Intalnirea de lucru programata pe 8 septembrie la Music Center, pe fostul bulevard “6 martie”, i-a adus in jurul mesei pe sefii si membri ai echipelor de campanie ai candidatilor. Din partea presedintelui in exercitiu erau prezenti Iosif Boda si Paul Dobrescu. Din partea lui Emil Constantinescu - Mona Musca, Valerian Stan si Radu Boroianu. Candidatul democrat era reprezentat de Bogdan Baltazar, revenit de la Banca Europeana, dupa aproape cinci ani, special pentru a se pune la dispozitia lui Petre Roman. Ca si Boda, dealtfel, care tocmai isi daduse demisia din postul de ambasador la Berna, pentru a prelua fraiele echipajului prezidential de campanie. Pentru senatorul Tudor Mohora, negocia Mircea Cranta, iar pentru “mai-socialistul” Adrian Paunescu - propriul sau fiu, Andrei Paunescu. Reprezentantul candidatului maghiar poarta nume neaos romanesc - Anton Niculescu - dar are, desigur, o ascendenta (probabil materna) care-i justifica misiunea. Vajnica fiica a poetului Arghezi, doamna Mitzura, vegheaza strict ca seful sau Vadim sa nu fie afectat in vreun fel de programari si e in permanenta la panda, sa nu-i scape ceva. Dinu Patriciu il reprezinta pe candidatul proaspetei aliante electorale, profesorul Nicolae Manolescu, iar ziaristul si avocatul Sergiu Andon apara interesele profesorului cardiolog Ioan Pop de Popa, candidatul Uniunii Nationale de Centru, o combinatie de umanisti, agrarieni si “ecologisti”. Este o echipa pestrita, la prima vedere, in care se amesteca protagonisti cu experienta ai scenei politice (Boda, Patriciu, Boroianu) cu noii veniti (Anton Niculescu, Mircea Cranta, Sergiu Andon). O echipa care, insa, va reusi, pe parcursul lunilor care au urmat, sa se inchege intr-o structura suficient de maleabila si de eficienta pentru a face ca spectacolul sa mearga inainte. Candva, dupa alegeri, Bogdan Baltazar avea sa-mi spuna ca a fost, pentru el cel putin, o experienta extrem de interesanta, sa lucreze armonios cu o structura atat de diversa ca interese punctuale. Si chiar asa a si fost. Am simtit, de fiecare data - cu rare exceptii - dorinta tuturor de a duce la bun sfarsit acest experiment unic - in care deasupra candidatilor se constituise un soi de “comitet consultativ” care putea sa evite crizele si sa armonizeze punctele de vedere. A fost foarte important, pentru ca orice puseu de orgoliu sau de intoleranta ar fi putut sa gripeze motorul Turneului si sa-l scoata de pe linia dreapta a competitiei. La intalnirea de care anuntam, principalul aspect care s-a negociat a fost acela de a pune de acord calendarul competitiei cu calendarul personal al candidatilor. Lucrurile au mers neasteptat de bine, cedandu-se acolo unde era nevoie, cu fair-play si cu intelegere. Am convenit ca inaintea fiecarui tur vom discuta si pune la punct modul de desfasurare al emisiunilor. Turul 1 avea caracter de prezentare: fiecare candidat avea sa se prezinte tele-alegatorilor cu tot ce avea mai reprezentativ - inclusiv principalii colaboratori sau sustinatori. in ciuda dificultatilor create de dimensiunile studioului, reusisem sa facem o incadrare care sa permita candidatilor sa fie inconjurati de pana la 12 sustinatori. Ideea a placut si a fost imbratisata de reprezentantii candidatilor, cu doua exceptii: domnii Iliescu si Manolescu. Pentru motive pe care aveau sa le explice in timpul emisiunii. Asezarea “in teren” din primul tur - care mie imi paruse cea mai delicata operatiune - s-a rezolvat aproape de la sine, satisfacand toate orgoliile. “Deschiderea” a fost facuta de profesorul Popa, intr-un fel reprezentant al gazdelor (prin PUR), in timp ce principalii candidati s-au asezat pe ultimele trei pozitii in chiar ordinea indicata de sondaje. incheierea revenea presedintelui in exercitiu, precedat de candidatul Conventiei si cel al USD-ului. Majoritatea emisiunilor au fost prezentate in direct, pe parcursul destul de incomod al unei singure ore (asa prevedeau instructiunile CNA) intre orele 18 si 19, de luni pana vineri. Primul tur s-a desfasurat intre 11 septembrie si 27 septembrie. Urmau cateva zile de pauza, turul 2 urmand sa debuteze pe 2 octombrie. A fost o runda calma, asezata, fara incidente si cu o singura “surpriza” (suficient de controversata) in cursul prezentarii presedintelui Iliescu: vizita in studio, in timpul emisiunii, a scriitorului Petru Dumitriu. Aici ar trebui lamurit un lucru: surprinderea presedintelui a fost reala. Episodul a fost pus la cale de Eugen Mihaescu care, pe drept, a considerat ca suportul marelui scriitor poate fi important pentru cota de simpatie a d-lui Iliescu. Eu am fost prevenit doar asupra faptului ca aceasta intrare s-ar putea produce (scriitorul urma sa fie luat de Mihaescu direct de la aeroport). S-au facut suficiente valuri pe aceasta tema. Fara motiv, dupa parerea mea: in fond, fiecare candidat avea libertatea de a se prezenta asa cum dorea - respectand, bineinteles, formatul emisiunii.