi de campanie ai candidatului cu cele mai mari sanse. Nu doar presedintele a lipsit. A lipsit, la finala “mare” si profesorul Manolescu. A trimis si dansul o scrisoare in care-si exprima rezervele fata de formula, fara a pretinde insa ca ar fi fost informat prea tarziu. Cei aflati in studio au reusit sa intre in cateva controverse picante, ai caror eroi principali au fost Vadim si Frunda, aflati pentru prima data fata in fata in obiectivul camerelor de luat vederi. Finalele puneau punct si… virgula Turneului. Pentru ca, abia dupa primul scrutin avea sa se stie cine vor fi cei care-si vor disputa, direct, sansa de a fi presedinte al Romaniei pana in anul 2000. “Absentul” din finala “mica” pornea favorit. Nimeni - in afara de Boda si Dobrescu - nu se indoia de faptul ca cel de-al doilea urma sa se aleaga dintre Emil Constantinescu si Petre Roman…
 

 
Copyright © 2005 - 2020 - Editura AlegRO