Dialoguri subiective - Anton VATASESCU


Anton VATASESCU:
(3 mai 1996)

"Redresarea Bucurestiului se poate realiza in doua-trei mandate!"

O. Andronic: Interlocutorul meu din aceasta seara s-ar putea sa trezeasca putina confuzie prin faptul ca- fata de cum arata de obicei, Anton Vatasescu- domnia sa se afla acum intr-o ipostaza inedita: nu poarta cravata! Este prima data dupa cinci ani.
A. Vatasescu: Am urmarit aceasta emisiune si am vazut ca tineti emisiunea fara cravata si am zis macar o data sa vada oamenii in mine si altceva decat un ambasador.
O. Andronic: Inseamna ca ati perceput foarte bine sensul acestei emisiuni, lipsa cravatei insemnand renuntarea la confortul ideilor preconcepute. Este chiar tonalitatea in care m-as bucura sa continuam discutia noastra din aceasta seara. Domnul Vatasescu care, dupa cum bine stiti este candidat la postul de primar general al Capitalei din partea Uniunii Social-Democrate s-a nascut in 27 iulie 1939, in zodia Leului, la Slatina, este deci oltean. Slatina nu este orasul acela despre care Minulescu spunea...
A. Vatasescu: Da, atunci Slatina era un oras mic, prafuit, pierdut dar eram mandri ca era orasul lui Minulescu. Am fost convinsi ca acolo a scris poezia "in orasul care ploua de cinci ori pe saptamana, un batran si o batrana merg tinandu-se de mana oamenii de pe trotuare par papusi in galantare"...
O. Andronic: Versuri superbe, splendide. Dle Vatasescu, cum ati ajuns la I.P.R.S.? Intreb acest lucru pentru ca eu mi-amintesc ca acolo v-am cunoscut, de acolo va stiu.
A. Vatasescu: A fost un drum foarte lung, am venit acum 40 de ani in Bucuresti, bine pregatit la istorie, literatura si limba rusa, hotarat sa ma fac ziarist - o foarte proasta inspiratie, pentru ca ce a trebuit sa suporte ziaristii in perioada aceea n-as fi vrut...
O. Andronic: A fost o meserie dificila...
A. Vatasescu: Extrem de dificila, acum mi se pare mult mai usoara.
O. Andronic: S-ar putea spune ca sunteti nascut intr-o zodie norocoasa.
A. Vatasescu: Sunt obsedat de ideea ca sunt un om norocos. Intotdeauna reusesc sa fac ce mi-am propus fara sa fac ceva intentionat pentru asta. Dintotdeauna am reusit, efectiv am lucrat in cercetare, in 1970 am avut inittial o bursa, dupa care am avut un contract de un an, in cercetare, in tehnologia de varf.
O. Andronic: Ati stat in Franta si inainte de 89. Cat timp?
A. Vatasescu: Aproape 15 luni, cat am stat si la guvern- acum imi dau seama.
O. Andronic: N-ati fost tentat nici un moment sa nu va mai intoarceti? Am inteles ca ati fost acolo si cu sotia. Deci n-aveati un zalog in tara...
A. Vatasescu: A venit si sotia, in vizita, aveam un zalog, dar recuperabil in acea perioada mi s-a facut o propunere foarte serioasa, foarte bine platita, insa, amintiti-va era anul 1970, eram plin de speranta, nu-mi puteam imagina evolutia care a urmat, eram hotarat sa ma intorc si, intr-adevar, din '70 pana in '78 au fost niste ani foarte buni pentru industrie, caderea a urmat dupa '80. S-a investit mult in industrie, am avut multe contacte cu exteriorul, am adus multe tehnologii noi, deci au fost ani buni, dar pe urma a inceput caderea... Erau ani in care aveam dreptul sa speram...
O. Andronic: In calitatea dvs. de manager la IPRS Baneasa aveati ocazia sa va intalniti des cu Puterea, chiar cu cele mai inalte varfuri ale ei. Prin ce s-au caracterizat aceste contacte?
A. Vatasescu: Tot timpul am fost recunoscut ca un conducator foarte bun de fabrica. Fabrica a dat rezultate bune, la un moment dat a luat chiar titlu de Erou al Muncii Socialiste. Era o fabrica curata, ordonata, performanta, deci erau apreciate calitatile mele de manager, dar nu erau apreciate calitatile mele politice, pentru ca eram un om care spuneam intotdeauna ceea ce gandeam si nu era bine. Deci, am avut multe intamplari nefericite cu conducatorii de atunci. Poate ca multi din cei care ma asculta acum isi aduc aminte de o celebra Plenara de la Municipiu, in care am fost extraordinar de dur, ridicand niste probleme cum n-avea nimeni curajul. Am primit foarte multe telefoane, era ziua de nastere a tovarasului, eu nu scrisesem nimic si ca sa uit felicitarile am ridicat niste probleme reale legate de orasul Bucuresti. Nu stiam ce o sa urmeze. Eram apreciat, multi directori m-au sunat, i-am rugat sa se linisteasca, ca nu vroiam sa devin liderul nemultumirilor dar pe urma relatiile s-au stricat, trebuia sa ma schimbe, s-a programat sedinta de schimbare precedata de obisnuita sedinta de comitet in care fetele au plans ca le parasesc. S-a venit de la sectorul de partid cum era atunci, lumea era adunata in sala, s-a primit un telefon- nu stiu de unde- si s-a amanat sedinta si nu mai m-a schimbat...
O. Andronic: Aveti idee cine au fost?
A. Vatasescu: Nu stiu, n-am nici cea mai vaga idee...
O. Andronic: Totusi, demisia v-ati dat-o...
A. Vatasescu: Pana la urma mi-am dat demisia. Situatia devenise imposibila, adica ei au sesizat atunci ca industria romaneasca era in cadere libera, a aparut acel plan faimos urmarit de "tovarasa", de modernizare. Toate fabricile au fost obligate sa faca niste planuri detailate pentru aducerea la nivel mondial al produselor.
O. Andronic: Daca se putea fara bani si...
A. Vatasescu: La inceput s-a spus sa spunem ce devize avem nevoie si cati lei si dupa aia am refacut planurile fara devize, dar continuam sa raportam produsele la nivel mondial, am pornit de la 5 la suta si am ajuns la 80 la suta fara sa facem nimic. Evident, nu fusesera imbunatatite, dar ei sesizasera in acel moment degringolada in care se afla industria. Deci, cei care ne asculta si care credeau ca mergea bine, vreau sa le spun ca la cele mai inalte nivele se stia ca mergeam rau. Am asistat la o discutie a lui Ceausescu cu constructorii de automobile -cumplita- timp de patru ore ne-am dat seama ca el stia tot. El le-a spus celor de la ARO sa nu mai fabrice ca s-au facut de ras, ca-s proaste... stia absolut tot. El s-a luptat atunci cu industria auto, a spus ca lui ii e rusine sa mearga atunci cu un ARO prezidential. Multa lume isi pune problema daca era informat sau nu... era extrem de bine informat... si tinea minte de pe la vizite, cand cineva i-a aratat o cutie de viteze. Odata a pomenit in cadrul unei s edinte de faptul ca "nu ma pot intelege cu presedintii care vin in vizita din cauza zgomotului cutiei de viteze"... Stia detalii legate de automobile, cu supraalimentare, probabil ca le invata pe dinafara. Dar, in orice caz stia tot, atunci a ordonat sa oprim industria de automobile din Romania pentru ca este total necompetitiva. Iar acum oamenii sustin ca totusi lucrurile merg bine, de asta insist asupra acestui capitol, se stia ca prabusirea s-ar fi produs. Daca nu in '89, in '92, '93, oricum pana in '95 n-am fi rezistat...
O. Andronic: Unde v-a prins Revolutia?
A. Vatasescu: Am crezut si eu ca o sa-l schimbam pe Ceausescu si ca o sa vina cineva mai cu fata umana, m-am dus si eu sa casc gura la Intercontinental, cand au venit tunurile acelea cu apa, am vrut sa fug, am cazut, m-am ranit la picior, am inceput sa sangerez, am si acum bucata de pantalon rupta, dar nu m-am declarat revolutionar, am cazut cand s-a retras multimea, m-am agatat de paltonul unui domn - poate ma asculta acum - si i-am zis "multumesc" in fuga... imi aduc aminte de acest moment, pe urma au inceput mitralierele, am inconjurat in patru labe Universitatea si m-am dus acasa linistit, si urmaream la televizor ca marea majoritate sa vad ce se intampla...
O. Andronic: Cum ati ajuns la Palatul Victoria?
A. Vatasescu: Am recunoscut atunci multe din figurile de pe scena, mai putin pe cea in pulovar...
O. Andronic: Cea fara barba, probabil...
A. Vatasescu: Da, exact, un tanar dragut pe care imediat l-am plasat pe la una din marile intreprinderi bucurestene. Marx ma invatase foarte bine ca nu se poate face o revolutie fara muncitori, si lipseau de pe scena, deci trebuia sa fie un muncitor.
O. Andronic: Nu prea l-ati nimerit...
A. Vatasescu: Nu prea. In seara zilei de 27 decembrie dl profesor Draganescu care fusese numit viceprim-ministru, da' nu stiam, ca nu se anuntase - mi-a dat un telefon si m-a chemat la Guvern sa ma faca ministrul industriei electronice si electrotehnice. "Domn' profesor, stiti ca n-as prea vrea". Mi s-a explicat ca nu-i momentul de discutii si sa vin la Guvern. Unde e Guvernul? Mi-a explicat unde, a doua zi ploua, paltonul mirosea urat din cauza apei, era inca ud, am patruns cu greu dar am patruns in biroul actual al dlui Vacaroiu, care a ramas inca de atunci biroul primului-ministru...
O. Andronic: Cum arata atunci? Care era peisajul acelui birou?
A. Vatasescu: Nu mi-a placut. Tanarul cu pulovar vorbea la telefon si mai erau vreo zece mai tineri si cam murdari, vorbeau tare, era o dezordine extraordinara. Eu m-am oprit in fata biroului si cand a terminat convorbirea, m-a intrebat: dumneatale cine esti? Am spus: ma numesc Vatasescu. "A, da, dumneata esti ministrul industriei..." "Da, dar nu m-ati intrebat". "O sa avem alegeri, pana atunci nu poti refuza. Du-te si preia ministerul si schimba tot acolo." Am cerut ceva, o hartie in sensul asta. Mi-a spus, spune-le ca e revolutie... M-am dus la minister, n-au vrut sa ma lase sa intru, dar inca nu s-au fabricat usi pe care sa nu intru, era tot ministerul adunat in celebra sala de sedinte, avea si nr. 13 - ministrul in functie a ghicit imediat. Eram cunoscut in lumea electronicii, de ceilalti, am spus foarte bine, lucram impreuna. Le-am comunicat - asa mai dur - am sa va dau o veste proasta: ministerul e desfiintat- veti ramane jumatate si am o luna sa vad cine ramane. Ne cunosteam, stiu pe toata lumea, deci aveti incredere in mine. Pe urma au inceput discutiile si pentru ca sedintele FSN se tineau lant, am interzis aceste sedinte, era o perioada foarte confuza. Am inceput reorganizarea si am reusit sa o fac pana in martie cand a survenit un alt eveniment... Dupa evenimentele de la Tg Mures comunicatul Guvernului n-a fost prea fericit, poate v-aduceti aminte... eu m-am dus la sedinta de Guvern cu valiza in masina- trebuia sa plec in Germania - si va spun de ce; si am inceput o discutie foarte tare in stilul meu caracteristi la care domnul Petre Roman s-a suparat pe mine, i-am spus ca a dat in numele Guvernului un comunicat care a dezamagit populatia din Ardeal, aceste neglijente pot sa ne coste, m-a banuit in momentul ala de extremist si m-a sfatuit sa ies si sa fac declaratii publice- eu n-am facut niciodata asa ceva. Deci a fost o cearta in doi- foarte tare. M-am intors la minister, mi-am adunat colaboratorii, le-am spus ce s-a intamplat, le-am comunicat ca probabil voi fi schimbat, sa nu se agite ca probabil o r sa aibe foarte multi ministri de acum incolo, ca ministri vor fi politici nu neaparat experti in domeniul lor si cam asa s-a intamplat. Am plecat la Berlin unde a inceput sedinta seara.
O. Andronic: Ce fel de sedinta era?
A. Vatasescu: Era o sedinta a CAER pentru inmormantarea industriei electrotehnice, la care participau toti ministrii din fostele tari socialiste. Dimineata, cand m-am sculat, pe culoarul hotelului era aliniata ambasada sa ma felicite pentru ca fusesem numit vice-prim ministru al Guvernului! Bineinteles, cu bun simt am intrebat: comunicatia a fost buna, ati inteles bine?! Mi-au spus: da, precis! M-am intors in acea dupa-amiaza, m-am dus la Guvern, direct in cabinetul dlui Petre Roman si i-am spus ceea ce spun multi astazi: "Domnule prim-ministru, e mai rau ca inainte. Pai ma numiti fara sa ma intrebati?! Si atunci dl Roman a avut taria sa recunoasca ca am avut dreptate, ca am fost printre putinii care am insistat asupra acestei greseli si mi-a spus ca ar vrea sa ma aibe mai aproape, dar pentru asta vrea numai doua lucruri. Primul: sa ma intrebe daca sunt de acord, iar al doilea sa conteze pe caracterul meu, in sensul ca nu voi tulbura apele in mediile de informare si voi accepta tacit aceasta numire.
O. Andronic: In schimb v-ati dat dvs. demisia, dar ceva mai tarziu. E vorba de sfarsitul lunii martie 1991. Mi-ati acordat atunci chiar un interviu...
A. Vatasescu: Si v-am spus cate ceva... desi n-am spus niciodata totul...
O. Andronic: Care a fost motivul principal al acestei demisii?
A. Vatasescu: Eu mi-am dat demisia de doua ori din functii importante. Asta este o decizie personala si cand ajungi la aceasta solutie recunosti o infrangere, o incapacitate de a rezolva problemele. Depui armele... In orice caz, nu trebuie sa pornesti la drum cu aceasta idee. Dvs. nu puteti sa va angajati la Antena 1 cu ideea ca daca se intampla ceva plecati. Nu este niciodata un singur motiv al unei demisii... E adevarat, exista picatura de care vorbim si care se speculeaza, dar in fond sunt multe, multe nerealizari. Am sa va spun ceva ce probabil ca nu se stie. Deci Guvernul a fost inscaunat in iunie, primul guvern legal. Pe 20 ianuarie ne-am intalnit la Snagov sapte ministri si am discutat pana pe la doua noaptea. Am discutat faptul ca nu mai avem forta politica in spate, ca relatiile cu Parlamentul sunt reci, eu nu mai puteam ca ministru de stat, deci al doilea om al Guvernului, sa dau un telefon si sa rog accelerarea unei legi de care aveam absoluta nevoie. Mi se raspundea: dvs. nu insistati, vedeti-va d e treburile dvs., noi le avem pe ale noastre. Lucrurile nu mergeau, cred ca multi din parlamentarii de atunci s-au speriat de prima faza a liberalizarii preturilor, mi-aduc aminte ca un alt personaj l-a intrebat pe dl Roman, in fata: dumneata vrei sa construiesti capitalismul? Si i-a raspuns: da! Unul dintre cele mai importante personaje. Si nu stiam care-i pozitia presedintelui fata de noi. In mod normal, presedintele ar fi trebuit sa aleaga intre presedintii Camerelor si Guvern. Ne-am hotarat atunci sa incercam sa clarificam aceasta situatie si daca nu vom reusi, sa ne dam demisia. A fost deci hotarata demisia Guvernului in noaptea de 20 ianuarie 1991. Incepusem sa vedem ca ritmul care l-am impus Reformei nu este agreat si poate ca altii au vazut mai clar decat mine lucrurile. Vedeti, data trecuta, in 1992, poporul a votat pentru stabilitate si a avut stabilitate. Deci, aceasta decizie a fost luata.
O. Andronic: A avut loc discutia si cu presedintele?
A. Vatasescu: A avut loc. Ne-a spus ca poate ritmul acela nu era cel mai potrivit si poate ca noi s-ar putea sa nu-l facem bine neaparat. Presedintele este un mare om politic, poate a vazut mai clar aspectele politice ale reformei decat noi. Noi eram destul de romantici, de naivi. Mi-aduc aminte, aveam scris ca noi facem reforma fara sa ne pese de riscurile politice, am scris asta in caiet. Asta era nivelul nostru si pot sa recunosc, dar partea de Reforma era destul de clara si bine inchegata; ca nu ieseau legile chiar in ordinea in care doream noi, ca mai erau inadvertente, este adevarat. Dar programul de reforma era clar. Incepusem sa ne lamurim. Trebuia sa abordam un proces tehnologic, sa trecem de la un pozitiv la negativ, dar n-aveam procesul tehnologic si nu-l stia nimeni in acel moment. Deci, in martie, in sedinta in care s-a hotarat a doua faza a liberalizarii preturilor, mentinerea unor subventii, o tentativa de protectie - ce greu mi-e sa spun cuvantul asta! Dar, realmente, erau oameni politici care cred ca aveau dreptate si eram prea bagat in problemele economice, in dificultatea acelor momente ca sa-mi pun alte probleme. Dar altii aveau timp suficient, poate de aceea gandeau mai bine decat mine. Atunci mi-am dat demisia eu, dl Stolojan si dl Zisu. Din diferite motive, unii ziceau ca mergem prea repede, altii ca mergem prea incet.
O. Andronic: La acea sedinta de guvern a participat si presedintele Iliescu...
A. Vatasescu: Da, a fost singura sedinta de guvern la care a participat dl Iliescu.
O. Andronic: In continuare?
A. Vatasescu: Deci am ramas cam fara treaba. Dar am lucrat in continuare la Guvern si dl Roman mi-a facut propunerea -ceva nou- sa ma trimita ambasador la Washington. Era convins ca daca vom reusi sa amelioram relatiile cu Statele Unite ii vom convinge si pe ceilalti. Stia ca sunt un om bataios, hotarat, direct. Din motive familiale, distanta, multe alte probleme - n-am acceptat. Dar mi-a dat ideea de ambasador si am solicitat Spania.
O. Andronic: De ce Spania?
A. Vatasescu: Spania este o tara foarte interesanta, sunt multi bani, sunt multi oameni de afaceri si se face putina politica. Erau niste avantaje pentru Romania, introducerea spaniolilor in economia romaneasca era foarte importanta pentru noi.
O. Andronic: Principiul: unde dai si unde crapa... Ati cerut Spania?
A. Vatasescu: Nu, n-am mai cerut. Cu o saptamana inainte de venirea presedintelui Mitterrand in Romania, dl Roman era nelinistit in legatura cu intrebarea care i se va pune: daca relatiile noastre sunt privilegiate, cum va explicati faptul ca de un an de zile noi nu avem ambasador la Paris? Aici este ceva interesant- eu n-am luat locul niciodata nimanui. Am ocupat intotdeauna posturi vacante. Nu am vrut, deoarece ascultam si Europa Libera, eram informat cu divizarea, cu problemele romanilor de acolo, erau foarte multi oameni care suferisera, nu se intelegeau intre ei, era o mica Romanie acolo. Pana la urma, un argument subiectiv a atarnat in aceasta decizie a mea: mi-am adus aminte ca in urma cu vreo zece ani ajungand acasa tarziu, obosit am gasit-o pe fetita mea citind un roman politist francez. Era cam dezordine in camera, eu nu sunt cu dezordinea, daca nu e totul aranjat nu pot sa dorm noaptea. Si i-am facut observatie. Ea mi-a raspuns: "Taticule, lasa astea, tu ai vazut Franta, ai vazut Parisul, te-ai gan dit vreodata ca eu care vorbesc la fel de bine - daca nu mai bine ca tine franceza - nu o sa vad niciodata Franta?" In momentul acela nu am putut sa raspund la aceasta intrebare. Acum tocmai termina liceul, si mi-am zis, de ce nu? Si am avut dreptate, pentru ca a facut doi ani la Sorbona si din 2 000 de studenti a iesit pe locul unu. Sorbona s-a dovedit a fi o facultate slaba pentru ea si s-a mutat la una mai buna pe care o termina anul acesta si abia asteapta sa se intoarca. Foarte interesant ca altii vor sa plece si unii vor sa vina.
O. Andronic: Imi amintesc, ca pe vremea cand erati in functie la Paris am scris un articol in care v-am criticat. Acest articol a starnit legitime reprosuri. Mi-ati trimis si un drept la replica... V-as ruga sa-mi spuneti: care credeti ca au fost principalele realizari?
A. Vatasescu: M-au suparat observatiile dvs. pentru ca am considerat ca eu am reusit. Nu trebuie sa uitati ca, in momentul in care am fost trimis la Paris situatia era urmatoarea: revolutia era furata, un grup de criptocomunisti se cramponau de putere si se mentineau la putere cu ajutorul minerilor. Asta era imaginea Romaniei cand am ajuns acolo. Deci foarte grea. Am tinut sute de conferinte, am facut sute de mii de kilometri, mi-am facut foarte multi prieteni si din lumea afacerilor si din lumea oamenilor politici. Cu ajutorul lor, Franta era in acea perioada primul investitor din Romania. Multe afaceri bune s-au facut atunci. Aseara am primit un telefon sa ma invite la Arad, in luna iunie unde iese primul vagon facut cu tehnologie frantuzeasca, deci iata un exemplu foarte important. In al doilea rand, Romania a fost primita in acea perioada in Consiliul Europei ca tara -membru cu drepturi depline, dupa o demonstratie pe care n-o meritam noi, eram convins ca suntem nedreptatiti, dar asta era situatia si am r ealizat cu eforturi deosebite prima vizita de stat intr-o tara din Europa occidentala. Cu tot protocolul imaginabil...
O. Andronic: Si ultima, cred...
A. Vatasescu: Da, acum se fac din ce in ce mai putine astfel de vizite, acum sunt vizite de lucru... asa se numesc. De altfel, la un an de zile am fost si rasplatit, am primit doua distinctii, as aminti-o numai pe cea care am primit-o intr-un cerc restrans, la Ambasada Frantei, intre prieteni - Mare Ofiter al Ordinului de Merit al Legiunii Franceze. Era un mesaj...
O. Andronic: Nu se stie daca cine trebuie sa inteleaga a inteles. Cum si cand ati aflat ca nu mai sunteti ambasador la Paris?
A. Vatasescu: Intr-un moment foarte nepotrivit. N-as vrea sa vorbesc despre asta, m-a afectat foarte mult... Am aflat tocmai cand puneam la punct protocolul vizitei. Si cred ca atunci s-ar mai fi putut astepta putin... mai ales ca, pe urma am fost lasat inca 2 luni, la solicitarea mea, ca sa termine anul de facultate fata mea. A fost o neindemanare, a fost o greseala finalmente, nu rea vointa...
O. Andronic: Nu v-a indulcit cu ceva faptul ca erati inlocuit cu unul dintre prietenii si colaboratoriii dvs. cei mai buni?
A. Vatasescu: Modul cum s-a produs aceasta inlocuire n-a fost de natura sa-mi indulceasca, sa-mi usureze, sa nu-mi creeze suparare...
O. Andronic: Dvs. ati fost "educatorul" dlui Dragomir - mentorul chiar. E prea mult spus?
A. Vatasescu: Da, e prea mult spus. Suna ca o acuzare pentru mine. L-am sprijinit cat am putut si cred ca si el a procedat neindemanatic atunci. Cred, cel putin, ca si el regreta acum...
O. Andronic: Ati stat doi ani fara a intra in viata politica. Ce v-a determinatt sa faceti pasul acesta, acum?
A. Vatasescu: M-am intors decis sa nu intru in viata politica si sa parasesc viata publica. Am trait doi ani ca simplu cetatean al acestui oras, dar mi-am zis ca... o sa formulez altfel raspunsul. Eu sunt un om angajat, in tot ce fac ma angajez cu pasiune. Astfel de oameni e foarte greu sa stea deoparte. Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca n-o sa rezist multa vreme. Pana la urma am acceptat acest challenge.
O. Andronic: Cine a speculat aceasta slabiciune a dvs.?
A. Vatasescu: Discutiile se poarta de multa vreme. Am ezitat o lunga perioada, am inceput sa ma documentez - am prostul obicei sa ma documentez mult inainte, acum, in legatura cu Bucurestiul s-au adunat pe masa mea multe carti, am citit studiile facute despre Bucuresti, am cunoscut chiar si dedesubturile Bucurestiului, pentru ca un oras ca Bucurestiul se sprijina pe un alt oras iar dedesubt este distrus, devastat. Eu consider ca nu exista probleme fara solutie, trebuie rabdare, munca si am inceput sa pun cap la cap un program pentru toate problemele Bucurestiului. Are 30 de pagini, am reusit sa-l termin, programul l-am facut pe baza studiilor, pe baza documentatiilor, l-am comparat cu alte orase, toata lumea mi-a atras atentia sa nu mai vorbesc despre Paris, daca veneam de la Viena il comparam cu Viena, daca veneam de la Londra il comparam cu Londra... trebuie sa compari cu ceva ce stii. Intamplator Parisul este unul dintre cele mai bine administrate orase din lume. Coreenii, rusii platesc ca sa invete admini stratia acolo. Pentru noi a fost gratuit, noi facem parte din Asociatia Capitalelor Francofone si noi nu platim. Am pus la punct, m-am consultat cu experti, cu specialisti, cam patru luni a durat, am discutat si cu toate regiile, sa vad si punctul lor de vedere, m-am schimbat de multe ori am adaptat planul si poate o sa-i dezamagesc pe unii. Acest program se poate face pe o perioada de doua-trei mandate. Din el am extras ce as putea sa fac eu in patru ani pentru ca eu ma definesc pe mine ca pe un om care e capabil sa promita orice numai ca sa castige. Va rog sa contati pe mine.
O. Andronic: Este o buna sugestie, o buna informatie. Care este situatia dvs. acum, de partid? Sunteti membru al Partidului Democrat?
A. Vatasescu: M-am inscris in luna ianuarie, deci cand am acceptat sa candidez la aceasta functie importanta. Eu cred, domnule Andronic, ca ar trebui sa nu faceti o greseala pe care o fac toate mediile, nu vreau sa provoc mediile de informare, insa prea se leaga primaria de bogatie. Cunosc multi, foarte multi oameni bogati. Nici unul din ei nu recunoaste ca e bogat, sunt mai degraba zgarciti. Cand cineva vine si spune ca eu am bani incep sa ma gandesc... In al doilea rand, cunosc foarte multi oameni bogati si acestia nu se limiteaza niciodata, ei vor sa fie si mai bogati, pe cai cinstite sau necinstite. Nu conteaza ei vor sa fie bogati. Legarea functiei publice de inavutire este o mare greseala. Ar trebui totusi sa combatem asta, este o institutie fundamentala a statului democratic. Ea este cea mai apropiata fata de cetatean. Ce este managerul - vocatie sau afacere? Este vocatie! Ca am avut si manageri afaceristi - este altceva. Dar ea este o vocatie. Deci, revenind la aceasta idee sunt si oameni care vor sa faca ceva. Asa cum sunt oamenii care se uita acum la mine normali -nu vreau sa le spun saraci- care nu ar face orice ca sa se imbogateasca, cred ca sunt multi functionari de buna calitate, nu trebuie sa generalizam cu usurinta.