* Prima pagină * Căutare * Contact *
 


Cuprins

Introducere
Cuvânt înainte

I Preliminariile
   Clasa mijlocie are de aparat ...
   Nici o personalitate politica ...
   Toate partidele isi fac un titlu de glorie ...
   Intr-o campanie electorala seful echipei ...
   Calitatea de intelectual ...
   Vocea sefilor de campanie ...
   Campania electorala intre ...
II Primul tur - Candidatii se prezinta
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Gyorgy Frunda
   Adrian Paunescu
   Nicolae Manolescu
   Tudor Mohora
   Petre Roman
   Emil Constantinescu
   Ion Iliescu
   ANALIZE
III Turul al doilea - Fata-n fata cu telescpectatorii
   Ioan Pop de Popa
   Niculae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
   Emil Constantinescu
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   ANALIZE
IV Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii
   Emil Constantinescu
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   Gyorgy Frunda
   Nicolae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
Bilanţuri, comentarii, premii
Statistica si politica
Faza finală
   "Finala Mare"
   "Finala Mica"
Dialoguri Post-electorale
   Noaptea legislativelor
   Cui dam voturile din turul 2?
   PRM trage concluzii
   PD Satisfactie bine temperata
   CDR - Euforia victoriei
Super finala turneului
   Ion Iliescu - Emil Constantinescu
Ziua Z
   Amintiri din viitor
ADDENDA
   Partide in campanie
   Partide in campanie (30 aug 1996)
   Aliante in campanie (19 aug 1996)
   Aliante in campanie (26 aug 1996)
   Radu Campeanu
   Gheorghe Funar
   Guvernul Presei Independente
   Rezultatele Turul 1
   Rezultatele finale ale alegerilor prezidentiale
   Regulamente de organizare si desfasurare a "Turneului candidatilor"
   Corespondente
   Un sondaj intarziat
 
Cuvant dupa

 

Carte/Capitol/Subcapitol: Turul al doilea - Fata-n fata cu telescpectatorii - Niculae Manolescu

Nicolae Manolescu:
Viitorul presedinte al Romaniei va trebui sa fie un om puternic, cu autoritate!!
3 OCTOMBRIE 1996

O. Andronic: Buna-seara, stimati telespectatori. Va prezint o noua emisiune din seria interpelarilor pe care tele-alegatorii le adreseaza aspirantilor la presedintie, inscrisi in “Turneul Candidatilor”. O competitie pe simulatorul opiniei publice, organizata de Antena 1, Libertatea, Jurnalul National si Promotion Company, impreuna cu cotidianele Actualitatea, Adevarul, Evenimentul Zilei, Romania Libera, Vocea Romaniei si Ziua. Ieri l-ati putut urmari pe dl profesor Ioan Pop de Popa, candidatul U.N.C. Astazi, se afla in fata dvs. dl Nicolae Manolescu, candidatul Aliantei Nationale Liberale. Bun-venit in studio, dle Manolescu si permiteti-mi sa observ ca sunteti, din nou, singur. Singur printre … poeti sau printre politicieni?
N. Manolescu: Printre politicieni, de data asta.
O. Andronic: Cu voia dvs., ca invitat, si cu voia telespectatorilor am sa punctez elemente ale biografiei politice sau, cum inspirat spuneati chiar dvs. “cine sunt si ce am facut in ultimii cincizeci de ani!” Spuneti: “m-am nascut la Ramnicu-Valcea, la 27 noiembrie 1939, sub zodia Sagetatorului. Parintii profesori: Petru Apolzan, 1986, al doilea copil din 11 al unui taran din marginimea Sibiului si Sabina Polzan, nascuta in 1909, fiica unui avocat din Ramnicu-Valcea. in 1953 ca sa pot intra la liceu, am fost adoptat de bunicii materni si am luat numele actual, numele de fata al mamei, cu care am semnat, ulterior, tot ce am publicat. Parintii mei se aflau pe atunci in inchisoare pentru singura vina de a fi apartinut imediat dupa razboi Partidului National Liberal. Scoala am urmat-o la Sibiu si Ramnicu-Valcea, iar Facultatea de Filologie la Bucuresti. Am fost exmatriculat un an dupa absolvire, am stat in somaj un an din cauza dosarului. Am facut cariera universitara, devenind profesor de-abia dupa 1990, dupa ce am fost blocat 22 de ani pe post de lector. in 1974 am obtinut, cu peripetii politice doctoratul in litere cu o teza despre Titu Maiorescu, critic literar si om politic care mi-a fost, chiar daca nu am stiut-o de la inceput un model in viata. Am publicat 20 de carti de critica si istorie literara, unele premiate de Academia Romana si de Uniunea Scriitorilor si cateva mii de articole. Din 1990 sunt directorul Revistei “Romania Literara”. N-am fost membru al P.C.R. Dupa revolutie, am fost ales presedinte al C.F.S.N. al Universitatii Bucuresti, functie din care m-am retras cand F.S.N. s-a transformat in partid. Spuneti: am intrat in viata politica fara sa renunt la profesorat, odata cu Alianta Civica, printre fondatorii careia m-am numarat. in 1991 am fost ales la Congresul Aliantei Civice, presedinte al partidului Aliantei Civice. Din 1992 sunt senator de Sibiu. Nu ma consider nici un privilegiat, nici o victima a regimului comunist in care mi-am trait o buna parte din viata si am incercat, ca atatia altii, sa fiu cinstit cu mine insumi si sa nu fac rau altora”. Ati reusit sa nu faceti rau, domnule profesor ?
N. Manolescu: Haideti sa spun ca am incercat. Si, in orice caz nu am facut niciodata nimanui rau cu intentie. Am facut-o fara sa vreau, asta se poate intampla …. Va amintiti, am marturisit-o cand ne-am vazut chiar in debutul intalnirii noastre, ca am primit o scrisoare in care, cineva imi marturisea ca i-am facut rau, fara macar sa-l cunosc. Dar rau cu intentie, nu cred.
O. Andronic: Modelul dupa care se va desfasura aceasta emisiune este acela al unui extemporal, pe care, dl profesor Manolescu, in calitate de candidat la presedintie il va da in fata dvs., raspunzandu-va la intrebarile pe care, ori le-ati transmis anterior, ori le veti pune prin telefoanele puse la dispozitie de Antena 1. Pana cand vor sosi primele apeluri, am sa incep cu o intrebare dintre cele sosite anterior. Este vorba de … Octavian Andronic, din Bucuresti, tel. 312.03.83: “Turneul Candidatilor” a fost martorul unei reveniri in tara spectaculoasa, cea a scriitorului Petru Dumitriu. Rugandu-va sa faceti abstractie de circumstantele sau de nuantele acestei intrari in scena as dori sa ne spuneti: daca ati avut prilejul sa-l analizati in calitate de critic si sa scrieti despre el si cum anume il caracterizati? Care considerati ca este locul dumnealui in istoria literaturii romanesti?
N. Manolescu: Nu am apucat sa scriu niciodata despre Petru Dumitriu, cata vreme el s-a aflat in tara pentru bunul motiv ca eu eram prea tanar atunci cand Petru Dumitriu a emigrat si nu faceam nici un fel de critica literara. Dupa plecarea lui, cum se stie, nu se putea scrie despre el. Cu toate ca am reusit sa-i pomenesc titlul principalei lui carti, “Cronica de familie”, in cartea mea despre roman care a aparut la inceputul anilor ‘80.
O. Andronic: Cum a scapat?
N. Manolescu: Mai scapau. Si, pe urma, Petru Dumitriu plecase de multa vreme, nu plecase in timpul lui Ceausescu si se mai inchideau ochii la asa ceva. in editia a doua a cartii despre romanul romanesc, “Arca lui Noe”, care a aparut imediat dupa 1990, am pus la locul cuvenit capitolul Petru Dumitriu. Vreau sa va spun ca acel capitol nu prea face corp comun cu cartea pentru ca fusese scris, initial cu intentia de a aparea intr-o alta carte a mea, pe la sfarsitul anilor ‘70. Si cand a fost scos de sub cenzura, fara sa mai existe nici un fel de discutie. L-am publicat de data aceasta, mai mult decat atat, l-am preluat ca prefata la “Cronica de familie” editie aparuta nu mai stiu exact, parca in ‘90, o editie facuta de Geo Serban. Pot sa spun ca eu i-am citit toata opera lui Petru Dimitriu, inclusiv acea faimoasa scrisoare in care isi face autocritica, un interviu care a aparut la Televiziunea Romana si, in care, Petru Dimitriu a fost printre foarte putinii scriitori care in anii ‘50 s-au comportat cum n-ar fi trebuit sa se comporte, cu alte cuvinte au facut exact politica regimului; au scris carti proaste si tendentioase. Petru Dumitriu a scris o carte odioasa despre Canalul Dunare-Marea Neagra, “Drum fara pulbere”, infatisand canalul ca pe o realizare a regimului si pe nenorocitii care au fost omorati cu acea ocazie ca pe niste criminali care doreau sa saboteze tara. Petru Dimitriu a fost printre putinii care au spus direct, nu numai ca au gresit, dar a avut despre sine insusi o expresie foarte dura, considerandu-se un ticalos. Din obedienta fata de regimul trecut. Acum, fireste ca eu ma bucur ca se poate spune orice despre Petru Dimitriu si ca el vine in tara. Surpriza mea a fost ca ceva din reflexele de obedienta de altadata s-au pastrat. De vreme ce Petru Dumitriu a aparut in Romania, pe neasteptate, tocmai ca sa-l sprijine pe presedintele in exercitiu, Ion Iliescu. imi pare rau, nu ca am vrut sa ma sprijine pe mine, care am scris despre el. Sa ne intelegem. Dar, poate ca ar fi fost bine ca Petru Dumitriu sa nu fi luat partea nici unuia dintre noi. Asta ma face sa cred ca autocritica lui Petru Dumitriu era intrucatva falsa. imi pare rau ca trebuie sa spun asta despre un scriitor important, unul dintre cei mai buni prozatori pe care i-am avut in anii postbelici, care, cel putin cu doua sau trei carti va ramane. Vorbesc de cele romanesti, pentru ca Petru Dumitriu a scris si in franceza niste carti pe care, ulterior, le-am citit. Cel putin cu doua sau trei carti el va ramane in istoria literaturii romane contemporane.
O. Andronic: Avem deja un telefon pe fir.
Anonim: “Daca ar fi presedinte astazi in tara ce ar putea sa faca pentru someri, ce masuri ar lua?”
N. Manolescu: Vreau sa spun, din capul locului ca un presedinte nu poate sa faca nimic pentru someri, dupa cum nu poate sa faca nimic pentru salariati sau pentru patroni. Printre prerogativele pe care I le da Constitutia, el trebuie sa asigure linistea in tara, sa asigure ordinea si autoritatea, in asa fel incat sa existe in acest cadru dreptate pentru fiecare. Si daca aceste conditii sunt indeplinite, atunci, fara indoiala ca putem spune ca un presedinte face ceva pentru toata lumea, inclusiv pentru someri. Poate determina acele politici corecte, economice, care sa duca la diminuarea somajului, la ajutoare de somaj substantiale pentru ca oamenii sa poata trai decent; la scaderea, daca vreti a acelei presiuni psihologice foarte importante pe care o resimt toti acesti oameni care raman fara slujba.
O. Andronic: Deci, inteleg ca somerii nu pot fi luati ca o carte dintr-un raft si cititi …
N. Manolescu: in nici un caz nu se poate cere presedintelui sa rezolve aceasta problema si numai aceasta problema. inainte de alta intrebare, as fi vrut sa fac o remarca si eu. Nu pot sa nu-mi exprim parerea de rau ca promisele dialoguri chiar intre noi, candidatii nu vor mai avea loc. Si spun asta cu parere de rau, in primul rand, nu pentru mine. Spun pentru telespectatori. Si iata de ce. Pentru ca atunci cand noi ne angajam in aceasta cursa spunem cu toate ocaziile ca dorim un dialog cu tara. Cred ca nu ar trebui sa ne temem de un dialog intre noi. Noi admitem sa dialogam cu o tara intreaga si nu avem curajul sa dialogam unul cu altul?! Noi umblam prin toata tara, cu mai mare sau mai mica pompa, dupa cum ne este firea. Eu am propus sa mergem impreuna. Eu as fi bucuros sa merg impreuna cu un alt candidat in fata tuturor oamenilor, si cei care ma sustin pe mine si cei care il sustin pe dl Iliescu, de exemplu. Si sa discutam, sa ne convingem. Asta ar fi fost spre castigul tuturor si, in primul rand, spre castigul acestor oameni care ne asculta si care ne vor vota sau nu. Asta este important. Dincolo de toate acestea, sa nu pierdem nici o ocazie sa ii convingem ca fac alegerea justa.
O. Andronic: Sa trecem mai departe. Argentina Vasilievici din Bucuresti intreaba: “Ati contribuit la repararea unei biserici sau la construirea unei troite pentru ca acum Dumnezeu v-a scapat de moarte?” Se refera la accidentul pe care l-ati suferit.
N. Manolescu: Din pacate, nu, si promit sa o fac macar cu o suma simbolica. Din pacate, nu sunt in stare sa ajut cu adevarat la construirea unei biserici.
O. Andronic: Ghe. Dobrescu, pensionar: “Am lucrat in Fabrica de Masini Unelte si Agregate Bucuresti. Stimate domnule Manolescu, m-ar interesa in mod cu totul deosebit daca in programul dvs., al partidului, care vor fi masurile concrete prin care intelegeti sa revigorati economia nationala? Prin asta intelegandu-se: agricultura, industria, transporturile, serviciile. Deci masuri concrete, exacte. Si care vor fi sursele de finantare?”
N. Manolescu: Am sa fiu si eu concis, fara pretentia de a spune acum totul. Noi ne-am propus - Alianta Nationala Liberala - un pachet de masuri pe care am sa le prezint acum intr-o ordine relativ riguroasa. Vom incepe cu scaderea fiscalitatii, toate felurile de impozite, inclusiv T.V.A. Am analizat toate masurile de compensare pentru ca bugetul sa nu ramana descoperit si aceste masuri ne-au dat, daca vreti, cifre semnificative. Noi credem ca se poate face aceasta compensare. in al doilea rand, e vorba de o privatizare si nu o cuponiada, care risca sa ne transforme pe toti in traitori din dividente, ceea ce este o mare eroare pentru ca in nici o tara nu se traieste din dividente, pretutindeni se traieste din anumite surse specifice, iar restul populatiei din leafa. Deci ne gandim la o privatizare reala, incepand prin a vinde toate actiunile F.P.S.-ului la pret de piata. Este nevoie, in continuare, de piata de capital, este suficient sa abrogam Art. 8 si 9 din Legea salarizarii, pentru ca aceasta piata a muncii sa se nasca, de un sistem financiar-bancar care sa functioneze cu adevarat pentru ca fara credite nu se poate imagina nici relansarea agriculturii, nici a industriei, nici recapitalizarea fabricilor, nici cumpararea de catre tarani a tractorului, sau a semintelor sau a motorinei. De asemenea, ne-am gandit la o lege care sa duca la existenta unor tribunale comerciale, fara de care toate litigiile contractuale dintre firme nu pot fi duse pana la capat; aplicarea legii falimentului si masuri concrete de lichidare a diferentelor dintre urban si rural, dintre populatia activa si pensionari, printr-un sistem de pensii. Poate sa existe si un sistem complementar de pensii, prin care un om isi depune cotizatia obisnuita, dar aceasta cotizatie lunara timp de o viata se duce la un fond separat de buget bine gospodarit si care aduce si dobanda. Pentru ca, la urma-urmei, depunerea aceasta, a noastra ca bugetari pana la pensie este ca un fel de punere a banilor la C.E.C., dar este investitia pe cel mai lung termen. Eu depun ca la banca, ca la C.E.C., pe o viata - as vrea si dobanda! Aceasta dobanda, prin reinvestirea acestor bani, poate sa vina. Acesta ar fi pachetul de masuri care presupune niste schimbari legislative, nu foarte mari. Si noi credem ca in doi ani de zile putem aduce salariul mediu de la 80-90 de dolari la 300 - 350 de dolari. Si daca am spus asta, am spus foarte mult. Pentru ca, la urma-urmei aceasta dorim cu totii: sa existe si in Romania macar acele salarii care exista in fostele tari comuniste.
O. Andronic: Dl Mircea Nica din Pitesti spune urmatoarele: “intr-un numar din ziarul “Vremea”, Horia Brestoiu l-a atacat violent pe dl Nicolae Manolescu. in numarul urmator, Adrian Paunescu i-a luat apararea, recunoscandu-i unele merite incontestabile si atentionandu-si foarte sever colaboratorul. Desi, in foarte multe randuri, Adrian Paunescu a fost atacat calomnios in revista “Romania Literara”, Nicolae Manolescu nu a luat niciodata atitudine. 1. Sa inteleg ca spiritul sau superior de critic literar se manifesta doar partizan si 2. La valoarea dansului considera ca, in politica este firesc sa fie exclusa morala?”
N. Manolescu: Mai intai vreau sa spun ca niciodata Adrian Paunescu nu a fost calomniat in “Romania Literara”. S-au scris despre el multe articole, n-am scris eu, au scris altii, eu am scris o singura data. De catre oameni cu competenta in materie de critica literara incontestabila. Nu am lasat niciodata sa scrie un necunoscut, un obscur dubios, daca vreti, din punct de vedere cultural. Acolo este vorba de articole scrise de niste oameni reputati pentru talentul lor, pentru onestitate si pentru competenta. Deci, nu despre calomnie este vorba. Asa incat nu era cazul ca eu sa intervin intr-un fel, sa-i cenzurez pe ei sau sa-l apar pe Paunescu. Stiu ca Adrian Paunescu nu odata, in revista lui mi-a recunoscut niste merite, sa zic asa, mai degraba de literat, decat de om politic. ii multumesc pentru asta si vreau sa va asigur ca eu sunt un om obiectiv si nu am sa spun niciodata despre Adrian Paunescu ca este un poet netalentat. Asta nu pentru ca imi respect meseria, ci pentru faptul ca el este un poet talentat. Din pacate, talentul lui A. Paunescu nu a fost intotdeauna pus in slujba binelui si al normalitatii. Cateodata, dimpotriva. inca o data am respect fata de inteligenta, talentul lui si daca regret ceva, in legatura cu Adrian Paunescu despre care am scris, l-am citit de multa vreme, este ca nu s-a putut stapani sa nu-si puna talentul in slujba unor rele. Ca nu a ramas poetul extraordinar si care sa nu se mai uite in jur, sa nu faca nici politica lui Ceausescu, nici politica altora. asta este regretul meu personal. insa, repet, nu de calomnie este vorba.
O. Andronic: Dl Marius Ghitu, Galati: “Ce diferente sunt intre liberalismul A.N.L. si cel al partidelor liberale din Conventia Democratica?”
N. Manolescu: Cred ca nu ar trebui sa fie nici o deosebire, doar ca liberalii din C. D., prin faptul ca participa la o alianta in care se gasesc mai multe partide si in care partidul dominant prin forta, prin greutate este Partidul National taranesc Crestin-Democrat - P.N.t.C.D.-ul - din aceasta cauza partidele liberale din Conventie nu si-au putut exprima liberalismul intr-un program absolut coerent si limpede. A fost avantajul nostru. Altfel, nu cred ca exista mari diferente. Unul dintre liderii P.N.L.-ului a ripostat recent la programul nostru, zicand ca nu este realist. Am citit si eu punctajele si am constatat ca nu sunt prea mari diferente. Si daca al nostru este nerealist, atunci este si al lor. Este vorba de o posibilitate mai buna de exprimare.
O. Andronic: Mai avem un telefon in direct….
Ana-Maria Vasilescu, Covasna: “Ce parere aveti despre maghiarii din Covasna si ce politica adoptati pentru minoritati?”
N. Manolescu: N-as putea sa va spun daca poate exista o problema speciala pentru maghiarii din Covasna sau pentru cei din Harghita. Trebuie sa vorbim, in general despre maghiarii din Romania pentru ca ei sunt aici minoritatea la care dvs. va referiti. Primul lucru pe care as vrea sa vi-l spun este ca Alianta pe care o reprezint si eu, ca persoana, suntem foarte de acord cu toate prevederile internationale in privinta minoritatilor. intelegem sa respectam toate documentele internationale care se refera la minoritati si care au fost semnate de statul roman. in al doilea rand, eu cred ca democratia adevarata incepe de la respectul minoritatii. Eu n-am facut niciodata deosebirea decat intre om si om, nu dintre roman si maghiar. Oameni suntem si unii si altii. Ca exista iredentism sau radicalism si extremism este adevarat. Dar cred ca romanii si maghiarii s-au inteles intotdeauna bine in Transilvania. Vin de acolo, sunt, dupa tata ardelean, am aflat abia la Bucuresti ca sunt anumite probleme cu ungurii in Ardeal, si daca au existat neintelegeri, ele au fost, de obicei la nivel de partide, la nivel de varf. Eu nu vad nici o piedica sa convietuim. Nu cred ca se pune in nici un fel problema primejdiei pe care ar reprezenta-o maghiarii pentru romanii din Ardeal. Sunt cetateni romani daca traiesc in Ardeal si sunt obligati sa respecte legile romanesti.
O. Andronic: Mai avem inca un telefon.
Luciana Cojocaru, Bucuresti: “intr-un interviu acordat ziarului “Romania Libera”, acum ceva vreme, spuneati ca lupta literara se aseamana intrucatva cu lupta politica, doar ca miza este cu totul alta, adica nemurirea. V-as intreba daca a meritat sa renuntati la aceasta miza pentru lupta politica?”
N. Manolescu: Asta presupune din partea mea chiar ca ma consideram ca literat un nemuritor. Or, eu sunt un om modest si n-am ajuns inca la o parere superlativa despre mine. Lasand gluma la o parte, spuneam acest lucru in masura in care sunt opere literare care isi depasesc timpul si mize politice care, de regula nu-si depasesc timpul. De aceea, ziceam eu, lupta literara se leaga de nemurire si cea politica mai degraba de efemeritate. Sa nu uitam un lucru: nu exista numai o istorie a literaturii, ci exista si o istorie politica. Si ne gasim un loc in amandoua: mai mare sau mai mic. Asa ca, problema de a renunta la nemurire, in ce ma priveste nu se pune pentru ca nu stiu daca mi-am asigurat-o. Faptul ca fac politica - au facut-o si altii. A facut-o si Titu Maiorescu si uite ca totusi nu a murit, a facut-o si Alecsandri cand a devenit ministru de externe si cand a umblat prin Europa ca sa fie recunoscuta domnia lui Cuza, eu mai mic decat toti, zic daca au patit-o ei o s-o patesc si eu, daca au pierdut ei nemurirea o s-o pierd si eu.
O. Andronic: Avem inca un telefon. Sa-l ascultam …
Florin Coman, Buzau: “Ion Iliescu a promis liniste si am avut-o. Dvs. promiteti liniste. Daca veti castiga, cum o veti realiza?”
N. Manolescu: Eu spun ca atunci cand promitem liniste, trebuie sa ne gandim, mai intai ca linistea aceasta nu poate fi abstracta. Nu poate sa se realizeze fara indeplinirea anumitor conditii. As spune ca prima conditie ca in tara sa fie liniste este ca in tara sa domneasca ordinea. Dar ca sa fie ordine in tara, trebuie sa existe autoritate. Trebuie un presedinte puternic, nu neaparat un dictator - Doamne fereste. Dar e nevoie de fermitate. Conform Art. 80 din Constitutie, presedintele este garantul linistii. in Constitutie nu se spune liniste, se spune altfel, dar toate cuvintele de acolo conduc, pana la urma, la pace sociala. Presedintele este garantul acestei linisti in societate, pentru ca el este cel care vegheaza la functionarea autoritatilor publice, la un corect raport intre stat si societate. Daca presedintele isi indeplineste corect mandatul, atunci putem sa avem liniste. As mai spune ceva. Linistea depinde si de prosperitate. Pentru ca, nelinistea oamenilor vine, de obicei din saracie, din frica zilei de maine, din cauza somajului etc. Si atunci nu se poate liniste fara sa garantezi o anumita prosperitate. Am vorbit adineauri de programul nostru economic. Daca acest program se poate realiza, fie si in linii mari, vom avea garantia prosperitatii. Si eu, ca presedinte, o voi avea pe cea a linistii.
O. Andronic: Dl Nicolae Chiotea, Timisoara: “Ce il determina pe dl Manolescu sa candideze 1.Interes material? 2.Conditii politice” 3.Interes de autoprotejare personala politica? 4. Chemare patriotica pentru salvarea tarii? in cazul in care candideaza la al patrulea punct, are curajul sa ne raspunda cu mana pe inima?”
N. Manolescu: Am sa va spun ca, daca as fi fost manat in lupta politica de interese materiale, cred ca n-as fi facut politica. Nu exista politicieni bogati. M-as fi apucat, eventual de afaceri. Acum cativa ani, fiind in Germania, am observat casele de la Bonn si cartierele unde locuiesc oamenii bogati. Este o diferenta de la cer la pamant. Nu spun ca politicienii stau prost, dar normal la nivelul Germaniei. Oamenii bogati stau altfel. Interes de autoprotejare nu am. Pentru ca nu vad la ce mi-ar servi, nu am avut nici macar ocazia de a face ceva care sa ma puna la adapost. Spuneam chiar, intr-o interventie, ca m-a determinat sa fac politica pasiunea pentru Romania. Mai simplu si mai omeneste spus, iata ca dupa ‘89 m-am gandit la ce am facut eu in perioada comunista. Ce am facut in momentul in care, semenii mei erau in inchisoare, omorati, mutilati, batuti? Moment in care tara ajunsese cum ajunsese. Am facut cate ceva in cultura, am facut rezistenta culturala. intr-o emisiune in direct la televiziune, dupa ani si ani de emisiuni inregistrate si cenzurate, stiu ca m-a intrebat cineva:dvs. ca disident…? I-am raspuns: nu am fost disident, am fost numai rezistent. Am rezistat cum am putut. Dupa ‘89 mi-am spus: acum, cand nu ma mai impiedica nimeni, ce pot sa fac, cum pot sa fiu de folos, cum pot sa-mi rascumpar, in parte, greseala sau vina, neajunsul de a nu fi fost decat un rezistent, ca multi altii? Si am zis: trebuie sa fac politica. Am inceput cu comentariul politic si am trecut la politica de-a dreptul. Si din ideea ca cineva trebuia sa fac acest lucru. Daca nu noi, cine? Daca nu noi, intelectualii, care am avut aceasta forma de rezistenta, atunci cine? Eu cred insa ca, asa cum pofta vine mancand, si vocatia se descopera pe parcurs. Acum, cand ma gandesc ca 24 din 24 de ore fac politica, probabil ca ceva este si daca nu este vocatie, este macar o chemare oarecare.
O. Andronic: Sorin H, Bucuresti: “Una din principalele atributii ale presedintelui este aceea de a desemna primul-ministru. in varianta in care castigati alegerile, care este numele acestuia?”
N. Manolescu: Ar fi extraordinar daca eu as sti acum ca Alianta Nationala Liberala va castiga alegerile si va forma Guvernul. Si in acest caz ar trebui sa va spun numele primului-ministru. Eu cred insa ca Guvernul va fi format dintr-o coalitie la care vor participa cel putin trei formatiuni: Conventia Democrata, Uniunea Social-Democrata si Alianta Nationala Liberala. in aceste conditii, mi-e greu sa va spun acum numele primului-ministru, pentru ca el va trebui desemnat de una din aceste trei formatiuni, mai exact de cea care va avea cel mai mare numar de voturi. Si mai este un risc, daca eu spun acum numele, fie si pentru a lansa la apa, risc sa patesc ce au patit si altii care au spus un nume - stiti bine ca a existat un conflict pe tema asta, chiar in C.D. Mie nu mi se pare nici colegial, de a nu vorbi cu toti ceilalti. Deci, sa asteptam, sa castigam alegerile si, in situatia data, am sa va pot spune numele primului-ministru.
O. Andronic: Dl Leonard Stan, Prahova va intreaba daca “stiti de judetul Prahova ca are si comune limitrofe unde nu se face campanie electorala si se viziteaza doar intreprinderile mari, iar de “tara” dl Manolescu nu prea stie?”
N. Manolescu: Sigur ca este foarte probabil ca exista asemenea comune unde nu am ajuns. Vreau sa va spun ca am fost si in Prahova in destule comune, iar daca vorbim de judetele tarii am fost in aproape vreo 300 de comune. Nu am ajuns in toate, in Prahova, dar o sa ajung si acolo. Domnule Stan, va rog, cautati-ma, spuneti-mi despre ce comune este vorba, vom ajunge acolo pentru ca nu avem nici un motiv sa va ocolim.
O. Andronic: Florin H: “V-am urmarit la o emisiune cand s-a facut afirmatia ca dvs. sunteti un dictator cu cei din jur. Sunteti intr-adevar un dictator?”
N. Manolescu: Nu sunt un dictator, in primul rand pentru ca sunt un democrat. intrebarea dvs. ma obliga sa fac urmatoarea precizare. Daca dictatura este odioasa, si, in special dictaturile de stanga de care tot am avut parte, autoritatea este necesara. Si eu cred foarte tare ca viitorul presedinte al Romaniei va trebui sa fie un presedinte puternic si cu autoritate.
O. Andronic: Dl Dinu Serbescu, Bucuresti intreaba: “V-ati justificat intrarea in politica, totodata cu paralela la Titu Maiorescu, cand atingea apogeul carierei sale, in 1913 calitatile care se cereau in mod prioritar de la un om politic erau cele diplomatice. Astazi insa problemele economice sunt covarsitoare si chiar un sef de stat trebuie sa aiba mai intai calitati manageriale. Credeti ca le aveti?”
N. Manolescu: Si atunci si acum un sef de stat sau un prim-ministru, cum a fost Maiorescu, trebuia sa aiba si calitati manageriale. Da, cred ca am aceste calitati sau chiar de organizare. Un presedinte bun trebuie sa fie un bun organizator, sa-si formeze o echipa pe care sa o tina in mina. Dar e nevoie si de rabdare. Spun asta, vazand cat de usor se enerveaza candidatii sau chiar presedintii. Trebuie rabdare pentru ca, la urma-urmei, oamenii nu doresc altceva de la noi decat sa ne exercitam functia cum se cuvine, sa le aducem si lor prosperitatea.
O. Andronic: Dl Corneliu Burlan, Bucuresti: “Daca n-ati fi semanat leit cu primul-ministru al Angliei, John Major, ati mai fi intrat in viata politica, sau ati fi ramas, in continuare, critic literar?”
N. Manolescu: Am descoperit ca John Major imi seamana fizic dupa ce intrasem in viata politica. Dar nu are nici o legatura. Marea deosebire este ca dumnealui nu are scoala, pe cand eu am.
O. Andronic: Anonim: “Dvs. ati spus, intr-unul din pliantele pe care le-ati lansat prin Bucuresti, citez: “Voi face tot ce imi va sta in putinta pentru ca Romania de miine sa fie mai buna decat cea de azi!” Eu am doua intrebari: ce anume veti face, cu ce veti incepe reasezarea lucrurilor pe fagasul normal? Si a doua, cum credeti ca veti putea lupta cu actuala coruptie, atat de intinsa in toate domeniile?”
N. Manolescu: indraznesc sa spun ce am spus deja: noi avem un program de redresare a economiei, a situatiei sociale si, implicit morale. Cred ca trebuie sa incepem cu mai multe deodata pentru ca sunt foarte multe lucruri de facut. Va trebui sa incepem prin a corecta cu ceea ce nu s-a facut ca lumea si totodata prin cateva legi care sa redemareze reforma. Problema aceasta a coruptiei care este foarte grava nu trebuie sa ne faca sa intram intr-un soi de sperietoare. Primul lucru care ar fi trebuit facut si nu s-a facut, ar fi fost ca legea sa se aplice tuturor. Nimeni sa nu fie mai presus de lege. Si daca s-ar fi facut asta, nu am mai fi avut in coruptie o problema atat de preocupanta. Sigur, exista si o multime de alte conditii auxiliare. Cand unii mor de foame si altii se lafaie in bani, fara indoiala ca apare si coruptia pentru ca apare tentatia, invidia. O sansa data tututor sa traiasca decent inseamna deja o diminuare a coruptiei. Eu zic ca si privatizarea este o solutie. Pentru ca nimeni nu fura de la el insusi. Dar de la stat ispita este mai mare… Lucrul cel mai grav acum in Romania este ca aceasta coruptie nu este pedepsita. Lectia pe care o putem trage acum este una groaznica si mai ca nu-mi vine sa o spun. Oameni buni, nu furati un ou ca intrati la puscarie, ci furati un bou pentru ca nu se leaga nimeni de voi. Aici am ajuns! Asta e nenorocirea! Toata presa este plina de acuzatii, de dovezi, dar nu urmeaza nimic. Ca si cum tribunalul este prins intr-un fel de amorteala, ca si cum presedintele tarii a uitat ca l-a numit pe procurorul general. Ori dvs., ziaristii scrieti degeaba si trebuie sa fiti pedepsiti pentru ca i-ati calomniat, ori ei sunt vinovati. Daca s-ar aplica legea, stiti cum dispar coruptii? Un pic de frica trebuie.
O. Andronic: Dragos Francu, Bucuresti, spune asa: “Eu cred ca dvs. sunteti un om corect si onest. De aceea, vreau sa ies dintr-o dilema care ma framanta de mult timp. Daca legea de capatai a statului de drept, Romania, este aceea ca nimeni nu este mai presus de lege, ca legile sunt facute de oameni si pentru a fi respectate, atunci cum se face ca legea care functioneaza cel mai bine in societatea romanesca este legea bunului plac?”
N. Manolescu: O intrebare foarte frumos exprimata. Dragos, se pare ca, totusi, Romania este un stat de drept doar pe hartie. Cred ca alt raspuns nu se poate da.
O. Andronic: Anonim: “Cum isi imagineaza starea de spirit a dansului a doua zi, dupa ce a aflat ca a pierdut intrecerea, in varianta in care castigatorul ar fi dl Iliescu si, in varianta in care ar fi dl Constantinescu?”
N. Manolescu: in fiecare din cele doua cazuri sentimentul ar fi altul. in cazul in care ar castiga dl Constantinescu, vreau sa spun ca as uita instantaneu ca am pierdut. Dar, daca ar castiga dl Iliescu, nu ar fi amaraciunea mea, ci ar fi parerea de rau ca se mai amana schimbarea in Romania pentru patru ani. Pentru toti ceilalti - nu neaparat pentru mine.
O. Andronic: Constantin Visan, Bucuresti intreaba “cum va explicati ca doua partide liberale pragmatice, cu solutii viabile, au un sprijin electoral de doar cinci, sase la suta?”
N. Manolescu: Cea dintai explicatie este chiar faptul ca noi, ca formatiuni liberale, ne-am unit de curand, deci lumea trebuie sa invete ce e cu calul, ce e cu marul; o a doua explicatie este ca societatea romaneasca este inca polarizata si teama de a nu recastiga actuala putere ii impinge pe unii sa voteze numai cu anumite formatiuni din opozitie. Dupa parerea mea, este foarte riscant si incorect. Opozitia nu apartine acum nici unei formatiuni. Ea este a tuturor formatiunilor democratice in acest moment.
O. Andronic: Va multumesc, domnule profesor. Aici se incheie, stimati telespectatori cel de al doilea extemporal...

<< Turul al doilea - Fata-n fata cu telescpectatorii - Ioan Pop de Popa ||| Turul al doilea - Fata-n fata cu telespectatorii - Petre Roman >>
| | Citiri: 3725 |

 
Copyright © 2005 - 2016 - Editura AlegRO