* Prima pagină * Căutare * Contact *
 


Cuprins

Introducere
Cuvânt înainte

I Preliminariile
   Clasa mijlocie are de aparat ...
   Nici o personalitate politica ...
   Toate partidele isi fac un titlu de glorie ...
   Intr-o campanie electorala seful echipei ...
   Calitatea de intelectual ...
   Vocea sefilor de campanie ...
   Campania electorala intre ...
II Primul tur - Candidatii se prezinta
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Gyorgy Frunda
   Adrian Paunescu
   Nicolae Manolescu
   Tudor Mohora
   Petre Roman
   Emil Constantinescu
   Ion Iliescu
   ANALIZE
III Turul al doilea - Fata-n fata cu telescpectatorii
   Ioan Pop de Popa
   Niculae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
   Emil Constantinescu
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   ANALIZE
IV Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii
   Emil Constantinescu
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   Gyorgy Frunda
   Nicolae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
Bilanţuri, comentarii, premii
Statistica si politica
Faza finală
   "Finala Mare"
   "Finala Mica"
Dialoguri Post-electorale
   Noaptea legislativelor
   Cui dam voturile din turul 2?
   PRM trage concluzii
   PD Satisfactie bine temperata
   CDR - Euforia victoriei
Super finala turneului
   Ion Iliescu - Emil Constantinescu
Ziua Z
   Amintiri din viitor
ADDENDA
   Partide in campanie
   Partide in campanie (30 aug 1996)
   Aliante in campanie (19 aug 1996)
   Aliante in campanie (26 aug 1996)
   Radu Campeanu
   Gheorghe Funar
   Guvernul Presei Independente
   Rezultatele Turul 1
   Rezultatele finale ale alegerilor prezidentiale
   Regulamente de organizare si desfasurare a "Turneului candidatilor"
   Corespondente
   Un sondaj intarziat
 
Cuvant dupa

 

Carte/Capitol/Subcapitol: Primul tur - Candidatii se prezinta - Ion Iliescu

Ion Iliescu:
Romania anului 2000 va fi substantial innoita fata de Romania prerevolutionara!
27 SEPTEMBRIE 1996

O. Andronic: Astazi se afla in fata dvs. dl Ion Iliescu, presedinte in exercitiu si candidat pentru un nou mandat. Bine ati venit in studio, dle presedinte!
Ion Iliescu: Bine v-am gasit!
O.Andronic: Romanii se vor desprinde, probabil, greu de modelul totalitar al “parintelui patriei”, persoana de extractie semidivina, harazita cu cele mai alese virtuti, intre care grija netarmurita pentru binele supusilor il face sa binemerite iubirea absoluta a acestora. 50 de ani de dragoste cu de-a sila i-au facut pe locuitorii meleagurilor danubiano-carpato-pontice sa manifeste o puternica intoleranta fata de unele sentimente, altfel, firesti. Ca intr-un soi de exorcizare, cei ce n-au indraznit sau n-au putut sa le spuna celor care isi asumasera responsabilitatea de a sti pentru ei mai bine decat ei ce le trebuie au inceput sa arunce toate pacatele in spatele unei puteri pe care nu si-o puteau reprezenta altfel decat prin imaginea celui pe care chiar ei il mandatasera. De-a lungul mandatului sau, presedintele Iliescu a suportat cu calm si intelepciune acuzatii nedrepte, procese de intentie fanteziste, revarsari colerice, constient, probabil, ca cineva trebuia sa plateasca si ceea ce au spart altii. Mandatul domniei sale n-a fost o dulce povara intr-o tranzitie de catifea, iar daca din cand in cand a reactionat cu naduf a facut-o tocmai pentru ca, desi politician abil si de talent, si-a pastrat intacte reactiile de persoana vie, in carne si oase, dotata cu tarii si slabiciuni firesti. Este, poate, ceea ce-l face sa fie in acelasi timp iubit cu patima, acceptat fara rezerve de cei pentru care firea deschisa si cinstea ce i se poate citi in ochi constituie calitatile cele mai de pret, intr-o lume in care spiritul junglei ameninta sa se instaleze printre oameni.

Stimate dle presedinte, asa cum am procedat si in celelalte emisiuni, am sa fac un scurt punctaj al biografiei dvs. pentru telespectatori, pentru cei care nu cunosc:

Nascut la 3 martie 1920, la Oltenita; Studii gimnaziale si liceale la Bucuresti, Industrial, Polizu, Spiru Haret si Sfantu Sava; Urmeaza cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic Bucuresti si al Institutului Energetic de la Moscova In ‘55 a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la ISPE In perioada ‘79-’84 a condus Consiliul National al Apelor, de unde, pronuntandu-se impotriva unor proiecte megalomanice, a fost demis Din 1984 pana in ‘89 a fost directorul Editurii tehnice A detinut importante functii in ierarhia de partid pana in ‘71, cand a intrat in dizgratie datorita impotrivirilor fata de revolutia culturala Din 22 decembrie ‘89 pana la 20 mai ‘90, presedinte al CFSN si al CPUN, apoi presedinte al tarii Autor al mai multor volume de memorii si eseuri politice Vorbeste curent franceza, engleza si rusa Casatorit in 1951 cu Nina Iliescu, de asemenea, inginer

Dle presedinte, probabil, ca nu putini din cei care ne privesc se intreaba urmatorul lucru: sunteti in fruntea Romaniei de 7 ani, cu legitimitate revolutionara si autoritate constitutionala. Ce n-ati reusit sa savarsiti in 7 ani si vreti sa faptuiti in 4?
Ion Iliescu: Eu cred ca cei 7 ani au fost ani de schimbari de esenta in viata societatii romanesti, pe toate planurile. Si fizionomia societatii romanesti astazi nu mai seamana deloc cu ce a fost inainte: si pe planul structurilor de stat, pe planul vietii politice, libertatii de expresie s.a.m.d. Ceea ce cred ca ne amaraste pe toti este ca, in ciuda unor mutatii profunde care s-au produs si pe planul economiei, dar mai ales datorita caderilor pe care le-a cunoscut economia nationala si ca urmare a unor demolari, dislocari pe plan intern si a demolarilor pe plan mai larg, in sfera unei zone mai mari in care eram integrati in trecut, am avut un declin puternic pana in 1993. Ne aflam pe panta unor redresari in ultimii trei ani de zile, dar n-am recuperat tot ceea ce am pierdut. Si amaraciunea cea mare este, mai ales, ca pe planul vietii oamenilor se mentin situatii grele. Majoritatea populatiei tarii o duce greu, si asta pentru ca si puterea economiei nationale astazi este inca mai slaba decat cea din ‘89, cand n-a fost un an fericit pentru romani, ceea ce a si declansat explozia populara din decembrie 1989. Deci, la o forta economica, mai scazuta n-are cum sa fie, pe ansamblu, traiul mai bun si sursele de venit ale populatiei mai mari. Dar sunt si discrepante, in acelasi timp, generate de acest proces al tranzitiei, care determina alte genuri de nemultumiri, pentru ca povara crizei economice prin care a trecut tara noastra si a tranzitiei este suportata inegal. Cel mai mult sufera, sigur, muncitorimea industriala, sufera cea mai mare parte a taranimii, oamenii cu veniturile mici, pensionarii, familiile cu multi copii si este poate principala noastra durere ca nu am reusit, in contextul schimbarilor mari, profunde care s-au produs in societatea romaneasca, sa determinam o imbunatatire a conditiilor de viata. Cred ca este obiectivul major pentru noi.
O.Andronic: Si al dvs. personal…
Ion Iliescu: Si personal, si este esenta programului cu care m-am prezentat si in aceste alegeri, consolidand ceea ce am reusit sa facem bine pana acum, folosind structurile noi care se aseaza, inclusiv in ce priveste economia nationala, o economie de piata, care vrem sa devina performanta, sa fie competitiva, folosind virtutile economiei de piata si procesele care au loc sa putem sa inregistram in urmatorii patru ani o imbunatatire sensibila a conditiilor de viata ale oamenilor.
O.Andronic: Va multumesc pentru acest raspuns. Dle presedinte, colegii dvs. de competitie au facut uz de una dintre prevederile regulamentului “Turneul Candidatilor”, si anume, aceea de a fi insotiti de un anumit numar de prieteni, de suporteri. Unde sunt prietenii si suporterii dvs.? Sa nu spuneti ca sunteti chiar atat de singur!
Ion Iliescu: N-am fost si nu sunt singur. Un prieten imi spunea chiar ceva interesant. inainte ne intalneam destul de frecvent, dar nu prea puteam schimba foarte liber opiniile, trebuia sa fim atenti, eram si supravegheati. Acum am avea ce sa discutam si avem posibilitatea sa ne desfasuram liber gandurile, dar nu prea mai avem timp sa ne intalnim.
O.Andronic: De ce sunteti singur in aceasta seara?
Ion Iliescu: Am impresia ca timpul, spatiul este destul de restrans si un dialog sau un fel de seminar, de masa rotunda cu o participare mai numeroasa ar fi difuzat spatiul.
O.Andronic: Este unicul motiv?
Ion Iliescu: Da, sigur.
O.Andronic: As vrea sa va mai intreb ceva: ce v-a determinat sa participati la acest Turneu al Candidatilor? Sunteti presedinte in exercitiu, aveti o multime de obligatii la varf, si totusi ati acceptat sa va aliniati la un start imaginar alaturi de ceilalti, care poate ca au sanse mai putine, sau nu au deloc?
Ion Iliescu: Asta e regula jocului, nu pot sa nu ma aliniez. in momentul in care mi-am depus candidatura, am intrat in conditiile normale la care se subordoneaza orice candidat la aceasta competitie, deci trebuie sa ma subordonez regulilor jocului. Credeam ca intrebarea poate fi alta: care e motivatia participarii la aceasta competitie?
O.Andronic: Exact.
Ion Iliescu: in primul rand, pentru ca am dreptul constitutional s-o fac.
O.Andronic: Nu la “Turneul Candidatilor”…
Ion Iliescu: Nu, ci la alegeri. Deci, ma asteptam la aceasta intrebare din partea dvs. Eu nu discut despre aspectul juridic, care a fost clarificat, lamurit, dar chiar pe plan politic si moral - de ce mai particip? Eu cred ca am acumulat o experienta unica, dintr-un punct de vedere, prin toata participarea, antrenarea mea la procesul prin care a trecut Romania in acesti 7 ani si in primii 3 ani de structuri provizorii in care ne asezam si care s-a finalizat cu asezarea vietii sociale si politice si a statului de drept pe baza noii Constitutii, elaborata de Adunarea Constituanta si adoptata prin referendum national si pe baza careia in ultimii 4 ani de zile s-au asezat structurile statului de drept. Inclusiv pe planul economiei s-au produs structurari fundamentale. Abia acum cred eu ca s-au creat premisele pe baza carora, atat pe plan intern cat si pe plan international, sa putem aborda frontal, fundamental si reforma economica si lansarea pe o baza noua, moderna a economiei romanesti si sa rezolvam problema cea mai grava de care vorbeam la inceput - situatia economica a tarii, saracia in care se zbate mare parte a populatiei.
O.Andronic: Dle presedinte, scuzati-ma putin, dar am impresia ca ceva ne tulbura linistea acestei intalniri. Am sa rog … (in studio isi face aparitia scriitorul Petru Dumitriu, insotit de Eugen Mihaescu)
Petru Dumitriu: Dle presedinte, ce bucurie pentru mine!
Ion Iliescu: Va multumesc foarte mult si va salut cu placere. Bine ati venit!
Petru Dumitriu: Bine v-am gasit!
Ion Iliescu: Va rog!
O.Andronic: Dar asta, dle presedinte, este chiar o surpriza!
Ion Iliescu: Dl Petru Dumitriu revine dupa multi ani in Romania. Dansul o sa spuna mai concret. Eu l-am invitat in Romania, dar nu credeam ca va veni si la aceasta intalnire. Stiam ca soseste astazi dupa-amiaza cu avionul, n-am avut timp sa merg sa-l intampin, prietenii l-au insotit, dar adevarul e ca mi-ati facut si mie aceasta surpriza.
Petru Dumitriu: Nu sunt un manechin aici impins din umbra, de prieteni si admiratori ai dvs. si eu sunt admiratorul si prietenul dvs.
O.Andronic: Va rog sa luati loc alaturi de noi. Petru Dumitriu: Va multumesc.
O.Andronic: Stimati telespectatori, este chiar o surpriza, un moment pe care, probabil, multi dintre dvs. l-au asteptat indelung, probabil ca l-au asteptat chiar 37 de ani, cat a durat absenta din tara a dlui Petru Dumitriu, remarcabil romancier, autorul acelei capodopere a literaturii romane “Cronica de familie”. Dupa 37 de ani de exil, domnia sa s-a intors chiar astazi in tara si ne-a facut surpriza de a fi prezent in studio alaturi de noi. Bine ati revenit, dle Petru Dumitriu! Petru Dumitriu: Multumesc. Bine v-am gasit. Va multumesc.
O.Andronic: Cum ne-ati gasit?
Petru Dumitriu: Prin niste “sforarii” ale unor oameni care sunt prieteni de-ai mei si personalitati stralucite, sfetnici ai d-lui presedinte. Trebuie sa-i numesc?
O.Andronic: Cum doriti dvs. Petru Dumitriu: …de exemplu, dl Eugen Mihaescu si altii asemeni domniei sale care au organizat venirea mea, vizita mea, in sfarsit, in tara.
O.Andronic: Ce ati simtit la sosire?
Petru Dumitriu: Nu pot sa va spun… Eliberarea sufletului. Strainatatea este strainatate. Poate sa fie foarte frumoasa, poate sa fie admirabila, poate sa fie foarte primitoare, dar este strainatate. Eu nu speram, va marturisesc, eu am crezut pana in 1989 ca o sa dureze dictatura pana in 2020. Eram sigur ca se schimba ceva, ca se face o liberalizare, dar nu ma asteptam la prabusirea asta si la reinviere, din fundul Rusiei, din Siberia, pana aici, la noi. imi era greu sa cred. Eram unul dintre aceia care prevazusera ca va fi progres, dar care credeau ca progresul va veni dupa zeci si zeci de ani, dupa moartea mea. Si cand acolo - ce sa vezi? Romania care reinviaza si care merge inainte, prin niste greutati teribile, dar care arata… Domnule, romanii nu-si dau cu pumnul in piept, nu fac pe eroii, dar sunt eroici prin rabdare si uneori se manifesta prin umor. Stiu sa glumeasca cand n-ai crede, cand altii ar plange. Curajul romanilor exista, si rabdarea, si indarjirea secreta. Si cu binele - indarjiti, dar cu binele. Noi nu am avut in decembrie ‘89 razboiul civil care ar fi putut avea loc. Daca tragea Armata si Securitatea in Armata si ambele in civili…
O.Andronic: in restul lumii…
Petru Dumitriu: Si nu s-a facut. Au avut curajul moral si intelepciunea si uite, palaria jos!
O.Andronic: Domnule Petru Dumitriu, va multumim pentru prezenta in studio! Va invitam sa ramaneti alaturi de noi pe parcursul emisiunii. As mai face o singura mentiune: dl Petru Dumitriu a revenit in tara dupa 37 de ani si a plecat din tara la 37 de ani.
Petru Dumitriu: Prima jumatate a vietii mele am petrecut-o in tara si a doua jumatate in strainatate. Acum incepe “a treia jumatate”.
O.Andronic: Domnule presedinte…
Ion Iliescu: Este un motiv de satisfactie, cred.
Petru Dumitriu: Eu ma simt intinerit. Nu arat poate asa si nici nu mi-a innegrit parul, dar eu ma luminez inauntru, ma simt intinerit, ma simt fericit, asta este cuvantul.
O.Andronic: Si noi la fel. Domnule presedinte, am vrut de mai multe ori sa va intreb, nu este prima data: nu ati fost niciodata tentat, nu vi s-a facut lehamite de functia de presedinte, de intoleranta unora din jur, de acuzele nefondate si de manifestarile lipsite de fair-play si nu v-ati gandit asa, sa lasati balta Cotrocenii?
Ion Iliescu: Au fost si asemenea momente, dar eu am acumulat o tarie morala, o forta interioara care m-a mentinut intotdeauna pe linia de plutire in momente dificile si inainte. Poate cei din jurul meu suporta chiar mai greu decat mine aceste momente si cea care sufera cel mai mult si este principalul meu suport moral, sotia, deseori are asemenea rabufniri. Dar am considerat ca este o chestiune de datorie, de cinste sa tin piept tuturor acestor asalturi, pentru ca e o lupta necesara, de fapt viata e o lupta permanenta si noi trecem printr-un moment de viata pentru tara si pentru fiecare individ, care va ramane sapat in istoria noastra. Cu toate greutatile prin care trecem astazi, generatia noastra, asa cum spunea iubitul nostru prieten, scriitorul Petru Dumitriu, este o generatie eroica si ceea ce construim astazi va ramane in istorie ca un moment crucial in istoria contemporana a Romaniei. Si as continua o idee a dansului, valoroasa, despre calitatile morale ale poporului roman, care a stiut atunci sa evite razboiul civil si, imediat dupa aceea, intrarea posibila a tarii intr-o stare de haos si anarhie. Am reusit sa ne recastigam echilibrul necesar si stabilitatea interna, fara de care nimic nu ar fi posibil. De asemenea, acum e greu pentru foarte multi oameni si, in ciuda a ceea ce spun unii despre mine, eu sunt aproape de oameni. Si in ultimele intalniri, discutii, vorbind despre saracie, despre greutatile vietii, multi ma intreaba, in primul rand, daca stiu cat este de greu si am spus: “Da, stiu”, pentru ca eu am ramas legat, in primul rand personal, si in copilarie, si in tinerete, am cunoscut saracia in formele ei cele mai directe si astazi am in familie - nu provin dintr-o familie de oameni bogati - nici astazi nu am oameni bogati in familie, si am o familie numeroasa si in Bucuresti, si in provincie, in diverse provincii ale tarii, sunt oameni simpli care traiesc din salarii sau unii din pensii, sau tarani, si stiu bine cu ce greutati se confrunta. Deci, percep direct, de o maniera nemijlocita greutatile cu care se confrunta. Dar ceea ce apreciez la cei mai multi oameni, oameni foarte simpli si necajiti si cu nevoi si care-si exprima aceste necazuri si nedumeriri si uneori si starea de exasperare chiar - mi-au si spus cativa: “Domnule, nu mai suportam! Este atat de greu!…” dar parca o fac cu mai mare decenta decat unii care nu o duc rau astazi, care sunt profitorii situatiei de astazi si care fac niste exhibitii verbale nemaipomenite. Cred ca este o calitate extraordinara a poporului nostru, care a stiut sa duca si greul cu o anumita decenta. Si cred ca aceasta calitate trebuie sa exprime speranta noastra in mai bine si posibilitatea de a razbi si aceste greutati cu care ne confruntam astazi.
O.Andronic: Dle presedinte, cuvantul de ordine al actualei campanii electorale este schimbarea, dar fiecare formatiune intelege in felul sau acest termen. Cum o intelegeti dvs., mai ales ca vi se poate reprosa si chiar vi se reproseaza ca o noua candidatura n-ar aduce decat continuitate la ceea ce nu s-a facut pana acum?
Ion Iliescu: Asta este o maniera superficiala de a aborda ideea schimbarii prin schimbara actorilor: aceeasi piesa de teatru, daca schimbi actorii, se schimba ceva. Nu se schimba nimic. Deci scenariul, destinul nostru la cest sfarsit de secol este acelasi. Important este ce se schimba si cum se schimba. Eu cred ca noi cu totii ne schimbam. in primul rand, in acesti 7 ani de zile s-a schimbat societatea pe ansamblu, s-a schimbat fiecare dintre noi, m-am schimbat eu. intr-o maniera gandeam lucrurile inainte de ‘89, intr-un fel imi reprezentam lucrurile in noaptea de 22, intr-un fel imi imaginam si sperantele spre mai bine - si asta discutam si recent cu un grup de muncitoare pe platforma “Electronica”. Credeam cu totii ca vine libertatea, o sa fie si viata mai buna. Or, s-au schimbat multe, oamenii au posibilitatea sa-si exprime liber gandurile, dar, din pacate, forta economica a tarii a slabit si puterea de cumparare a oamenilor a scazut si asta este marea noastra amaraciune. Dar eu cred ca ideea de schimbare este o idee fundamentala. Toata lumea doreste schimbarea in bine - nu orice fel de schimbare, schimbarea in bine, ca se poate si schimbare in rau. Si sunt si astfel de premise incontestabile, pentru ca sunt si unele tendinte si unele programe care vadesc anumite interese. in fond, suntem o societate in care deosebirile si divergentele de interese se vor acutiza chiar in continuare si sunt interese care privesc spre un trecut mai indepartat sau spre un trecut mai apropiat si care vad schimbarea prin reluarea unor experiente deja depasite istoriceste. Eu cred ca noi trebuie sa vedem schimbarea privind spre viitor, privind spre acest final de secol, spre ceea ce merge omenirea la acest final de secol si cum anume sa cuplam Romania la aceasta tendinta. in materialul, in programul meu, in oferta electorala m-am referit la experienta istorica a Romaniei din ultimii 150 de ani de dezvoltare moderna cand au fost perioade intregi de eforturi meritorii pentru a se alinia la dezvoltarea moderna a societatii noastre - si inainte de primul razboi mondial, si intre cele doua razboaie mondiale, si chiar acumularile din ultimii 50 de ani. Dar in ciuda faptului ca pe aceasta perioada istorica, in ciuda deosebirilor de regimuri politice, in ciuda faptului ca pe anumite perioade Romania a marcat chiar ritmuri de crestere economica superioare mediei europene, s-a mentinut si chiar s-a adancit decalajul pe planul productivitatii sociale a muncii si pe planul nivelului de trai. De aceea, astazi constatam ca economia romaneasca, raportata la populatie si la puterea de cumparare a populatiei este de 10 ori mai slaba decat a Austriei si Frantei, de 15 ori mai slaba decat a Germaniei si Elvetiei. Aceasta este o realitate data, pe care trebuie sa o analizam cu totii impreuna si sa devina obiectivul istoric al generatiei noastre la acest final de secol. Este unul din punctele forte ale programului cu care eu ma prezint pentru urmatorii 4 ani si pentru cei care vor urma.
O.Andronic: Lumea va intelege ca vreti sa mai candidati si dupa 2000…
Ion Iliescu: Nu, ma refer la altceva, ma refer la necesitatea elaborarii unei strategii nationale care sa vizeze intoarcerea acestei tendinte, modificarea de esenta a destinului istoric al poporului roman, si sa schimbam aceasta tendinta istorica care ne-a tinut la periferia Europei dezvoltate si la distanta mare de tarile dezvoltate si sa ne permita, intr-o perioada scurta, si chiar primii pasi sa-i facem acuma, e perioada decisiva a acestor 4 ani, sa facem pasi de reducere a diferentelor, a decalajelor care ne separa de tarile dezvoltate. Din acest punct de vedere, eu as marca o chestiune. Am vazut multe proiecte, programe, oferte electorale si e bine, adica si candidatii la presedintie si partidele vin cu oferte si la fiecare ideea de fond, asa cum spuneati, este schimbarea si fiecare vrea schimbarea in bine. Toti vor sa depasim aceasta stare de saracie, sa asiguram dezvoltarea economica a tarii, modernizarea ei, alinierea la tendintele moderne. Sigur, ofertele sunt diferite, pornind si de la platforme politice si ideologice diferite, dar eu cred ca, in esenta, unele mai realiste, altele mai putin realiste, eu cred ca este bine sa avem forta necesara sa adunam tot ce este idee buna din toate programele posibile, din toate ofertele posibile, tinand seama de experienta de anul trecut de la Snagov, cum i-am spus noi, cand am realizat…
O.Andronic: A fost un moment important, sau ar fi trebuit sa fie un moment important pentru viata politica…
Ion Iliescu: Eu cred ca a si fost, a si fost un moment foarte important. in ciuda faptului ca au existat, cum exista si astazi, diferente de opinii - e firesc intr-o societate democratica - diferente de orientari politice, ideologice, de programe, de optiuni, dar am gasit forta necesara atunci cand s-a pus problema elaborarii unei strategii nationale de integarre a Romaniei in Uniunea Europeana, am gasit forta necesara si intelegerea de la toate partidele sa realizam o grupare, un comitet national, in care au intrat cercetatori din domeniile fundamentale ale cercetarii economice, sociologice, politice si reprezentanti ai partidelor, care au lucrat impreuna dezbracati de haina de partid, abordand problema fundamentala: care este situatia societatii romanesti si ce anume trebuie sa facem ca sa ne integram in Uniunea Europeana, ca politici industriale, agrare, comerciale, dezvoltarea infrastructurilor s.a.m.d., si ne-am prezentat cu un document, o platforma semnata de toate partidele. A fost Declaratia de la Snagov, care a sustinut aceasta strategie, si atat la Uniunea Europeana cat si la conducerile politice ale statelor membre s-a realizat foarte mult aceasta realizare a fortelor politice din Romania, ca au gasit un punct de convergenta intr-o problema majora de interes national. Deci, as vrea ca sa folosim aceasta experienta si, daca voi fi reales, am de gand sa propun realizarea unui grup de reflectie si de elaborare, pe acelasi model al Comisiei nationale, care sa elaboreze o strategie nationala a dezvoltarii Romaniei, a modernizarii Romaniei si a alinierii ei la tendintele dezvoltarii contemporane la acest sfarsit de secol.
O.Andronic: Ati spus, d-le presedinte, “daca voi fi ales”. Va indoiti ca veti fi ales? Prezenta dvs. pe listele parlamentare este o masura de precautie sau, poate un semn de mai putina incredere in…
Ion Iliescu: Nu despre asta este vorba. Am facut-o si in 1992 si vad ca mai toti candidatii fac acelasi lucru: concomitent cu prezentarea candidaturii proprii la presedintie se inscriu si pe listele partidelor respective pentru parlament. Mi s-a facut o asemenea solicitare, o oferta din partea partidului care m-a sustinut in alegeri si sub semnatura P.D.S.R. eu mi-am depus candidatura si am accceptat si aceasta oferta, sa intru pe listele de candidati la Senat.
O.Andronic: Vorbeam de schimbare. Nu credeti ca uneori ar mai trebui schimbati si oamenii, mai ales cei asupra carora s-au adunat nori de suspiciuni legati de corectitudinea lor morala, de o anumita zona de coruptie? Stiu ca ati avut in mana listele P.D.S.R. Ati umblat pe ele?
Ion Iliescu: Problema nu este a listelor, pentru ca eu nu sunt sef de cadre si nu am serviciu de cadre cum se facea pe vremuri, ca sa am posibilitatea sa verific pe fiecare component. A fost optiunea partidului si a organizatiilor sale teritoriale si a fost un dialog intre conducerea partidului si organizatiile teritoriale. Eu am solicitat, insa, ca principiu, din partea conducerii partidului pe listele caruia am candidat, sa faca, din acest punct de vedere, o analiza foarte atenta a tuturor candidatilor. Am spus, este si interesul partidului si al tarii, al parlamentului. Am spus ca este datoria tuturor partidelor sa incerce sa se prezinte cu candidati care sa ofere, din toate punctele de vedere, garantii si profesionale, si morale, competente, astfel incat viitoarea institutie parlamentara a tarii sa beneficieze de aportul unor oameni de buna calitate. Asta a fost cerinta mea si pentru partid, sa verifice, din acest punct de vedere, toate suspiciunile care planeaza asupra unora sau altora, dar si calitatile propriu-zise, de oameni politici, de oameni apti, competenti sa raspunda unui astfel de examen, sa fie reprezentantii tarii in parlamentul tarii si, dupa cate cunosc s-a facut o innoire substantiala.
O.Andronic: Ati operat personal vreo modificare?
Ion Iliescu: Am facut unele sugestii.
O.Andronic: Dle presedinte, sa presupunem - si vi-o doresc din toata inima - ca veti fi presedintele Romaniei pana in anul 2000. Cum vedeti acum, cu ce ochi vedeti Romania anului 2000? Ce veti lasa in urma? Asta ar putea tine loc de program si de promisiuni.
Ion Iliescu: in primul rand, Romania anului 2000 va fi substantial innoita fata de Romania prerevolutionara si ca societate in ansamblu, ca stat modern. Eu sper ca in acesti viitori 4 ani si pe planul vietii economice sa arate substantial innoita. S-au produs, din acest punct de vedere, cateva mutatii esentiale. Din acest an, sectorul privat in economie devine predominant. Deci, o structura fundamentala, structura de proprietate din economia romaneasca se schimba substantial si eu cred ca spre anul 2000, 60-70% din produsul intern brut va fi creat de sectorul privat.
O.Andronic: Cam ce salariu mediu estimati ca va fi in anul 2000?
Ion Iliescu: Sigur, este greu de facut previziuni foarte concrete, dar am vazut diverse calcule, diverse estimari; eu cred ca este realist, nu e simplu, dar cred ca este realist sa ne propunem ca produsul intern brut al Romaniei la nivelul anului 2000 sa depaseasca 5000 de dolari pe cap de locuitor, deci sa ne aproiem undeva de nivelul de azi al Cehiei.
O.Andronic: Dle presedinte, tineti-va ideea, va rog. Avem o noua surpriza: dl Teodor Melescanu, care se afla acum in America, si-a exprimat dorinta sa intre in legatura directa cu emisiunea. V-as propune sa il ascultam.
Teodor Melescanu: Buna ziua, va multumesc mult si imi face placere sa-l salut pe dl presedinte Ion Iliescu si sa-l felicit pentru participarea la aceasta prima emisiune electorala televizata. imi pare, sigur, rau ca nu ma aflu alaturi de domnia sa, am insa o scuza, si anume ca sunt purtatorul unui mesaj al domnului presedinte catre presedintele SUA si catre primul-ministru canadian, un mesaj de fermitate in legatura cu angajarea Romaniei in vederea realizarii unui obiectiv important al nostru, cel de a fi printre primele tari cu care va incepe procesul de extindere a NATO. As vrea sa va spun ca regretul de a nu fi alaturi este, intr-un fel, temperat si de faptul ca prezenta aici, la New York, mi-a permis sa vad la fata locului cat de apreciate sunt o serie din initiativele de politica externa a domnului presedinte Ion Iliescu si, in special, cea de reconciliere istorica cu Ungaria. Am inregistrat, fara nici o exceptie, aici, reactii extrem de pozitive si de favorabile la aceasta importanta initiativa la semnarea tratatului dintre Romania si Ungaria. As spune, ca o stire de ultima ora, daca imi permiteti sa folosesc acest prilej, ca in cursul zilei de astazi a fost introdusa in Camera Reprezentantilor din Congresul american, de catre congresmenul Hawke care este republican, si congresmanul Lantos, democrat, o rezolutie cu caracter de lege referitoare la importanta reconcilierii romano-ungare, a semnarii Tratatului de la Timisoara, din perspectiva calificarii ambelor state pentru o aderare timpurie la NATO. in general, as vrea sa va spun ca, dincolo de aceasta initiativa, care speram, din contactele pe care le-am avut rezulta ca ar fi posibil s-o avem introdusa si in senat in zilele urmatoare, dar observatia generala pe care as vrea sa o fac, comparativ cu vizita din vara pe care am facut-o aici, in SUA, este aceea ca se poate observa o crestere a cotei si a vizibilitatii Romaniei aici, in SUA, inclusiv in ceea ce priveste candidatura noastra pentru admiterea in NATO si as semnala, de asemenea, faptul ca ne-am bucurat de un sprijin important din partea comunitatii romano-americane in acest proces de crestere a vizibilitatii noastre, o contributie pe care doream sa o semnalez si care reprezinta si ea un sprijin foarte important pentru politica Romaniei.
O.Andronic: D-le Melescanu, ne-ati dat vesti bune, este un motiv sa va iertam pentru faptul ca nu sunteti alaturi de noi in aceasta seara. Nu va dorim decat sa faceti in continuare treaba buna pentru tara.
Teodor Melescanu: Va multumesc foarte mult si va doresc succes la emisiune si succes in alegeri.
Ion Iliescu: Multumesc si felicitari. intr-adevar, un semnal bun si o veste buna.
O.Andronic: Deci, ramasesem la Romania anului 2000 pe care o veti lasa mostenire.
Ion Iliescu: Deci, cred ca si pe plan economic vom reusi sa facem un salt important, sigur, nu fara eforturi. Eu cred ca se impun in perioada urmatorilor 4 ani eforturi majore pentru a promova cu mult mai multa hotarare reforma economica, pentru a realiza o restructurare fundamentala a economiei in general, a industriei, modernizarea agriculturii, infrastructurilor, care sa dea acest suport de progres si de dinamica dezvoltarii noastre; structurile economiei de piata vor capata valente noi. Astazi a fost un moment important din acest punct de vedere, prin realizarea acestei piete de capital, a bursei actiunilor, un fel de bursa populara, daca vreti, adresata celor 16 milioane de detinatori de certificate de actionari, deci de actiuni, care este in economia de piata o institutie esentiala, fundamentala. Este un pas important al intrarii noastre in aceasta lume a economiei de piata. Toate aceste elemente cred ca vor da vigoarea necesara si vor pune in valoare ceea ce avem, cred, mai valoros: potentialul de care dispune Romania, potential natural, potential material, dar mai ales resursa cea mai importanta - potentialul uman al tarii. Pentru ca, daca vorbim de marile discrepante care ne despart pe planul economiei, al productivitatii, al puterii de cumparare, este un domeniu in care decalajele care ne despart de tarile dezvoltate sunt foarte mici, si anume, potentialul uman, calitatea muncitorilor nostri, calitatea specialistilor. Am fost zilele trecute la Fabrica de calculatoare, m-am vazut cu reprezentantii firmei IBM, este o cooperare pe care am discutat-o anul trecut, cand am fost in Statele Unite si care a prins viata in aceasta unitate - asimilarea in productie a unui tip nou de calculator personal IBM, care speram sa doteze economia noastra si multe alte sectoare, inclusiv scolile. Am vorbit de acel program de asimilare a noilor limbaje ale societatii informationale. Trebuie sa incepem cu scoala, cu dotarea scolilor si antrenarea copiilor nostri, a elevilor in acest proces. Or, pe planul pregatirii - asta imi spuneau si ei, au venit cativa specialisti, am intrebat cum au receptat aceasta conlucrare, cum apreciaza adaptarea specialistilor nostri - mi-au vorbit cu respect despre calitatile specialistilor nostri, cu cata usurinta au gasit limbajul comun, cat de repede au asimilat tehnologiile respective; deci avem oameni pregatiti chiar in domenii de varf. Si se vede si pentru tineretul nostru. Prezenta copiilor nostri la olimpiadele scolare in domenii majore - matematica, fizica, istorie…
O.Andronic: Este marea noastra revansa.
Ion Iliescu: Revolutie informatica - situeaza permament Romania intre primele zece tari din lume. Or, aceasta este - cred eu - resursa esentiala, potentialul esential de care Romania trebuia sa se foloseasca in acesti patru ani. Sa punem in valoare acest bagaj, aceasta incarcatura intelectuala de care dispune societatea romaneasca.
O.Andronic: Domnule presedinte, telefonul domnului Melescanu a prefatat, ca spun asa, un capitol important din atributiile prezidentiale: politica externa a tarii. “Politicieni si ziaristi evalueaza zilnic sansele Romaniei de a intra in NATO pana la sfarsitul secolului. Fundamentala pentru destinele tarii, problema integrarii in Alianta Nord-Atlantica este una dintre intrebarile pe care nici nu visam sa ni le punem acum sapte ani. Evolutiile prin care trecem in aceasta fascinanta perioada a istoriei noastre sunt atat de rapide si neasteptate uneori, incat este imposibil de evaluat cand se vor sfarsi. Din fericire, in ceea ce priveste relatiile internationale am putea spune cum se va sfarsi reconectarea tarii la circuitul mondial: bine. Din 1990 incoace, politica externa romaneasca a inregistrat o serie consistenta de succese. Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana este un fapt implinit; ramane de materializat perspectiva integrarii depline cu cele mai prospere natiuni ale continentului. Elaborarea si adoptarea strategiei nationale de aderare la Uniunea Europeana a prilejuit, de altfel, primul moment de consens al tuturor fortelor politice romanesti. tara noastra a devenit un membru activ si respectat in Consiliul Europei, instanta unde se elaboreaza modelele viitorului democratic al continentului. Raporturile cu Washingtonul se afla intr-o faza favorabila. Romania reusind sa stabileasca o relatie privilegiata cu Statele Unite. Marturie stau acordarea clauzei pe termen nelimitat si recenta introducere in Congresul american a initiativei legislative de a admite Romania in NATO in primul val. in traditia ospitalitatii, a dialogului si deschiderii, Bucurestiul a devenit locul unor reuniuni internationale de tinuta, apreciate de toti participantii pentru calitatea si organizarea lor. La Timisoara, Romania si Ungaria au semnat Tratatul bilateral, care pune capat unei indelungate perioade de neincredere si disensiuni. Tratatul de la Timisoara este diploma de maturitate politica a celor doua tari central-europene, care demonstreaza ca logica politica a prevalat asupra nationalismelor si intolerantei si ca romanii si ungurii au inteles ca trebuie sa se integreze continentului prin cooperare, si nu prin concurenta. Sunt unii politicieni romani care minimalizeaza aceste succese, pedaland pe ideea ca, la urma urmei, ele reprezinta doar intrarea in normalitate si ca, dimpotriva, aceste relatii au fost stabilite cu intarziere. Relatiile internationale au o caracteristica specifica: in vreme ce, de obicei, rupturile se produc rapid, apropierile se inregistreaza lent, pas cu pas. Se uita cu prea mare usurinta faptul ca in 1989 Romania era practic izolata pe scena internationala, reprezenta o pata alba pentru majoritatea politicenilor din Vest. Valul de simpatie provocat de revolutia romana, transmisa in direct, nu a fost suficient pentru a sparge bariera izolarii. Dragostea de la inceput pentru Romania a fost inlocuita rapid cu o raceala de gheata. Marcati de blestemul dezbinarii, o serie de politicieni romani bateau la curtile occidentale pentru a exhiba slabiciunile tarii, prezentate ca ale regimului, cu speranta obtinerii sprijinului strainatatii pentru a ajunge la putere. Practica aceasta paguboasa a provocat atata nedumerire in Occident, incat un inalt personaj politic american declara prin 1993 ca el nu mai stie ce sa inteleaga: vin unii politiceni romani si spun una, iar apoi apar altii, care desfiinteaza ceea ce spusesera primii. Si respectivul recomanda romanilor ca in ochii strainatatii sa se prezinte la fel de uniti ca ungurii sau polonezii, care isi lasa disensiunile politice acasa. Si totusi, pas cu pas, Romania a reusit sa rupa cortina izolarii. in viata internationala, unde relatiile personale conteaza foarte mult, presedintele Ion Iliescu este un interlocutor recunoscut si pretuit. Integrarea Romaniei in UE si NATO este vitala pentru destinul tarii, pentru asigurarea conditiilor necesare obtinerii bunastarii, pentru ca noi, sa nu mai fim victimele asezarii la aceasta raspantie de vanturi care este, istoric vorbind, sud-estul Europei. in numai cativa ani, Romania a ajuns din urma campionii integrarii - Cehia, Polonia si Ungaria - care in 1989 se bucurau de o cota mult mai mare decat noi. Explicatia rezida in ritmul considerabil mai accentuat al schimbarilor din Romania si in accelerarea demersurilor de apropiere de structurile europene si euro-atlantice”.
O.Andronic: Domnule presedinte, nu l-am vazut in filmul care a fost prezentat pe presedintele Mitterrand. Stiu ca ati avut o relatie speciala cu el. Care a fost explicatia?
Ion Iliescu: De la inceput am simtit o apropiere reciproca si chiar caldura umana. Ne-am bucurat, din partea presedintelui Mitterrand, de multa atentie. A tinut sa marcheze acest lucru cu cateva prilejuri si prin vizita pe care a facut-o in Romania la vremea respectiva, vizita oficiala la Paris, semnarea tratatului…
O.Andronic: O vizita care chiar a sfidat atmosfera momentului.
Ion Iliescu: Absolut; in momentul in care altii manifestau inca anumite retineri fata de noi, presedintele Mitterrand a tinut sa marcheze pozitia deschisa a Frantei fata de Romania si relatiile speciale pe care dorim sa le mentinem intre cele doua tari, care au si o indelungata traditie istorica si multe elemente de afinitate fireasca.
O.Andronic: S-a spus despre cancelarul Kohl ca ar fi avut o anumita reticenta fata de dvs. personal. Ati simtit-o in contactul pe care l-ati avut acum, de curand?
Ion Iliescu: Ultima vizita din iunie a schimbat radical aceasta impresie. Chiar i-am si spus ca se vorbea de faptul ca, personal, ar avea anumite retineri fata de Romania, fata de mine personal.
O.Andronic: Pentru ca ati fi fost un “vechi comunist”?
Ion Iliescu: Si a tinut sa inlature aceasta suspiciune. N-am intrat in detalii asupra motivatiilor, insa, in orice caz, vizita, dialogul pe care l-am avut au marcat o deschidere evidenta si ea se concretizeaza si prin desfasurarea contactelor pe toate planurile, si politice si, mai ales, in cercurile de afaceri din Germania care manifesta un interes deosebit.
O.Andronic: Si o vizita chiar intr-o perioada preelectorala.
Ion Iliescu: Oarecum. Era in perioada premergatoare alegerilor locale.
O.Andronic: Domnule presedinte, vorbeam de anul 2000. Cu cat ne va gasi mai aproape anul 2000 de NATO, de UE, de Piata Comuna?
Ion Iliescu: Eu cred ca vom fi facut pasi decisivi din acest punct de vedere. Nu stiu daca putem marca cu acest prilej chiar intrarea… Asta depinde de toata evolutia si interioara a acestor structuri, dar in orice caz vom fi facut pasi decisivi atat pentru intrarea in UE, cat si in NATO. in orice caz, orientarea noastra este clara, ferma, ireversibila si asta am tinut acum, prin mesajele pe care le trimit tuturor sefilor de state si de guverne din tarile membre ale NATO, sa subliniem inca o data. Domnul Melescanu a deschis seria acestor mesaje la Washington si la Ottawa.
O.Andronic: Si o ultima intrebare din aceasta categorie. Cum v-ati simtit in Biroul Oval, ce sentiment ati avut acolo? E locul unde adesea se hotaraste soarta lumii.
Ion Iliescu: Asa este, sigur, este un loc cu mare incarcatura istorica, Casa Alba, in general, si Biroul Oval, in particular, insa acest element a fost cumva estompat de caldura umana pe care o degaja orice intalnire cu presedintele Clinton, care este un om deschis, comunicativ si cu care am avut, de la primele noastre contacte, o relatie nestingherita.
O.Andronic: Domnule presedinte, pentru ca nu au mai ramas decat vreo sapte minute - trece extraordinar de repede timpul, mai ales timpul unei astfel de emisiuni - am sa va rog sa raspundeti unor intrebari pe care telespectatorii le-au adresat astazi la cele doua telefoane de la ANTENA 1 si de la “Libertatea”. Vom incepe cu doamna Alexandra Popescu, Bucuresti: “De ce saracim noi tot timpul, din ce in ce mai mult? Unde trebuie sa ajungem? Care este explicatia pentru care saracim continuu? Mai merita sa ne ducem la vot?”
Ion Iliescu: Va inteleg aceasta preocupare, am mentionat-o si inainte. in multe intalniri am primit astfel de intrebari in legatura cu greutatile cu care oamenii se confrunta in viata de zi cu zi. Eu cred ca, asa cum am spus de fiecare data, nu avem motive sa ne pierdem speranta. Desi inca la nivelul vietii concrete de zi cu zi a cetateanului nu se simt inca aceste imbunatatiri pe care le marcheaza economia romaneasca din ultimii ani de zile, eu cred ca in urmatorii ani ele se vor resimti mai puternic. Dar pentru aceasta ne trebuie, cum spuneam, o activitate sustinuta in urmatorii patru ani, munca eficienta, munca organizata, un cadru general si la nivel national, dar mai ales la nivelul unitatilor economice, pentru o activitate mai sustinuta. Si aici as vrea sa fac chiar un comentariu, pentru ca cineva mi-a spus la un moment dat ca poate am gresit cand am redus saptamana de lucru, ca ar trebui sa reintroducem saptamana de sase zile de lucru.
O.Andronic: Multa lume crede ca ar trebui sa o introducem pe cea de cinci, dar asta este alta problema.
Ion Iliescu: Legat de acest lucru si de faptul ca unii considera ca romanii nu prea vor sa munceasca, se eschiveaza de la munca, eu cred ca avem si exemple pozitive. Si in dialogurile pe care le-am avut cu muncitorii industriali, si din intreprinderi bucurestene, si din alte intreprinderi, ei mi-au spus: “Domnule, noi vrem sa muncim, dar trebuie sa avem de lucru”. Si avem si unitati, noi trebuie sa reinvatam sa folosim forta exemplului. Iata doua unitati care au avut mari greutati dupa 1989: IMGB, unde numarul de muncitori a scazut substantial, comenzile au disparut - ei lucrau mai ales pentru mari lucrari din investitii interne si externe - la sectia de sudura am gasit oameni, acum au primit comenzi, au comenzi si pentru SUA si pentru Africa de Sud, pentru tari europene, pentru ca este o unitate care dispune de o utilare, din acest punct de vedere, unicat si lucreaza mai ales pentru mari comenzi energetice, navale s.a.m.d. Si am gasit oameni de la mecano-sudura care castiga un milion de lei pe luna, muncitori, dar lucreaza si sambata si duminica. Si mi-au spus oamenii: “Muncim si vrem sa muncim si ne bucuram ca avem de lucru, avem comenzi”. Discutia cu acesti muncitori a fost ca la peste un milion venit creste drastic procentul la impozitare…
O.Andronic: Si sunt niste procente, domnule presedinte, la impozitarea venitului…
Ion Iliescu: Eu cred ca au dreptate si ca ar trebui sa le dam anumite imbunatatiri, pentru a incuraja mai ales munca productiva, printr-un sistem diferentiat si stimulator pentru cei care produc. La fel, la Grivita, pentru utilaj chimic. Au avut 4.600 de muncitori, lucreaza cu vreo 1.600 astazi. De doi ani de zile au inceput si, la fel, au primit comenzi la export foarte serioase. Ar vrea sa angajeze muncitori calificati. Acum ar putea sa angajeze imediat 200 de muncitori. Nu-i mai gasesc. Deci, in ciuda faptului ca se spune ca sunt someri si ca Bucurestiul inregistreaza vreo 4% someri, nu gaseste muncitori calificati. Cei care au plecat si-au gasit de lucru in alta parte, in alte sectoare si in sectorul privat, care a realiazt noi locuri de munca. Deci speranta avem. Noi am pierdut o piata mare, piata fostului CAER, piata Estului. in ce priveste UE, deci tarile dezvoltate din Europa, am atins nivelul de export de dinainte de ‘89. Si exportul in acesta zona reprezinta cam 60% din totalul exporturilor romanesti. Am ajuns la o oarecare saturatie. Ceea ce ne lipseste astazi si s-a dereglat in aceasta perioada: noi aveam o pondere mare a exporturilor complexe, cu furnizor unic. Deci, la nivelul organizarii industriei si a economiei trebuie sa gasim noile forme specifice economiei de piata pe care le folosesc toate marile companii din tarile dezvoltate: furnizor unic cu cooperari, contracte pe orizontala, care sa permita sa reintram pe piete unde eram furnizor de uzine, uzine de ciment, termocentrale, lucrari hidroenergetice, portuare s.a.m.d.
O.Andronic: Domnule presedinte, trece timpul si as avea macar inca doua intrebari. Un telespectator care nu doreste sa-si spuna numele, iar premiul, daca il va castiga, il va dona, intreaba: “De ce pana in 1990, cand toata lumea a spus ca este omul potrivit la locul potrivit - este vorba de dvs. - dintr-o data, de ce credeti ca a picat in dizgratia celor care pana atunci l-au apreciat?”
Ion Iliescu: Motivatii sunt multiple. Cele mai multe de natura politica, optiuni diferite care ne despart. Si pe mine ma amarasc mai ales evolutiile unor oameni cu care eram in relatii oarecum apropiate, de stima reciproca; pastrez carti cu dedicatie, de dinainte de ‘89, dar asa e viata…
O.Andronic: Altfel de dedicatii decat cele de astazi. Si o ultima intrebare. Razvanel Ionel Albu, 13 ani, din Bucuresti, telefon nu are, probabil ca a dat de undeva, din vecini: “Daca in anii de copilarie s-a gandit vreodata sa devina presedinte si ce ganduri avea atunci?”
Ion Iliescu: Bineinteles ca niciodata nu mi-a trecut prin cap asa ceva in copilarie.
O.Andronic: Domnule presedinte, care din aceste trei intrebari credeti ca ar trebui premiata - stati linistit, nu va fie teama, nu veti mai baga mana in buzunar, ca ati avut deja necazuri, premiul il dam noi, organizatorii. Deci, era vorba de doamna Alexandra Popescu, care se intreba daca mai merita sa mergem la vot; domnul acela…
Ion Iliescu: Eu cred ca, din contra, merita sa mearga la vot si e bine sa mearga cu totii la vot, sa aleaga cu atentie, cu grija oameni de nadejde.
O.Andronic: Sau Razvan Ionel Albu, cel de 13 ani.
Ion Iliescu: Cred ca baiatul, pentru ca este plin de sinceritate.
O.Andronic: Este, intr-adevar, plin de sinceritate. Deci Razvan Ionel Albu este castigatorul premiului acordat, nota bene, de organizatori. Domnule presedinte, stimate domnule Petru Dumitriu, va multumesc si va multumim pentru placuta surpriza pe care ati facut-o poporului roman si cititorilor dvs., care citindu-va cartea, citindu-va cartile, s-au gandit poate intens la dvs. si n-au sperat nici ei sa va poata vedea intr-o buna zi in carne si oase. incepand de marti, 3 octombrie, toti cei noua candiati inscrisi in turneu, care si-au indeplinit deja si baremul celor 100.000 de semnaturi necesare la BEC, vor intra in faza colocviilor prezidentiabile. ii veti putea deci urmari dezbatand problemele societatii romanesti si avansand solutii proprii de rezolvare. Va fi cu siguranta un spectacol de buna calitate si o premiera absoluta in viata noastra politica, in care cel mai adesea a fost mai simplu sa se recurga la incriminari si acuze in atingerea obiectivelor electorale. Se vor afla deci, fata in fata, noua candidati, ale caror competenta si bune intentii nu pot fi puse la indoiala, iar principalul castigator veti fi cu siguranta dvs., tele-alegatorii. Pana marti, Octavian Andronic multumeste domnului Ion Iliescu si invitatului sau neasteptat, dar cu atat mai placut, domnul Petru Dumitriu, si va multumeste dvs., stimati telespectatori.


<< Primul tur - Candidatii se prezinta - Emil Constantinescu ||| Primul tur - Candidatii se prezinta - ANALIZE >>
| | Citiri: 3791 |

 
Copyright © 2005 - 2016 - Editura AlegRO