* Prima pagină * Căutare * Contact *
 


Cuprins

Introducere
Cuvânt înainte

I Preliminariile
   Clasa mijlocie are de aparat ...
   Nici o personalitate politica ...
   Toate partidele isi fac un titlu de glorie ...
   Intr-o campanie electorala seful echipei ...
   Calitatea de intelectual ...
   Vocea sefilor de campanie ...
   Campania electorala intre ...
II Primul tur - Candidatii se prezinta
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Gyorgy Frunda
   Adrian Paunescu
   Nicolae Manolescu
   Tudor Mohora
   Petre Roman
   Emil Constantinescu
   Ion Iliescu
   ANALIZE
III Turul al doilea - Fata-n fata cu telescpectatorii
   Ioan Pop de Popa
   Niculae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
   Emil Constantinescu
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   ANALIZE
IV Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii
   Emil Constantinescu
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   Gyorgy Frunda
   Nicolae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
Bilanţuri, comentarii, premii
Statistica si politica
Faza finală
   "Finala Mare"
   "Finala Mica"
Dialoguri Post-electorale
   Noaptea legislativelor
   Cui dam voturile din turul 2?
   PRM trage concluzii
   PD Satisfactie bine temperata
   CDR - Euforia victoriei
Super finala turneului
   Ion Iliescu - Emil Constantinescu
Ziua Z
   Amintiri din viitor
ADDENDA
   Partide in campanie
   Partide in campanie (30 aug 1996)
   Aliante in campanie (19 aug 1996)
   Aliante in campanie (26 aug 1996)
   Radu Campeanu
   Gheorghe Funar
   Guvernul Presei Independente
   Rezultatele Turul 1
   Rezultatele finale ale alegerilor prezidentiale
   Regulamente de organizare si desfasurare a "Turneului candidatilor"
   Corespondente
   Un sondaj intarziat
 
Cuvant dupa

 

Carte/Capitol/Subcapitol: Turul al doilea - Fata-n fata cu telespectatorii - Petre Roman

Petre Roman:
Cuvantul pe care eu il propun este “putem”!!
7 OCTOMBRIE 1996

O. Andronic: Buna seara, stimati telespectatori, si bun gasit la o noua emisiune din cadrul “Turneului candidatilor”, o competitie pe simulatorul opiniei publice, organizata de ANTENA 1, “Libertatea”, “Jurnalul national” si Promotion Company, impreuna cu cotidianele “Actualitatea”, “Adevarul”, “Cotidianul”, “Evenimentul zilei”, “Romania libera”, “Vocea Romaniei” si “Ziua”. O lista foarte lunga care demonstreaza, cred, foarte sugestiv interesul de care se bucura aceasta manifestare din partea presei scrise. Ne aflam in turul al doilea al turneului, acela al confruntarilor directe dintre candidati si tele-alegatori, confruntari realizate prin intermediul telefoanelor care au fost puse la dispozitia dumneavoastra. Deci, in aceasta serie i-am putut urmari saptamana trecuta pe domnii Ioan Pop de Popa - din partea Uniunii Nationale de Centru -, dl Nicolae Manolescu, ANL, si dl Gyorgy Frunda, UDMR. Astazi se afla in fata dumneavoastra cu toata disponibilitatea de a raspunde celor mai interesante, deci celor mai punctuale intrebari, dl Petre Roman, candidatul USD. Bun venit in studio, domnule Petre Roman!
P. Roman: Va multumesc si buna seara acelora care si-au luat un ragaz pentru a ne privi.
O. Andronic: Sunt multi, cred ca sunt din ce in ce mai multi, mai ales ca pot sa va asigur ca mesajele, intrebarile receptionate la cele trei telefoane puse la dispozitie au adunat intrebari si mesaje, practic, din toata tara. Ma uit pe lista localitatilor: de la Slobozia la Iasi, de la Bucuresti la Craiova, de la Brasov la Comanesti, deci asta demonstreaza ca pretutindeni interesul pentru aceasta competitie pentru Cotroceni este foarte mare.
P. Roman: Eu sper competitia sa nu fie pentru Cotroceni, ci pentru presedintia Romaniei.
O. Andronic: Buna precizare si banuiesc ca, pana la urma, despre aceasta este vorba. N-am sa mai procedez ca de obicei la o rememorare a datelor biografice - sunt cunoscute, dumneavoastra sunteti un personaj mai mult decat binecunoscut - deci va propun sa trecem direct la treaba. As incepe, cu permisiunea dumneavoastra, cu o intrebare proprie: cum vedeti competitia muzicala care insoteste aceasta competitie pentru Cotroceni, pentru functia prezidentiala? Partidul dvs. are un imn foarte interesant si foarte iubit de public. Ce concurenti se arata prin alte parti?
P. Roman: Va spun drept, nu am receptionat in tara - si umblu mult, cum se spune, bat tara cu pasul - nu am vazut cine sunt si cum sunt competitorii nostri, dar cu mare bucurie am vazut ca aceste cantece ale noastre au un foarte mare succes si sunt foarte iubite si asta este o incurajare in plus pentru mine.
O. Andronic: Este foarte adevarat si este o tonalitate interesanta si datatoare de sperante, pentru ca, in campania electorala, injuratura, ca sa-i spun asa, poate face mult mai des si mult mai bine loc cantecului.
P. Roman: Tema noastra melodica, ca si cuvintele, sunt populare. Ele exprima ceva care este in noi toti si cred ca aceasta este calea pe care ele au obtinut asa o mare priza, un mare succes la un public foarte divers, la tineri, la oameni mai putin tineri. Este un lucru cu care am reusit sa aratam o anumita fata a noastra, a social-democratilor, a USD.
O. Andronic: As mentiona doar ca, daca dvs. nu ati auzit, eu am auzit un imn interesant, cel scris de Victor Socaciu pentru Partidul Socialist. Se pare ca avem deja un prim apel telefonic
Telespectator: Buna seara. Ma numesc Irimia Cristian, sunt din Targu Neamt si as vrea sa pun o simpla intrebare: daca ar fi sa convingeti electoratul, domnule Roman, prntr-o singura fraza sau printr-un citat oarecare, ori un proverb, care ar fi aceasta fraza, citat sau proverb? Va multumesc.
P. Roman: Sa-mi dati voie, domnule Irimia, sa spun ambele lucruri, adica si un cuvant care exprima tot crezul meu cu care m-am angajat in aceasta intrecere pentru functia de presedinte al Romaniei, si o fraza, care apartine unui mare, mare om politic roman. Cuvantul pe care eu il propun este “putem”. Putem sa razbim saracia, putem sa razbim subdezvoltarea, putem sa razbim coruptia si hotia. Putem! Acesta este cuvantul cu care ma prezint in fata dumneavoastra. O fraza care mie mi s-a intiparit puternic in minte si in suflet apartine lui Titu Maiorescu. El spune asa: de la o tara care se da prea ieftin, strainii cer prea scump. Va multumesc pentru intrebare.
O. Andronic: Domnule Roman, sa spicuim din ceea ce au receptat telefoanele puse la dispozitia telespectatorilor. Am sa va marturisesc ca intrebarea domnului Octavian Speranta din Bucuresti revine sub diverse forme si la alti telespectatori, ceea ce demonstreaza o mica obsesie si poate ca este normal sa se intample asa. Cum apreciati ca v-ati indeplinit rolul de prim-ministru in timpul mineriadelor sau, mai exact, probabil, in timpul ultimei mineriade?
P. Roman: Rolul meu de prim-ministru era acela de a asigura o guvernare capabila sa conduca lucrurile pe o cale mai buna, cred ca asta era in principal ceea ce aveam eu de facut si, din acest punct de vedere, ar fi multe de spus. in decursul emisiunii, in mod necesar, la un moment dat trebuie sa o spunem. Dar fiindca intrebarea este precisa, cu privire la mineriade, atunci as aminti si de prima, cea din iunie `90, si de a doua. Mineriada din iunie `90 as putea sa spun ca, propriu-zis, in ceea ce priveste mineriada, contributia mea ca prim-ministru este, eventual, prin efecte, nicidecum prin initiativa la origine. De altfel, cred - si am spus-o de multe ori - ca noi am fi putut evita ceea ce s-a intamplat in iunie `90, cand minerii au venit in Bucuresti, daca in momentul cand au ajuns la Piata Victoriei li s-ar fi spus, asa cum am convenit, asa cum convenisem mai inainte si cum o cerusem si eu cu toata taria, daca li s-ar fi spus: “Oameni buni, ati venit, am inteles ca ati fost ingrijorati pentru ceva anume, dar democratia inseamna altceva, va multumim” -si, dupa o masa calda, sa fi fost indrumati sa mearga inapoi de unde venisera ei, la locurile lor de munca. Din pacate, nu s-a intamplat asa, cum bine stiti, atunci li s-a spus, dimpotriva, dl Iliescu le-a cerut sa mearga sa faca ordine si de aici toata degringolada pe care am vazut-o, violentele, bataile s.a.m.d. in ceea ce priveste a doua mineriada, vreau sa spun ca datoria de guvernanti ne-am facut-o. Mineriada a fost un lucu care nu trebuia sa se produca sub nici un motiv pentru ca, cu numai patru zile inainte ca mineriada sa se declanseze, o comisie a guvernului, condusa de ministrul economiei si finantelor, Eugen Dijmarescu, incheiase deja un protocol cu sindicatele din Valea Jiului cu privire la revendicarile lor. Lucrurile erau incheiate, semnate. Doua zile mai tarziu, Liga Sindicatelor din Valea Jiului a dat un anunt public ca inceteaza greva si, in orice caz, nu mai cheama la greva, deci inceteaza semnalul de greva or, doua zile mai tarziu, minerii au sosit in Bucuresti nu se stie pe ce cai, instigati, manipulati si, bineinteles, intentia politica a fost evidenta, interesul pentru ca guvernul sa fie lovit a fost evident. Deci, in legatura cu mineriada de atunci, noi ne-am facut datoria initiala, aceea de a discuta revendicarile. in timpul mineriadei, am fost, de asemenea, cred, la locul potrivit. Am stat la guvern si am dorit sa discut cu cei care venisera in Bucuresti. Am propus o delegatie, ori cum doresc dumnealor sa ne intalnim. Bineinteles ca eu, in orice imprejurare, am cautat sa mentin demnitatea functiei de prim-ministru si a institutiei pe care o reprezint si, din acest motiv, am facut intotdeauna ceea ce trebuia pentru ca guvernul si, respectiv, primul ministru sa aiba dialogul corespunzator cu cei care isi cereau un drept oarecare. Si atunci, desi imprejurarile erau foarte urate iar violenta parea iminenta, am ramas pe aceasta pozitie, chiar daca ulterior, cand s-au declansat niste violente incredibile, inclusiv cu cocktailuri Molotov - ma intreb si acum cine le-a pregatit - am parasit cladirea guvernului pentru ca mi s-a spus ca ar fi in pericol si ca nimeni nu isi asuma securitatea pentru cladirea guvernului - lucru foarte grav. Nu primul ministru era acela care trebuia sa asigure securitatea cladirii guvernului, erau institutii specializate: Serviciul de Protectie si Paza, Politia, Jandarmeria s.a.m.d. Daca ele s-au dovedit nepregatite, asta este o chestiune foarte serioasa si care ramane in continuare de vazut de ce a fost asa. Fapt este ca, atata vreme cat am fost in situatia de a discuta, de a mentine un dialog, am facut-o. in fine, ultimul episod, acela cu privire la demisie, lucrurile sunt destul de clare. Ceea ce s-a convenit in Consiliul Suprem de Aparare al tarii a fost ca dl Iliescu, impreuna cu primul ministru, Petre Roman, sa procedeze la formarea unui guvern de mai larga deschidere democratica, asa cum s-a spus, si bineinteles ca as fi fost intru totul de acord sa facem acest lucru, dar documentul pe care, din pacate, dl Iliescu l-a semnat cu Miron Cozma, un document prin care se cerea in mod expres eliminarea guvernului, a creat o mare confuzie in intreaga politica romaneasca, a fost un act cu totul nepotrivit si nedemocratic si de aici au decurs consecintele. Am spus-o si cu alte prilejuri, a fost o greseala pe care am facut-o, aceea ca nu m-am adresat direct parlamentului. Eram ales de parlament, ales prin vointa poporului, si ca atare tot parlamentul trebuia sa-si exprime prin vot increderea sau neincrederea in guvernul pe care l-am condus si se pare ca, daca as fi facut-o, probabil ca parlamentul ne reinnoia increderea. Oricum, este o invatatura de minte foarte importanta in politica, anume ca a respecta procedurile, a respecta intocmai institutiile, a respecta legea este mai presus de orice fel de tesatura politica si de orice fel de intentie politica, fiindca noua ni se spunea ca este in pericol stabilitatea politica a tarii. Nici vorba de asa ceva, in pericol se pare ca era stabilitatea unor scaune, dar in orice caz nu a noastra, fiindca noi, cum se stie, eram gata sa dam socoteala pentru tot ceea ce facusem. Iata, aceasta este pe scurt, sa zicem, pozitia mea in decursul celor doua mineriade. O. Andronic. Va multumesc. Avem un nou telefon.
Telespectator: Buna seara. Domnule Petre Roman, ma numesc Calanciuc Costel, din Bucuresti. Am crescut la o casa de copii 21 de ani. As vrea sa va pun si eu o intrebare. Dumneavoastra, ca presedinte al Romaniei, ce ati face cu copiii de la casele de copii care, cum am fost eu, am terminat scoala - bine, eu am ajuns sa am o firma - dar restul colegilor mei, ce ati face dvs pentru ei ca sa nu mai fie someri, sa le acordati locuri de munca si multe alte facilitati, si copiilor strazii la fel. Sa fie adunati. Eu am trait 21 de ani intr-o casa de copii, am terminat liceul, mi-am facut stagiul militar, nu am avut nici un ajutor de la nimeni. Deci am o casa a mea, am telefon instalat, am de toate, deci vreau sa-mi raspundeti si mie ce facilitati le puteti acorda si sa vorbiti si in parlament despre chestia asta.
P. Roman: Va multumesc pentru intrebare. As dori sa spun mai intai ca, atunci cand am ajuns la guvernare, imediat dupa decembrie `89, am gasit o situatie groaznica a caselor de copii, o situatie de o saracie incredibila in aceste institutii ale statului, care au obligatia de a ingriji copiii care din diferite motive nu au parinti. Am luat, cum s-ar spune, taurul de coarne in aceasta chestiune si atunci am adoptat o serie de masuri practice pentru a imbunatati radical situatia din aceste case de copii si sa stiti ca lucrurile s-au miscat in bine, dupa cum, datorita faptului ca nivelul de trai al populatiei a crescut, o serie de copii au fost recuperati de catre parintii lor, au fost ceruti si s-au intors in familiile lor. A fost un moment foarte bun al guvernarii noastre. Eu cred ca problema este foarte simpla de fapt, din punctul de vedere al felului cum trebuie vazuta. Copiii acestia sunt luati in ingrijirea noastra, a tuturor, in institutii care sunt ale noastre. Daca ne luam sarcina de a-i ingriji, de a-i creste, de a-i face cetateni onorabili ai tarii, inseamna ca trebuie sa o facem cu mijloace adecvate. De aceea, solutia este ca aceste institutii sa functioneze corect, copiii sa fie dusi catre o calificare, catre un rost in viata, si in momentul in care si-au gasit un rost in viata, un loc de munca, cum spuneti, dar nu numai atat, si o posibilitate de a avea un trai cumsecade, atunci inseamna ca ne-am facut datoria si eu pentru asta ma angajez, in orice caz in ceea ce priveste felul cum cred ca trebuie dusa aceasta politica fata de copiii care, iata, din motive de multe ori dramatice, nu au parinti.
O. Andronic: Domnule Petre Roman, avand, sa zic asa, painea si cutitul emisiunii, vreau sa-mi tai si eu o bucatica mai consistenta. Am vrut sa va pun aceasta intrebare si in primul tur. Fiecare om politic are momentul lui de varf, cand isi face un bilant. Care a fost, dupa parerea dvs., ora dumneavoastra astrala in perioada in care ati fost prim-ministru?
P. Roman: Cand am fost prim-ministru?
O. Andronic: Da. Vreau sa-mi verific o parere.
P. Roman: Eu stiu, au fost cateva momente importante de reusita. Unul dintre momentele in care reusita parea aproape imposibila si totusi a fost este momentul primirii Romaniei in Consiliul Europei, cand, la 29 ianuarie 1991, am sustinut in fata plenului Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei un fel de dialog, dar de multe ori un fel de raspuns la multe intrebari care erau chiar insotite de anumite acuzatii - nu la adresa guvernului Roman, ci la adresa starii din Romania - si atunci am reusit sa conving ca Romania se asaza pe calea democratiei si deci are dreptul sa fie invitata in Consiliul Europei, ceea ce s-a si intamplat. A fost un moment foarte important. Dar eu consider ca adevaratul moment important pentru mine a fost 28 iunie 1990, momentul prezentarii programului reformei, pentru ca acela a fost un moment inchegat si complet. Am prezentat atunci programul reformei, am obtinut, pe baza acestuia, o incredere exceptional de mare - in parlament nu au fost voturi impotriva, au fost numai cateva abtineri, desi eram la numai 10-12 zile de la mineriada din iunie. Cred ca atunci am dat dovada ca un lucru foarte bine pregatit, in profunzime, cu toata raspunderea si seriozitatea, programul reformei, poate fi inteles, poate fi adoptat si poate fi preluat de o societate care tocmai se inchega pe calea democratiei. Dupa mine, acela a fost momentul in care am reusit sa dau, probabil, masura a ceea ce pot.
O. Andronic: intamplarea a facut ca la acea discutie de la Consiliul Europei sa fiu martor ocular si, marturisesc, am fost impresionat. De altfel, am si scris in acest sens, si am trait cu sentimentul ca acela a fost, intr-adevar, momentul dumneavoastra de virf in cariera politica. Avem un nou telefon.
Telespectator: Dle Roman, ma numesc Georgescu Iulian, din Focsani. Fiti amabil, daca puteti sa-mi raspundenti pe scurt - coruptia a fost si pe timpul cand dumneavoastra erati prim-minstru, dar, probabil, nu la aceasta talie de astazi. Ce masuri ati luat atunci si ce masuri veti lua in cazul in care o sa iesiti presedinte?
P. Roman: Va multumesc pentru intrebare, dle Georgescu. Fara indoiala, anumite fapte de coruptie s-au petrecut si in vremea cind am guvernat. Dar a fost o mare deosebire intre ceea se intimpla acum si ceea ce se intampla atunci. La noi coruptia nu a patruns la virf. Nici una dintre acuzatiile care s-au adus in acest sens nu s-a dovedit. Nici una nu a capatat vreo substanta. Ele au fost ticluiri mincinoase si interesate politicianist. Coruptia aceasta care s-a intins este, dupa parerea mea, rezultatul faptului ca si la nivelurile superioare, sus, acolo unde de fapt sta in mina autoritatea, fermitatea care sa stopeze fenomenele de coruptie, de trafic de influenta mai ales, de mafie, acolo au patruns aceste fenomene. Atunci, bineinteles, ea s-a intins si in jos. De aceea cred ca, ceea ce avem de facut, inainte de toate, intr-o noua guvernare, cu o inalta vointa politica, este sa baram calea, sa elminam cu desavirsire posibilitatea traficului de influenta la nivele superioare, la nivelul conducerii tarii. Fiindca, atunci, cei mai de jos vor sti ca nu au cum sa se miste prea liber, ca exista o autoritate care ii poate aduce in fata legii si ii poate pedepsi. Semnalul trebuie sa fie unul clar, de vointa politica - fermitate, autoritatea legii. Democratia are nevoie de autoritate tocmai pentru ca este o societate a libertatii, tocmai pentru ca oamenii se misca liber. Este nevoie de autoritate pentru ca aceasta libertate sa se poata, intr-adevar, exercita. De aceea, repet, primul pas - in afara de ceea ce inseamna ducerea reformei justitiei pina la capat, in afara de ceea ce inseamna a lasa ca justitia sa-si faca treaba si chiar a-i cere sa-si faca datoria - este sa fim convinsi ca la nivelul conducerii tarii nu exista aceste fenomene de trafic de influenta, de mafie, de interes personal pus deasupra interesului locului, institutiei, muncii prorpiu-zise de raspundere pe care o au cei din conducere.
O. Andronic: inainte de a prelua urmatorul telefon, o intrebare a dlui Marius Vlad din Bucuresti, legata de o intrebare de dinainte: Stiu ca uneori mergeti pe stadion, la fotbal. Daca, intimplator, ati sta alaturi de VIP-ul Miron Cozma, ce dialog ati purta cu el - despre fotbal, sau despre cum se poate trimite un guvern la plimbare?
P. Roman: Nu pot sa am un dialog in acest sens, pentru ca Miron Cozma este o persoana care inca, cred eu, are de dat socoteala in fata justitiei. Si nu pot sa port un dialog cu dumnealui pe nici una din temele care ar fi legate tocmai de faptul ca trebuie sa dea socoteala. Deci, cind ma duc pe stadion, ma duc si eu ca un spectator care se uita la un spectacol sportiv si se simte bine daca echipa favorita merge bine.
O. Andronic: Chiar, care este echipa favorita?
P. Roman: De foarte mic copil am fost rapidist, cu CFR-ul, cum era atunci, care ne-a dat multe batai de cap. Apoi am indragit echipa Steaua, la fotbal, pentru ca si eu am fost sportiv si am jucat fotbal.
O. Andronic: Sa mai preluam o intrebare.
Telespectator: Buna seara, dle Petre Roman! Buna seara, dle Andronic! Ma numesc Andrei Alexandrescu si sunt din Bucuresti. Dle Petre Roman, un filosof din secolul trecut spunea ca cea mai mare josnicie morala este sa te bucuri de nenorocirea altora. Sunteti de acord?
P. Roman: Este o cugetare care se regaseste foarte frumos si in proverbele noastre populare. De exemplu, “Nu sapa groapa altuia ca ai sa cazi singur in ea”.
A. Alexandrescu: In aceasta idee, care poate fi extinsa, cum vedeti relatiile dintre chiriasi si propietari si cum apreciati pozitia partidului dumneavoastra in legatura cu adoptarea Legii caselor nationalizate?
P. Roman: Este o intrebare interesanta. Pozitia noastra a fost o incercare pe care noi o credem posibila de reusita, de a face ca protectia chiriasilor, care este obligatorie, sa nu fie nenorocirea fostilor proprietari. Principiul protectiei chiriasilor este, categoric, sfant, si se regaseste in orice fel de legisaltie din lume, inclusiv, de exemplu, in legislatia Romaniei. Dupa primul razboi mondial a fost o lege care a trebuit sa faca unele retrocedari de proprietate si atunci a intervenit acest principiu al protectiei chiriasilor. Deci, noi consideram ca protectia chiriasilor este un lucru necesar, corect si democratic, mai ales ca multi locuiesc in aceste case de 20, de 25 de ani, de 30 de ani , poate si de mai mult. S-ar produce un fel de dezradacinare, care ar fi foarte pagubitoare din punct de vedere social. insa justa despagubire a proprietarilor, in sensul proprietatii, adica al dreptului de a avea o bucata de teren si o casa, este o chestiune pe care noi am incercat sa o introducem in lege cu gindul ca aceasta ar permite si o mai mare relansare a constructiilor. Mai ales ca, in fond, este vorba de marile orase. Aceasta este, daca vreti, ingemanarea a doua lucruri, care, credem noi, poate fi realizata - o protectie a chiriasilor, pe care noi am sustinut-o in permanenta, dar si o modalitate de a nu ii intoarce pe unii impotriva altora, pe chiriasi impotriva proprietarilor si invers, ceea ce este o dezbinare foarte periculoasa si absolut inacceptabila. Deci, proprietarii trebuie sa aiba o despagubire care trebuie sa fie tot in proprietate. Aceasta a fost calea pe care am propus-o noi, din pacate, neacceptata. Va multumesc pentru intrebare.
 

<< Turul al doilea - Fata-n fata cu telescpectatorii - Niculae Manolescu ||| Turul al doilea - Fata-n fata cu telespectatorii - Ion Iliescu >>
| | Citiri: 3693 |

 
Copyright © 2005 - 2016 - Editura AlegRO