Carte/Capitol/Subcapitol:
Turul al doilea - Fata-n fata cu telespectatorii - Ion Iliescu
Ion Iliescu: |
Petre Roman a propus sa se retraga de la guvernare, sugerand atunci numele lui Stolojan ca posibil candidat!! |
O. Andronic: Buna seara, stimati telespectatori, si bun gasit la “Turneul candidatilor”, o competitie pe simulatorul opiniei publice, organizata de ANTENA 1, “Libertatea”, “Jurnalul National” si PROMOTION COMPANY, impreuna cu cotidianele “Adevarul”, “Actualitatea”, “Cotidianul”, “Evenimentul zilei”, “Romania libera”, “Vocea Romaniei” si “Ziua”. Parcurgem cel de-al doilea tur al competitiei, acela al dialogului candidatilor cu tele-alegatorii. Dupa ce i-ati urmarit pe domnii Ioan Pop de Popa, Nicolae Manolescu, György Frunda, Petre Roman, astazi veti da piept, sau va da piept cu dumneavoastra, presedintele in exercitiu si candidat pentru un nou mandat. Bun venit, domnule Iliescu, in studioul ANTENEI 1 pentru a doua oara. As vrea sa stiti ca atat telespectatorii, cat si organizatorii, apreciaza in mod deosebit faptul ca nu v-ati prevalat de multiplele obligatii pe care le implica calitatea dumneavoastra oficiala pentru a nu va alinia la startul unei competitii care reprezinta un experiment nu doar electoral, ci si unul democratic.
I. Iliescu: Nu aveam nici un motiv sa refuz.
O. Andronic: Domnule presedinte, dupa cum stiti, editia de astazi a intalnirii noastre este rezervata dialogului cu telespectatorii. Am receptionat in cursul zilei un mare numar de intrebari, atat la telefoanele ANTENEI 1, cat si la cele ale ziarului “Libertatea”; alte mesaje vor sosi in timpul emisiunii prin telefon. Dar, inainte de a intra in dialogul acesta direct, permiteti-mi sa va pun eu prima intrebare. Spuneti-mi, cum va simtiti? Presa a reactionat emotional la anularea unor activitati din programul dumneavoastra la sfarsitul saptamanii trecute si electoratul este, pe buna dreptate, interesat de starea dumneavoastra de sanatate.
I. Iliescu: Dupa cum se vede, ma simt bine. Am receptionat sensibilitatea presei si sunt impresionat de aceasta atentie de care se bucura starea mea de sanatate. Sunt si eu om ca toti oamenii - am facut o viroza; se spune, cand este tratata dureaza o saptamana, cand nu este tratata - sapte zile.
O. Andronic: Sau trei zile, in cazul dumneavoastra.
I. Iliescu: Eu am facut-o trei zile - am facut o mica pauza.
O. Andronic: Ma bucur sa aflu acest lucru si banuiesc ca si telespectatorii se bucura si, ca sa incepem, propriu zis, intr-o nuanta optimista, as vrea sa va adresez tot eu urmatoarea intrebare: care credeti ca a fost momentul de varf al carierei dumneavoastra politice postrevolutionare, ora dumneavoastra astrala? Mai precis, cand v-a placut de dumneavoastra?
I. Iliescu: Cred ca a fost, pe de o parte, momentul de debut, care in viata mea - si cred ca si in viata tarii - a constituit un eveniment crucial si un moment crucial - deci, 22 decembrie 1989, data care ramane sapata in istoria contemporana a Romaniei si care ne-a schimbat tuturor destinele. Daca vorbim despre toata perioada care a urmat si activitatea desfasurata in acest timp, precum se stie, functiile presedintelui sunt legate mai ales de doua domenii mari: securitatea, linistea tarii, deci apararea - este si presedintele Consiliului Suprem de Aparare -, si politica externa, reprezentarea tarii. Altminteri, este factor de dialog si cu legislativul - promulga legi, si cu executivul - inclusiv pe aceste doua domenii, dar si pe probleme de interes general, de strategie generala, si cu puterea judecatoreasca - pentru ca numeste chiar judecatori, procurori s.a.m.d. Devine, deci, un factor de dialog cu toti factorii puterii. insa reprezentarea internationala pentru mine a fost deosebita ca misiune in aceasta perioada, tinand seama de conjunctura in care s-au desfasurat evenimentele. Deci, eu cred ca pot fi marcate ca doua momente deosebite; nu momente de timp, de o zi anume. Faptul ca am reusit, in toata aceasta perioada atat de tulbure, cu multe framantari interne, si tulbure in plan zonal, sa mentinem stabilitatea tarii pe plan intern si pe plan extern am castigat un statut demn. Si, din acest punct de vedere, au fost cateva momente deosebite: cred, toamna lui 1994 a marcat momentul european al Romaniei, toamna 1995 - momentul american al Romaniei, si anul 1996 - momentul german, daca vreti, pe alt plan european, si Tratatul cu Ungaria - acestea cred ca pot fi marcate ca momente de varf.
O. Andronic: Se pare ca toamna a fost un anotimp fast in viata dumneavoastra, cu recolte...
I. Iliescu: Da. Cu recolte bune.
O. Andronic: Domnule presedinte, va veti afla, daca veti castiga alegerile, timp de zece ani in productie, la locul de munca; credeti ca, la finele acestui interval, institutia prezidentiala va capata contururi mai clare? Vreau sa spun ca, dupa parerea mea, - este o parere personala, puteti sa o contraziceti - serviciile Presedintiei s-au croit mai mult dupa oamenii pe care i-ati avut la dispozitie, decat dupa necesitatile de functionare ale unei institutii ideale.
I. Iliescu: Nu; structura aparatului Presedintiei corespunde exact atributiunilor presedintelui. Deci, exista atributii in domeniul politicii externe - am un consilier pe probleme externe si cativa colaboratori -pentru ca sunt intr-un dialog permanent cu Ministerul de Externe si cu problemele mari ale reprezentarii tarii in afara, si toate protocoalele care rezulta de aici. in al doilea rand, promulgarea legilor presupune dialoguri si cu Parlamentul, si cu institutiile judecatoresti - am un compartiment pentru asa ceva si un consilier special pentru probleme juridice. Problemele de aparare comporta, deci, consilieri pe aceste probleme; si un Secretariat al Consiliului Suprem de Aparare. Acestea ar fi trei compartimente mari, care sunt obligatorii in activitatea presedintelui. Pe de alta parte, la Presedintie se adreseaza foarte multi oameni, vin multe scrisori - avem un compartiment pentru relatii cu publicul. Si, in fine, sunt problemele dialogului cu alte institutii. Pe de o parte, cu Guvernul, deci problemele economice - si am un compartiment pe probleme economice, care, printre altele, m-a ajutat si in dialogul permanent cu specialistii, cu expertii in domeniul economiei, pentru probleme de strategie, inclusiv sustinerea elaborarii strategiei nationale pentru integrare europeana. Pe de alta parte, sunt relatiile cu organisme neguvernamentale - si un compartiment care raspunde acestor comandamente, legaturi cu sindicatele, cu alte organizatii, de tineret, de femei.
O. Andronic: Considerati ca sistemul este perfect?
I. Iliescu: Ca structura, eu cred ca el decurge din functiile institutiei ca atare.
O. Andronic: Domnule presedinte, primul telefon, primul mesaj se afla pe fir, va propun sa-i dam cuvantul. Buna seara. Va ascultam.
Telespectator: Buna seara. Ma numes Virgil Ionescu si as avea urmatoarea intrebare: s-au facut o serie intreaga de discutii pe marginea respectarii sau nerespectarii Constitutiei, a Legii electorale, facand abstractie de aceste prevedri; pentru al catelea mandat candideaza domnul presedinte Iliescu?
O. Andronic: O problema ultracontroversata.
I. Iliescu: Nu, nu este deloc controversata. Din punctul de vedere al Constitutiei, este al doilea mandat constitutional. Pentru prima oara Constitutia defineste institutia presedintelui, si termenul de mandat, si termenul in timp al mandatului - patru ani. Deci, pentru prima oara aceasta institutie a fost creata de Constitutie si primul mandat de patru ani a fost realizat dupa alegerile din 1992. Acesta este al doilea. Am exercitat, este adevarat, inainte de elaborarea Constitutiei, functia de sef al statului - si in calitate de presedinte al CPUN, si, inainte, al CFSN, si ca presedinte ales in 1990 pentru o perioada definita si care a fost o perioada tranzitorie, care avea in vedere elaborarea Constitutiei si punerea temeliilor juridice ale legii de baza a tarii, ale Constitutiei. Deci, functia si a Parlamentului, ca Adunare Constituanta, si a presedintelui de atunci era legata de aceasta perioada tranzitorie. Putea foarte bine Adunarea Constituanta, spre exemplu, sa elimine functia de presedinte, asa cum a fost ea definita pana la urma si cum fusese acceptata de CPUN, cu anumite corective. Putea sa indeplineasca functia de sef al statului unul din presedintii celor doua Camere; putea sa stabileasca ca aceasta functie - presedintele - sa nu fie aleasa prin scrutin general si sa fie desemnata de Parlament; putea sa schimbe mandatele, putea sa stabileasca alte reguli. Deci, toate aceste chestiuni, tot ce s-a intamplat pana la Constitutie au fost perioade premergatoare ale statuarii cadrului in care se construieste statul de drept si institutiile sale. Abia Constitutia a definit aceste institutii.
O. Andronic: Dupa parerea dumneavoastra, chestiunea nu comporta nici un fel de... Si raspunsul la intrebarea din caricatura lui Dan Silviu Turculet este foarte simplu: unu si cu unu fac doi, nu trei.
I. Iliescu: Sigur, exact.
O. Andronic: Domnule presedinte, Mircea Jugureanu, din Sibiu, ar vrea sa stie: daca Romania ar alege, asemeni SUA, un cuplu prezidential, presedinte-vicepresedinte, cu cine ati prefera sau v-ati hotari sa faceti acest cuplu?
I. Iliescu: Nu este cazul sa-mi exprim nici un fel de optiuni, pentru ca nu avem o asemenea reglementare. Este inutil sa discutam.
O. Andronic: Dar ati avea o persoana simpatica pe care sa doriti sa o aveti langa dumneavoastra?
I. Iliescu: Nu. Este si periculos sa fac asemenea previziuni.
O. Andronic: Ieri seara am avut o intalnire cu domnul Petre Roman, in cadrul “Turneului candidatilor”, si unul dintre subiectele foarte discutate de telespectatori a fost acela al caderii Guvernului Roman din septembrie 1991. Domnule presedinte, as vrea sa va intreb un lucru - iertati-ma ca vin tot eu cu o intrebare: in 1991, statul roman functiona in conformitate cu Decretul-lege al CPUN potrivit caruia presedintele avea posibilitatea de a-l numi si revoca pe primul ministru; de ce a fost nevoie sa chemati minerii pentru a-l da jos pe Petre Roman, nu erau destui muncitori nemultumiti prin Bucuresti?
I. Iliescu: Am ascultat si eu emisiunea de aseara. Nu cred ca nu are memoria foarte proaspata, dar a comis foarte multe inexactitati in tot ceea ce a spus aseara si in legatura cu momentul 1991, si in legatura cu alte aspecte economice. Nu venirea minerilor a determinat caderea Guvernului Roman. A fost un proces mult mai complicat - situatia economomica din tara in 1991 si tensiunea sociala era extrema; era o acumulare, de fapt, a unor factori. Sunt lucruri pentru care domnul Roman ar putea fi putin mai modest. in 1990, dansul chiar se referea la acest lucru, ca a crescut puterea de cumparare a populatiei, dar acesta nu este un lucru de lauda. Dansul atribuie aceste merite guvernarii Roman, pentru ca apoi se refera la guvernarea Iliescu - deci, cat nu mai era Petre Roman premier, a devenit guvernarea Iliescu; cat era el insusi la guvern, era guvernarea Roman. Eu nu imi declin raspunderile si co-responsabilitatile pentru erori savarsite, alaturi de premieri, si alaturi de premierul Petre Roman. Deci, in 1990, dupa revolutia din decembrie, s-a creat o situatie anume: s-a demolat o structura de stat si erau anumite presiuni. Oamenii iesisera in strada in decembrie 1989 datorita situatiei grele economice. De aceea, noi nici nu am tratat cu neintelegere revendicarile oamenilor - pentru cresteri salariale, pentru adaosuri la salarii...
O. Andronic: Acea cascada de revendicari.
I. Iliescu: ... pentru cresterea numarului de pensionari, pentru reducerea saptamanii de lucru, pentru returnarea partilor sociale. Dar acestea ne-au costat: in timp ce in 1990 productia mergea descrescand - a fost aproximativ 25% scaderea productiei industriale si a productivitatii muncii in economia nationala - noi atunci marisem salariul real cu 10%, in 1990. A fost bine? intr-un fel, am raspuns unor solicitari ale oamenilor, dar aceasta ne-a costat mai mult, pentru ca in anul urmator, in 1991, caderea a fost dureroasa, de aproximativ 20%, a salariului real, pentru ca a continuat sa scada si productia industriala, agricultura a intrat in dificultate si, in general, situatia economiei. La aceasta s-a adaugat agravarea acestei situatii prin masurile nu foarte chibzuite in legatura cu liberalizarea preturilor din toamna lui 1990, masura intempestiva a Guvernului Roman, fara sa se consulte cu oameni de specialitate, fara sa se consulte cu parlamentul si cu grupul parlamentar propriu al FSN. Eu am fost pus in fata faptului implinit; au venit la mine dupa aceea, dupa ce au luat aceasta masura. Si mai ales ministrul de finante, Stolojan, mi-a spus ca el, in aceste conditii, nu mai poate mentine echilibrul necesar, pentru ca s-a creat o anumita presiune - trebuia sa creasca si incepuse o escaladare a preturilor care nu a mai fost apoi stopata. Dar erau efecte sociale; si atunci am stabilit, de comun acord, ca macar la produsele de larg consum, produsele alimentare, si servicii, si altele, sa se mentina o anumita subventie a preturilor - si a inceput sa apara subventionarea de la buget, masura contrara spiritului reformei si al economiei de piata. Dar tensiunea s-a mentinut foarte mare.
O. Andronic: A ramas.
I. Iliescu: Si tot anul 1991, amintiti-va miscarile revendicative, miscarile sociale in legatura cu deteriorarea veniturilor oamenilor, a conditiilor de viata. Au fost, ca urmare: retragerea din guvern a domnului Stolojan, a domnului Vatasescu; Ion Aurel Stoica, care era pe relatiile cu sindicatele, si-a dat demisia datorita grevelor de la CFR. Deci, a fost o escalada a unor asemenea tensiuni in toata primavara si vara anului 1991 - lideri de centrale sindicale, in mod repetat, imi cereau sa schimbam guvernul; reprezentanti ai partidelor politice - de asemenea. Domnul Petre Roman, in iulie, la inceputul lui iulie 1991, a venit la mine cu o propunere: domnule, ar fi bine sa facem o rocada, sa ma retrag eu de la guvernare, chiar a si sugerat atunci numele domnului Stolojan ca posibil candidat pentru a atenua aceste tensiuni - am avut un dialog pe aceasta tema. Din pacate, cred ca am gresit atunci ca nu am luat in serios aceasta idee. Lucrurile s-au precipitat si venirea minerilor era numai o reflectare a intregii acestei escalade de presiuni; deci, pe de o parte. Pe de alta parte, sigur ca a fost un moment neplacut si tensionat venirea minerilor in Capitala si a fost un moment dramatic pentru tara, care ne-a costat pe multiple planuri, dar nu datorita presiunii minerilor si nu datorita minerilor a cazut Guverul Roman, cum am spus, ci a fost aceasta acumulare in timp. Iar in ceea ce priveste pe plan constitutional, legal, asa cum bine ati spus, presedintele, pe baza prevederilor legale, Decretul-lege care stabilise atributiile presedintelui prevedea aceasta atributiune.
O. Andronic: Vedeti, oricine se poate intreba de ce nu ati pus piciorul in prag si nu ati facut lucrul acesta?
I. Iliescu: Numirea premierului si primirea demisiei premierul erau in atributiunile presedintelui si domnul Roman stia foarte bine acest lucru. De aceea, el a venit cu propunerea: este momentul sa aplicam ceea ce ne gandisem in iulie, sa facem aceasta rocada. Si i-am si sugerat, si el a formulat comunicatul, sa incepem negocieri cu sefii partidelor parlamentare pentru a gasi o noua formula guvernamentala, ceea ce s-a si petrecut. Deci, a doua zi, toti sefii de partide reprezentate in Parlament au fost convocati la Cotroceni; din partea FSN nu a venit domnul Roman atunci, a venit domnul Ion Aurel Stoica, care era presedinte executiv - si a fost un dialog, le-am solicitat propuneri pentru un nou premier. Se stie ca au fost o multitudine de propuneri si pana la urma ne-am oprit la propunerea facuta de domnul Roman, de catre FSN, cu domnul Stolojan.
O. Andronic: Deci, aceasta ar fi. Pentru ca, vedeti, ideea la care s-ar opri oricine este urmatoarea: de ce nu ati curmat aceasta situatie mai devreme, inainte de venirea minerilor?
I. Iliescu: Probabil ca era mai bine. Dar, cum sa spun, eu atunci nu avem nici un fel de retineri, de reticente, fata de domnul Petre Roman; ma consideram, cum sa spun, in relatii de deplina sinceritate, de deplina comunicare.
O. Andronic: Acestea au venit dupa.
I. Iliescu: Au venit dupa, si va spun care a fost momentul de ruptura dintre noi, pentru ca ceea ce spune dansul acum nu corespunde deloc cu ceea ce chiar dansul spunea pe 26 septembrie, in discutiile cu grupul parlamentar al FSN, in care descria corect cum s-au petrecut lucrurile si ca aceasta a fost solutia politica pentru a detensiona situatia care se crease in Bucuresti. insa ulterior, cand a fost asaltul acela al minerilor, domnul Petre Roman a avut un moment de panica si mi-a dat un telefon, solicitandu-mi sa introduc stare de necesitate. M-a surprins aceasta propunere; i-am spus: “Domnule, aceasta este o chestie iresponsabila, nu ne putem asuma o asemenea raspundere. Stii ce inseamna stare de necesitate: sa punem armata in functiune”. Cum sa spun, in stare de mobilizare.
O. Andronic: Ca in decembrie.
I. Iliescu: Aceasta ducea la o escaladare a evenimentelor...
O. Andronic: Ma rog, cu consecinte imprevizibile.
I. Iliescu: Acela a fost momentul care, cred eu, a produs ruptura dintre noi si a determinat evolutia viitoare a parerilor domnului Petre Roman.
O. Andronic: Spuneti-mi, relatia aceasta, pe care electoratul a apreciat-o in mod deosebit - el a vazut in acest cuplu experienta si calmul dumneavoastra, legat de impetuozitatea si creativitatea unui om tanar - s-ar putea reface? Exista sanse de reconciliere intre dumneavoastra si domnul Roman, ce credeti?
I. Iliescu: Eu nu am fost niciodata omul ranchiunei si totdeauna am mentinut porti deschise pentru dialog cu oricine. Personal, am apreciat conlucrarea cu domnul Petre Roman - il cunoscusem si dinainte, mai ales pe linie de specialitate, si la Editura Tehnica, si la Consiliul National al Apelor, suntem de aceeasi profesie - si, personal, am fost de o deschidere totala in ceea ce il priveste.
O. Andronic: Si sunteti inca?
I. Iliescu: Evolutia dansului a determinat niste adoptari de pozitii care au cam ingreunat acest lucru. Dar, ma rog, eu nu exclud niciodata ca oameni politici responsabili sa poata conlucra in conditii bine determinate.
O. Andronic: Va multumesc. Domnule presedinte, sau domnule candidat Iliescu, Stefan Tanase din Ploiesti vrea sa stie cate din resedintele fostului presedinte apartin actualului presedinte al tarii si cat costa intretinerea lor?
I. Iliescu: Presedintele nu are decat un apartament; eu nu locuiesc in Palatul Cotroceni, asa cum lasa sa se inteleaga unii, care stiu, de altfel, ca eu nu locuiesc acolo, dar folosesc asemenea fomule - “locatarul de la Cotroceni” -, ca si cum eu as locui in Cotroceni. La Palatul Cotroceni este biroul de lucru al presedintelui si al serviciilor Presedintiei; eu locuiesc intr-un apartament, stau cu chirie, sunt chirias la stat, imi platesc toate angaralele unei locuinte, nu beneficiez de nici un fel de avantaj, nu folosesc nici macar calitatea de revolutionar si certificatul de revolutionar pentru a fi scutit de impozite - am considerat ca este o chestiune de moralitate pentru un demnitar sa nu se foloseasca de asa ceva.
O. Andronic: Cat de mult ii dezamagiti pe unii...
I. Iliescu: Am cerut si altora sa faca acelasi lucru. Stiu ca sunt parlamentari care beneficiaza de acest lucru si cred ca este incorect din partea lor; ar trebui sa fie, din acest punct de vedere, exemplu de corectitudine si de decenta.
O. Andronic: Domnule presedinte, doamna Elena Rauta, din Bucuresti, spune: daca nu considerati ca un act de curaj faptul de a va retrage din cursa pentru presedintie, pentru ca astfel sa-i impiedicati pe toti imbogatitii care au crescut in umbra dumneavoastra sa continue jecmanirea oamenilor de rand. Este o formulare mai abrupta, dar probabil ca ea ascunde aceste framantari ale oamenilor.
I. Iliescu: Da, da. Aceasta comporta o anumita discutie pe tema coruptiei, care s-ar referi numai la reprezentanti ai partidului de guvernamant si numai la oameni legati de guvernare. Sigur, coruptia comporta, in primul rand, coruperea functionarilor de stat si a demnitarilor de stat, care se folosesc de aceasta pozitie pentru privilegii personale sau pentru trafic de influenta, si toata lumea, cand se refera la asa ceva, si campania din presa mai ales, cauta sa scoata in evidenta coruptii din P.D.S.R. si legati de guvernare. Sigur, eu nu am aparat cu nimic pe nimeni. Din acest punct de vedere nu am protejat pe nimeni si am spus: “Fiecare raspunde de faptele si de actele sale, indiferent in ce pozitie s-ar afla”. Dar eu nu as spune ca sunt corupti numai in PDSR. Printre altele, as vrea sa mi se dea un nume de miliardar care face parte din conducerea P.D.S.R.; in conducerea altor partide sunt destui. Sa mi se dea un exemplu de avocat membru al P.D.S.R., sau demnitar, sau parlamentar PDSR, care a aparat vreun mafiot; la alte partide sunt asemenea oameni. Deci, sa nu privim unilateral lucrurile. Eu am fost pentru a depolitiza aceasta lupta impotriva coruptiei si a manifesta, intr-adevar, principialitate, fermitate pe toate planurile: aplicarea legii si actiunea institutiilor chemate sa apere legea trebuie sa nu ocoleasca pe nimeni - si eu am crezut ca este foarte important exemplul personal pe care il da fiecare.
O. Andronic: Domnule presedinte, nu am fost in tara cand v-ati lansat candidatura, din pacate, am aflat insa ca domnul Radu Beligan a spus cuvinte frumoase despre dumneavoastra, dar, printre altele, a facut si sugestia ca pe viitor sa va alegeti cu mai mare grija colaboratorii apropiati. Daca veti fi reales, aveti de gand sa traduceti in viata recomandarea domnului Beligan? O considerati utila, justificata?
I. Iliescu: Bineinteles, totdeauna este utila, dar deseori oamenii nu discern foarte bine ce inseamna colaboratori apropiati - colaboratorii apropiati sunt, de regula, consilierii mei, restul decurg din relatiile politice firesti, normale. Spre exemplu, desemnarea unui premier si desemnarea unui guvern nu este functia presedintelui; el numeste un premier in masura in care exista pozitia in parlament corespunzatoare. Deci, trebuie sa aiba o anumita statura si o anumita pozitie un partid sau o grupare de partide, care sa poata propune un premier. Desemnarea numai de catre presedinte nu este un element suficient ca parlamentul sa-l si accepte ca atare; el trebuie sa intruneasca o anumita majoritate parlamentara, dupa care el isi formeaza echipa, care se supune aprobarii parlamentului. Dupa aceea presedintele, la propunerea premierului, face corecturile corespunzatoare. La fel, conducerea parlamentului - aceasta este o chestiune care rezulta din raportul de forte in cadrul parlamentului.
O. Andronic: Rezultate la urne.
I. Iliescu: Pentru ca aici se fac multe confuzii, se leaga de optiunile presedintelui, de gusturile lui s.a.m.d. Nu echipa din jurul nemijlocit al presedintelui, de la Presedintie, ci un cadru mai larg, al celor care... Si in aceste relatii eu am fost cu toate guvernele - cu Guvernul Roman, cu Guvernul Stolojan, cu Guvernul Vacaroiu -, nu am facut, din acest punct de vedere...
O. Andronic: Doamna Doina Franga, din Bucuresti, intreaba: pentru care motiv nu a fost primita in audienta din 1992, chiar daca a facut nenumarate incercari, de cand i s-a promis, la Cimitirul Eroilor, chiar de catre dumneavoastra, ca o veti primi. Aceasta este, banuiesc, o situatie mai generala, cu audientele.
I. Iliescu: Sigur, eu primesc si personal - probabil ca dansa se refera la primirea de catre mine a dansei.
O. Andronic: Da.
I. Iliescu: Sigur, eu cereri de audiente primesc cu miile, va dati seama, si nu reusesc, personal, sa primesc pe toata lumea. Este un serviciu specializat de oameni care lucreaza la Presedintie, care primesc in audienta, care rezolva scrisorile oamenilor. Mi se trimit si mie scrisori si, la randul meu, raspund chiar si personal unora dintre scrisori. Probabil ca nu am reusit sa retin, dar retin numele dansei si o sa incerc sa raspund acestei solicitari.
O. Andronic: Avem un alt mesaj telefonic.
Telespectator: Buna seara.
O. Andronic: Buna seara.
Telespectatoare: Sunt Mioara Craciun, studenta din Bucuresti, si am o intrebare pentru domnul presedinte Iliescu. Domnule presedinte, multi tineri ca mine ies de pe bancile scolii si ale facultatii direct in somaj; ce sanse credeti ca exista, astfel incat aceasta situatie sa se imbunatateasca sau chiar sa nu mai existe?
I. Iliescu: Da, inteleg. Este una dintre durerile noastre, una din urmarile acestei perioade de tranzitie, si anume somajul, si fara indoiala ca tinerii suporta destul de greu acest fenomen, pentru ca ei sunt, in mare parte, afectati si suporta si mai greu acest lucru, pentru ca nu au inca intrarea in viata necesara. Problema tine de imbunatatirea, pe ansamblu, a activitatii economice. Eu as putea spune ca in ultimii ani este o scadere a somajului in tara. Noi am avut rata cea mai inalta a somajului prin 1993 - 12,6%; acum este undeva in jur de 6%.
O. Andronic: Domnul Roman dadea ieri alte cifre.
I. Iliescu: Nu, domnul Roman nu s-a referit la rata somajului, s-a referit la populatia activa, ignorand faptul ca din 1990 pana astazi numarul pensionarilor s-a dublat - aveam 3 milioane si ceva de pensionari, avem 6 milioane de pensionari, din care 4,5 milioane in orase. Deci, este o scadere determinata si de somaj, dar si de faptul ca foarte multa lume a intrat la pensie. Deci nu se contrazic aceste doua lucruri: reducerea, pe ansamblu, a fortei ocupate, dar reducerea si a somajului in acelasi timp. Avem circa 600.000 someri inregistrati, care primesc indemnizatia de someri. Dar, sigur, problema ramane ca o problema serioasa pentru noi, crearea de locuri de munca.
O. Andronic: O problema foarte serioasa.
I. Iliescu: Si eu cred ca un fenomen pozitiv si care ne da sperante si pe viitor sa se amelioreze aceasta situatie este dezvoltarea sectorului particular. Au aparut, dupa 1990, peste 600.000 de noi agenti economici si tocmai prezenta lor, intr-o oarecare masura, si in productie, si sunt unitati cu activitati de productie industriala - mici, mijlocii -, dar sunt foarte multe servicii in comert care au creat locuri de munca si care au atenuat substantial efectul, care ar fi fost mult mai grav, al somajului, prin diminuarea activitatilor, mai ales industriale. Deci, dezvoltarea sectorului privat, a initiativei private - si noi avem inca rezerve mari pentru a dezvolta servicii, pentru a dezvolta turismul de masa, turismul montan, pentru a dezvolta mestesugurile, pentru a diversifica activitatile...
O. Andronic: Faceti si dumneavoastra un pariu cu turismul?
I. Iliescu: Nu este vorba despre pariu sau nepariu, dar este o sansa, sunt multe tari europene, si intr-un trecut mai indepartat, si mai ales dupa al doilea razboi mondial, care au facut din turism o adevarata industrie nationala, care a sprijinit intreaga dezvoltare si modernizare a tarilor respective - Elvetia si Austria, cu o traditie mai indelungata, dar, dupa razboi, mai ales Spania, Italia, Grecia, s-au dezvoltat pe baza unui turism de masa. Sigur ca aceasta comporta multe elemente, si mai ales modernizarea infrastructurilor, caile de acces, telecomunicatii, confortul minim necesar in anumite zone. Dar sunt idei interesante care au aparut in ultima vreme si care pot sa constituie baza unei initiative extinse, inclusiv studiile domnului Rey, pentru zona montana.
O. Andronic: Turismul montan.
I. Iliescu: Este o treime din suprafata tarii, care comporta un sprijin deosebit pentru a dezvolta economia zonei montane, pentru a dezvolta activitatea gospodareasca a oamenilor si punerea in valoare a resurselor muntelui - si una dintre ele, inclusiv turismul montan, care in tara noastra prezinta conditii deosebite.
O. Andronic: Extraordinare, chiar principala conditie. Domnule Iliescu, intrebarea domnului Dan Ciobanu, din Constanta, ridica o problema mai generala, si poate ca ar fi bine sa incercati sa o lamuriti si pe aceasta. Dansul spune: daca, dupa lovitura de stat din decembrie 1989, in caz ca pierdeati, preconizati sa dati o noua lovitura de stat? Ce este cu aceasta lovitura de stat? Daca ar fi fost in decembrie 1989 o lovitura de stat, ati fi regretat-o, v-ati fi simtit jenat de ea?
I. Iliescu: Eu cred ca ar fi fost chiar un merit al celor care ar fi incercat si ar fi reusit asa ceva, pentru ca toata lumea dorea rasturnarea dictaturii si plecarea lui Ceausescu, indiferent pe ce cale - era dorinta unanima, generala a populatiei. Au si fost incercari; au si fost oameni care au incercat sa inchege ceva din acest punct de vedere, dar nu a fost posibil in conditiile de atunci. Singura sansa pentru Romania, cand se prabuseau sistemele totalitare din jurul nostru, a fost iesirea in masa a populatiei. Deci, a mai vorbi in aceste conditii despre o lovitura de stat este si o impietate la adresa poporului roman, pentru ca revolutia a apartinut poporului roman. Si a fost o revolutie, nu a fost o simpla lovitura de stat - care schimba doar echipa de la conducerea tarii - a fost o schimbare de substanta, de esenta in viata societatii romanesti si ea s-a concretizat in tot ceea ce a urmat. Iar toate cele 10 puncte ale Proclamatiei din noaptea de 22 decembrie si-au gasit concretizarea in construirea statului de drept, in cadrul democratic, de manifestare libera a oamenilor si in inceperea unui proces de substanta, de reformare a tuturor structurilor - si statale, si economice, si sociale s.a.m.d.
O. Andronic: Avem un apel telefonic.
Telespectator: Buna seara. Sunt Cornel Stamate, student la Agronomie in Bucuresti. Am o intrebare pentru dumneavoastra. Am avut un an agricol prost. Pe de alta parte, toata lumea spune ca agricultura reprezinta pentru noi o sansa. Cum vedeti sprijinul care ar trebui dat taranilor si agriculturii, in general, in viitorii ani?
I. Iliescu: Este o intrebare de substanta. Va multumesc, domnule Stamate. Eu cred in sansele agriculturii si in necesitatea sprijinirii agriculturii ca o ramura strategica a economiei nationale. Asa este, agricultura a cunoscut bulversari majore si mai inainte, din 1941, cu colectivizarea, si dupa revolutie. Dar, in ciuda acestor bulversari si a greutatilor cu care se confrunta la ora actuala detinatorii de terenuri, eu cred ca agricultura are sanse sa se restructureze mai repede decat industria si sa devina o ramura dinamica, un fel de locomotiva, daca vreti, a economiei romanesti, a modernizarii societatii romanesti, tinand seama de potentialul de care dispune tara noastra - si potentialul solului, si o anumita experienta, o anumita traditie, si specialisti, care isi vor gasi mai bine loc intr-o organizare insa mai corespunzatoare. Noi am avut aceasta destructurare, aceasta faramitare a pamantului, care nu a fost benefica. Si nu trebuie confundate; deci, la noi s-a facut confuzie intre proprietate si repunerea in drept de proprietate a celor care au intrat cu drept de terenuri in cooperative - aceasta este esenta Legii 18. Si forme de exploatare agricola. Deci, omul poate sa-si pastreze proprietatea, dar exploatarea sa se faca dupa principii moderne, sa poata permite utilizarea mecanizarii, a sistemelor de irigatii - nu folosim sisteme de irigatii, tehnologii moderne, cunostintele, stiinta agricola s.a.m.d. Dar vad ca oamenii incep sa-si caute cai pe aceasta linie, prin asocierea libera a producatorilor, asocieri chiar cu foste SMA.
O. Andronic: Iar o sa fiti invinovatit de nostalgii colectiviste.
I. Iliescu: Este o practica generala si aceasta a fost o sechela in mentalitatea unor oameni de-ai nostri, care ne-a costat, pentru ca aceasta a dus la ceea ce spuneati, demolarea de fond, demolarea fizica a ceea ce avem in agricultura - si platim pentru aceasta.
O. Andronic: Mai avem un telefon. Da, buna seara.
-: Sunt Vasile Nastasescu, pensionar, veteran de razboi, din Bucuresti. Doresc sa adresez o intrebare domnului Iliescu.
I. Iliescu: Cu placere, domnule. Va ascult.
Vasile Nastasescu: PDSR a dat Legea caselor nationalizate; eu sunt chirias de 30 de ani si am asteptat cu sufletul la gura aceasta lege, ca sa se faca o data dreptate si sa nu ma arunce in strada pe mine si pe sotia bolnava, a saptea ruda a fostului proprietar. Primaria Bucurestiului nici nu se gandeste sa puna legea in aplicare. Eu l-am votat pe domnul Ciorbea si acum imi dau seama ce greseala am facut. Ce puteti face ca sa ne ajutati, domnule presedinte, sa ne cumparam locuintele in baza legii date de PDSR? Va multumesc.
I. Iliescu: Si eu va multumesc pentru intrebare, domnule Nastasescu. Legea a fost data nu de PDSR, ci de Parlamentul Romaniei, dar aveti dreptate cu opozitia opozitiei. insa este o lege - independent de cine si cum a votat - si ea trebuie respectata si aplicata de administratia centrala si locala. Am aflat si eu ca multe administratii locale franeaza aplicarea legii. Din Capitala mai ales sunt asemenea semnale. Aveti perfecta dreptate. Indiferent de optiunile individuale ale cuiva, indiferent de judecati intr-un fel sau altul, legea trebuie aplicata si, in cazul dat, legea a convenit sa asigure protectia chiriasului, pe de o parte, si intr-un fel sa asigure despagubiri, totul intr-o anumita tehnologie, pentru fostii proprietari, dar legea trebuie aplicata. insa am auzit ca sunt asemenea tendinte din partea unor administratii locale de a tergiversa aplicarea legii si, precum stiti, au fost si din cei care au votat in parlament impotriva legii si care au promis ca daca vin la putere si vor avea majoritate parlamentara vor schimba aceasta lege. Probabil ca aceasta este si intentia unora in tergiversarea aplicarii ei. De aceea, este bine sa trageti intr-adevar concluziile cuvenite din aceasta experienta.
O. Andronic: Domnule presedinte, doamna Razica Dragoman din Iasi: “Avand in vedere prerogativele presedintelui, considerati ca afirmatiile unor contracandidati de a mari alocatiile pentru copii si de a reduce impozitul pe salariu pot fi concretizate fara amestec in puterea executiva?”
I. Iliescu: Dupa cate stiu, este o preocupare a tuturor formatiunilor politice si, in primul rand, PDSR a prezentat un program care se sprijina pe experienta guvernarii, care are in vedere masuri sociale si este esenta acestui program. Si eu am subliniat importanta, pentru perioada care urmeaza, ca obiectiv major, pentru ca nu facem reforma de dragul reformei, nu facem modernizarea economica de dragul modernizarii, nu vrem sa intram in Europa de dragul de a intra in Europa, ci vrem sa ridicam standardul de viata al oamenilor, deci obiectivul central al tuturor eforturilor viitoare trebuie sa fie aceasta directie. in ceea ce priveste alocatiile pentru copii si multe alte asemenea obiective, este bine sa nu ne jucam cu cifrele. Am vazut, aseara, si domnul Roman vorbea despre 50.000 de lei alocatie pentru copii carea ar fi posibil de realizat imediat. Pentru un fost prim-ministru este discutabila aceasta usurinta cu care se lanseaza in cifre. Sunt 5 milioane de copii care primesc alocatia. A mari de la 10.000 la 50.000, deci a adauga 40.000 inseamna 200 de miliarde de lei pe luna, adica 2.400 de miliarde pe an. Asta inseamna 10% din bugetul tarii. E posibil asa ceva? Deci eu inteleg si as vrea nu numai 50.000, cat se poate, dar cat se poate intr-adevar, mergand pe posibilitatile economiei nationale si aici e vorba de buget. Toata lumea vrea sa reducem impozitele. Si eu cred ca trebuie sa gandim o imbunatatire a sistemului de impozitare incat sa reducem povara asupra veniturilor mici si sa fie mai bine impozitate veniturile mari, sa creasca mai ales activitatile economice care sa aduca beneficii, sa aduca profituri din care sa se poata extrage impozite mai mari si sa se reduca impozitele asupra celor care traiesc numai din salariu. Deci sunt de adus imbunatatiri, dar numai pe baza performantelor economice, a rezultatelor economice, a potentialului economiei nationale.
O. Andronic: Domnule presedinte, sa preluam un ultim apel telefonic.
-: Buna seara.
O. Andronic: Buna seara.
-: Ma numesc Anca Bratu, tehnician din Constanta. Domnule presedinte, eu nu fac politica, dar v-am urmarit atent in toti acesti ani si v-am admirat curajul, calmul, vointa si stapanirea de sine. Dar, totusi, ma framanta o intrebare: ce resort intern, ce vointa aveti, ca sa rezistati in fata atator jigniri si batjocuri nemeritate adresate de cei care nu au facut nimic in tara asta? De ce nu va aparati pe calea justitiei, domnule presedinte? Va multumesc.
I. Iliescu: Eu va multumesc pentru intrebare. Multi imi pun aceasta intrebare si cu diverse prilejuri. in primul rand, ce ma determina sa imi mentin si stapanirea de sine si calmul, pentru ca multi se ocupa de asa ceva, tocmai cu dorinta de a-mi crea o stare de spirit anormala. Am vazut ca se si bucura unii cand am si eu iesiri omenesti, pentru ca oameni suntem si fiecare avem limitele noastre de suportabilitate si am si eu uneori iesiri mai nervoase la adresa unora care ma provoaca si ma jignesc si regret dupa aceea, pentru ca eu consider ca un demnitar de stat trebuie sa aiba stapanire de sine si sa fie capabil sa suporte orice infruntari. Numai simtul datoriei si responsabilitatea imi dau aceasta tarie, imi dau aceasta putere. Altminteri, sigur ca si eu ma uit deseori cu regret la mizeriile din jurul nostru si faptul ca oameni lipsiti de orice fel de autoritate morala o fac pe justitiarii. Cand un fost informator de securitate conduce un ziar de scandal in tara si se bucura de sprijinul si de incurajarea altora, ce sa discuti despre autoritatea morala a celor care incurajeaza astfel de oameni si vehiculeaza tot felul de marsavii la adresa mea si la adresa altora? Sigur ca e regretabil ca exista asa ceva si aceasta arata gradul de maturitate inca al vietii noastre publice. Dar nu suntem singurii. imi amintesc, Giscard d`Estaing, intr-o vreme, spunea ca era atat de agasat de atacurile din presa ca a decis la un moment dat, cand era presedinte al Frantei, sa nu mai citeasca presa. Vreau sa spun ca am facut si eu un experiment - au fost cateva zile in care nu am citit deloc presa; am fost mai ...
O. Andronic: Deci este o solutie de a iesi de sub stress. Haideti sa intram chiar sub un ultim stress - un ultim apel telefonic.
-: Domnule presedinte, sunt Eleonora Popa. Sunt pensionara si imi este foarte greu sa ma descurc. Cat credeti ca va mai dura scumpetea asta? Cum ii veti opri pe speculantii care maresc pretul pe piata de doua-trei ori? Asta am vrut sa va intreb, domnule presedinte, si va multumesc.
I. Iliescu: Si eu va multumesc, doamna Popa. Va inteleg foarte bine si la intrebarea expresa a dvs. - cat va mai dura acest lucru - sunt doua raspunsuri; in primul rand, asta tine de potentialul economiei noastre si, asa cum spuneam, cred si sper ca in urmatorii patru ani exista sanse ca sa realizam un salt substantial al veniturilor populatiei pe baza dezvoltarii economiei nationale. Dar este si a doua latura a problemei de care vorbeati dvs.: prezenta, astazi, in comertul nostru a foarte multor intermediari care maresc artificial preturile de pe piata. Am intalnit aceste fenomene in multe localitati, in Bucuresti este poate cel mai amplu acest fenomen, dar am vazut si in alte orase de provincie. De aceea, ideea care s-a discutat deseori cu producatorii si din agricultura si din diverse ramuri ale industriei care produc bunuri de consum si mai ales produse alimentare - ideea unor legaturi nemijlocite ale producatorilor cu piata si perfectionarea sistemului, in general al comertului nostru, inclusiv sistemele en gros, care sa scurteze drumul dintre producator si beneficiar, este a doua cale care va duce la eliminarea acestor intermediari care se imbogatesc intr-adevar pe spinarea cetatenilor, care umfla artificial preturile, pe langa problemele care si asa exista in economie.
O. Andronic: Domnul Vasile Draganescu, din Bucuresti, ar vrea sa stie daca omul Iliescu a ramas acelasi pe care l-a cunoscut personal in 1990 in avionul care il transporta la Sibiu pentru comemorarea primului 1 Decembrie de dupa revolutie, adica modest, recunoscator, onest.
I. Iliescu: Sper sa fie asa.
O. Andronic: Domnul Virgil Sahreanu din Iasi spune urmatoarele: “Constitutia Romaniei are foarte multe prevederi privind protectia cetateanului. Cu toate acestea, este legea fundamentala cea mai incalcata, ignorata sau sfidata. La fel si institutia prezidentiala. Domnule presedinte, ca actual presedinte si viitor candidat la presedintia Romaniei, ce ati facut, ce veti face si ce parghii veti folosi ca atat Constitutia, cat si institutia prezidentiala sa fie respectate si sa fim mandri de ele?”.
I. Iliescu: Eu cred ca e o datorie comuna nu numai a institutiei prezidentiale, ci a tuturor institutiilor statului si, as spune eu, mai larg, chiar si a vietii publice, a societatii civile, ca sa facem eforturi comune si sa ne conjugam eforturile in ridicarea prestigiului legii si al institutiilor statului si al institutiilor chemate sa apere si sa aplice legile tarii. Este, fara indoiala, o cerinta esentiala si eu sper ca perioada care urmeaza dupa aceste alegeri sa ne dea din acest punct de vedere un suflu si un tonus mai ridicat, ca si un climat politic mai civilizat, care sa ne ajute sa conlucram, pentru ca as vrea sa spun ca, in ciuda faptului ca exista in cadrul campaniei electorale multe confruntari nu intotdeauna loiale - s-au si mentionat cateva pe parcurs, dar am constatat un lucru: eu m-am prezentat in `92 cu un program electoral pe care l-am intitulat “Schimbarea in bine a Romaniei”. M-am uitat ca domnul Constantinescu, CDR, si-a denumit programul pentru aceasta campanie “Schimbarea in bine a Romaniei”. Eu mi-am intitulat programul: “Sa continuam schimbarea in bine a Romaniei”. Foarte bine, eu nici macar nu-l acuz de plagiat. Consider ca este un lucru bun, ca este dorinta comuna. Domnul Roman vorbeste de schimbare, toti vorbesc de schimbare si schimbarea - nu orice fel de schimbare, nu privind inapoi, ci privind inainte - este trasatura comuna a multor elemente programatice. De asemenea, oameni de orientare liberala vorbesc despre o protectie sociala. Cred ca este un lucru bun. Deci toate acestea pot constitui platforme de conlucrare in viitorul parlament si in viitoare guvernari politice, asa cum s-a intamplat in Europa postbelica. Daca luam exemplul Germaniei numai, cunoastem succesiunile acestea de guverne crestin-democrate, social-democrate, combinatia crestin-democrat si social-democrat s.a.m.d., dar exista o nota comuna a politicii economice din Germania, care a si definit mai bine acest concept de economie sociala de piata, spre care, vad, converg mai toate fortele politice din Romania. Deci, fara indoiala, pastrand diferentele de interese pe care le prezinta formatiunile politice si sunt interese distincte ...
O. Andronic: ... abordarile specifice ...
I. Iliescu: ... care decurg din diferentierile sociale pe care le vom cunoaste adancindu-se, sunt, totusi, repere comune si puncte de convergenta care pot si trebuie sa ne ajute sa realizam un program de unire a fortelor creatoare din tara, in interesul poporului.
O. Andronic: Domnule presedinte, permiteti-mi sa inchei eu cu o ultima intrebare. Toata lumea se refera, se gandeste acum la alegeri si la peisajul care va rezulta dupa ele. Dvs, ca om politic cu experienta, va ganditi si dvs, mai mult ca sigur, la ce va fi. Se contureaza mai multe solutii, intre care si aceea a dvs ca presedinte, reprezentant al PDSR si a unui guvern format de CDR sau de fortele din opozitie. Cum vedeti aceasta coabitare, cum va putea ea functiona pentru ca Romania sa prospere si sa nu se blocheze intr-o lupta politica fara sfarsit?
I. Iliescu: in primul rand, asa cum spuneati, orice este posibil. Deci alegerile pot sa ne contureze o arhitectura a parlamentului foarte diversa, cu alternative posibile. Aceasta pune, fara indoiala, si pentru noi, cum s-a pus si pentru alte tari, si posibilitatea unei asemenea coabitari. De altfel, nici nu ar fi un experiment chiar nou pentru noi; Guvernul Stolojan a fost un guvern de coalitie in care au intrat vreo patru partide, deci pe langa FSN, desi era majoritar, au fost reprezentanti ai PNL, ai PL-AT, ai MER si ai PDAR, deci chiar cinci partide si s-a putut. Deci a fost un experiment, cred eu, pentru noi, interesant ca experienta politica. Deci eu nu exclud orice fel de posibilitate, inclusiv o coabitare, sper eu, civilizata, indiferent cu cine.
O. Andronic: Domnule presedinte, va multumesc mult pentru participarea la aceasta emisiune si pentru raspunsurile punctuale pe care le-ati dat telespectatorilor, banuiesc ca si domniile lor sunt multumiti. Punem aici capat acestui al doilea tur de confruntare, va multumesc pentru participare, le multumesc telespectatorilor pentru atentie si ne despartim nu inainte de a informa ca maine seara, la aceeasi ora, 18:30, va veti afla, stimati telespectatori, fata in fata cu domnul Emil Constantinescu. Va multumesc. La revedere.
<< Turul al doilea - Fata-n fata cu telespectatorii - Petre Roman
|||
Turul al doilea - Fata-n fata cu telespectatorii - Emil Constantinescu >>
|
| Citiri: 5781
|