* Prima pagină * Căutare * Contact *
 


Cuprins

Introducere
Cuvânt înainte

I Preliminariile
   Clasa mijlocie are de aparat ...
   Nici o personalitate politica ...
   Toate partidele isi fac un titlu de glorie ...
   Intr-o campanie electorala seful echipei ...
   Calitatea de intelectual ...
   Vocea sefilor de campanie ...
   Campania electorala intre ...
II Primul tur - Candidatii se prezinta
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Gyorgy Frunda
   Adrian Paunescu
   Nicolae Manolescu
   Tudor Mohora
   Petre Roman
   Emil Constantinescu
   Ion Iliescu
   ANALIZE
III Turul al doilea - Fata-n fata cu telescpectatorii
   Ioan Pop de Popa
   Niculae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
   Emil Constantinescu
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   ANALIZE
IV Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii
   Emil Constantinescu
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   Gyorgy Frunda
   Nicolae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
Bilanţuri, comentarii, premii
Statistica si politica
Faza finală
   "Finala Mare"
   "Finala Mica"
Dialoguri Post-electorale
   Noaptea legislativelor
   Cui dam voturile din turul 2?
   PRM trage concluzii
   PD Satisfactie bine temperata
   CDR - Euforia victoriei
Super finala turneului
   Ion Iliescu - Emil Constantinescu
Ziua Z
   Amintiri din viitor
ADDENDA
   Partide in campanie
   Partide in campanie (30 aug 1996)
   Aliante in campanie (19 aug 1996)
   Aliante in campanie (26 aug 1996)
   Radu Campeanu
   Gheorghe Funar
   Guvernul Presei Independente
   Rezultatele Turul 1
   Rezultatele finale ale alegerilor prezidentiale
   Regulamente de organizare si desfasurare a "Turneului candidatilor"
   Corespondente
   Un sondaj intarziat
 
Cuvant dupa

 

Carte/Capitol/Subcapitol: Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii - Ion Iliescu

Ion Iliescu

Nici eu nu sunt multumit de felul cum actioneaza institutiile statului impotriva coruptiei!

INVITATI: Val Voiculescu (Libertatea) Marius Tuca (Jurnalul National)
25 OCTOMBRIE 1996

 
O. Andronic: Buna seara. Sunt Octavian Andronic si in numele organizatorilor va spun bun venit la ultima intalnire din cadrul turului III al Turneului Candidatilor, un maraton publicistico-electoral, care a debutat cu trei luni in urma si a carui menire a fost sa ofere publicului tele-alegator o imagine cat mai convingatoare asupra ofertei politice pentru Cotroceni. A venit astazi randul domnului Ion Iliescu, presedinte in exercitiu si candidat pentru un nou mandat, sa raspunda intrebarilor lansate de catre ceilalti sapte contracandidati inscrisi in Turneu. Bun venit, domnule Iliescu, in studioul ANTENEI 1 si dati-mi voie sa salut deplinul fair-play de care ati dat dovada fata de noi, de organizatori, si, implicit, fata de telespectatori pe parcursul acestui maraton care v-a solicitat nu o data schimbari importante de program pentru a putea fi prezent in studiou. Domnului presedinte ii vor da replica de la masa presei doi gazetari importanti, domnul Marius Tuca, redactorul sef al Jurnalului National, si Val Voiculescu, directorul Casei de Editura Libertatea, in timp ce astrologul Gabriel Mihailovici ne va informa asupra pozitiei astrelor fata de scrutinul de la 3 noiembrie, privit prin prisma conjunctiei existente la data de nastere a domnului Ion Iliescu. Domnule presedinte, v-as propune sa intram direct in subiect. Probabil competitorii dvs. sunt curiosi sa va afle raspunsurile la intrebarile pe care le-au inregistrat. Prima intrebare vine din partea domnului Nicolae Manolescu.
N. Manolescu: Capitolul al doilea din Constitutia Romaniei il obliga pe presedintele tarii sa vegheze la respectarea legilor si la buna functionare a autoritatilor publice. Ati desemnat candidatii la functia de prim-ministru si ati numit pe procurorii generali, conform prerogativelor constitutionale. As dori sa va intreb, domnule presedinte, date fiind aceste atributii, ca si punerea lor in practica: in ultimii cinci ani, ce ati facut in mod concret pentru diminuarea sau stoparea coruptiei, daca si ce rezultate ati obtinut si daca va puteti reprosa ceva in aceasta privinta? Nu va ascund ca eu cred ca purtati o mare raspundere pentru neadoptarea cu fermitate si la timp a masurilor cuvenite nici pe linie de stat - presedinte -, nici pe linie de partid de guvernamant al carui lider ati ramas, dupa cum ne-am putut da seama, fie si numai din faptul ca listele pentru Parlament ale PDSR au trecut prin mana dvs., le-ati citit, presupun - oare toate numele de pe ele erau curate? Ati afirmat recent ca doriti schimbarea, oare cu cine doriti sa incepeti, si cand?
I. Iliescu: Sigur ca ar fi mai multe intrebari, dar am sa ma rezum la intrebarea fundamentala. Trebuie sa va marturisesc ca nici eu nu sunt multumit de modul in care actioneaza institutiile statului impotriva acestui fenomen care a luat o mare extensiune, a coruptiei, dar nu numai, a tuturor fenomenelor negative care au prolifertat in ultima vreme: imbogatirea unora pe cai ilicite, prin prejudicierea avutiei nationale, inselarea cetatenilor, cum a fost cazul actiunilor CARITAS, SAFI, activitatea unor banci - Dacia Felix, Credit Bank - evaziunea fiscala, furturile, utilizarea muncii la negru s.a.m.d. Numai ca dvs. dati o nota oarecum partizana, vadit electorala acestei chestiuni, asociindu-va unei campanii bine dirijate si rau intentionate, care incearca sa acrediteze ideea ca PDSR ar fi partidul coruptilor. Cred ca si dvs. cunoasteti foarte bine interventiile mele repetate adresate Procuraturii, Politiei, Justitiei, ca si demnitarilor, inclusiv parlamentarilor si, de asemenea, stiti foarte bine ca am exprimat acest lucru, ca m-a dezamagit faptul ca unii parlamentari PDSR nu au raspuns indemnului si solicitarii mele de a se retrage din AGA si din consiliile de administratie. Dar eu as spune ca cei mai multi parlamentari in aceasta situatie sunt nu din partea PDSR, ci de la alte partide, in special din partea PD. Dar nu numai la acest aspect se rezuma problema. Asa cum am mai spus, in conducerea PDSR nu se gasesc marile figuri de imbogatiti de dupa revolutie, in timp ce acestea abunda in alte partide, inclusiv in Alianta dvs. Liberala, unde figura dominanta este domnul Patriciu, un patron binecunoscut, care s-a imbogatit, foarte prosper. Nici CD, din care ati facut parte o vreme, nu este mai inocenta in aceasta privinta. Sunt cunoscute persoanele din conducerea Primariei Capitalei si din sectoare care au fost implicate in numeroase afaceri si care s-au imbogatit in toata aceasta vreme. Domnul Catarama este un om de afaceri prosper, domnul Cerveni, care este si deputat, si avocat activ, si care s-a si laudat prin averea pe care a acumulat-o in aceasta vreme chiar intr-un interviu la Jurnalul National. Ma si intreb daca este corect ca un parlamentar sa mai practice avocatura. Mi se pare ca si din punct de vedere moral si al relatiilor parlamentarilor cu societatea ar trebui, prin statutul parlamentarilor, ca aceasta chestiune sa fie interzisa. in acelasi timp, se stie ca domnul Cerveni s-a remarcat prin pledoaria ca avocat in favoarea unor traficanti, a unor conducatori de retele mafiote si de infractori. N-o sa ma puteti convinge niciodata ca acesti oameni s-au imbogatit pe cai normale, firesti. Asa ca, probabil, cum spune o vorba romaneasca, este bine sa nu vezi numai paiul din ochiul altora si sa vezi si barna din ochiul tau.
O. Andronic: Va multumesc. Urmatoarea intrebare vine din partea domnului Tudor Mohora.
T. Mohora: in discursul de lansare a candidaturii ati afirmat: Avem nevoie de un guvern care sa aiba competenta, autoritatea si parghiile necesare pentru a gestiona eficient domeniile de care raspunde. Ce reprosati Guvernului Vacaroiu dupa acesti patru ani de guvernare? Dar majoritatii parlamentare aveti ceva sa-i reprosati?
I. Iliescu: in primul rand, as afirma un lucru: Guvernul Vacaroiu, care, precum se stie, a fost format in toamna anului 1992, inaintea unei ierni foarte gele, a mostenit o situatie foarte dificila, a fost momentul poate cel mai greu in economia romaneasca; si-a asumat aceasta raspundere. Si daca facem un bilant obiectiv, nu putem sa nu constatam ca in acesti patru ani de zile s-a reusit stoparea caderii puternice a economiei nationale, a productiei industriale, agricole, a principalilor indicatori economici si sa marcheze in ultimii doi-trei ani de zile o anumita relansare si normalizare a vietii economice. Trebuie avut in vedere ca toata aceasta activitate a Guvernului Vacaroiu s-a facut in contextul unor constrangeri extraordinare, atat tinandu-se seama de situatia grea economica si sociala cu care s-a confruntat, cat si de faptul ca nu a avut in spate o majoritate parlamentara stabila care sa-i asigure un sprijin in promovarea legislatiei. Ce as avea de reprosat in activitatea guvernamentala pe acesti patru ani de zile? in primul rand, modul lent in care s-a desfasurat restructurarea economica si promovarea unui management eficient. in al doilea rand, Legea privatizarii, precum se stie, accelerarea marii privatizari a fost tinuta o perioada foarte indelungata in Parlament. Poate ca era cazul ca guvernul sa-si fi asumat raspunderea pentru a o promova in procedura de urgenta si sa fi scurtat acest timp care, in fond, a amanat reforma si una din verigile ei fundamentale, marea privatizare. De asemenea, cred ca guvernul nu a reusit sa-si reglementeze suficient de bine activitatea si conlucrarea cu alte institutii, si in primul rand cu FPS. in sfarsit, s-ar putea reprosa lipsa de previziune si masuri prompte in legatura cu unele probleme grele cu care se confrunta economia: blocajul financiar, situatia energetica si asigurarea din timp a resurselor, mai ales pentru perioadele de iarna, deficitul balantei comerciale si multe alte probleme. Desigur, toate acestea trebuie luate in considerare in conditiile in care a lucrat acest guvern. Si, pentru ca v-ati referit la majoritatea parlamentara, care a fost destul de fragila, ar fi de remarcat ca unii, pe de o parte, au cautat sa profite de situatia de participanti la aceasta majoritate, dar, pe de alta parte, au cautat sa traga foloase politice dintr-o detasare si o critica deseori alaturi de opozitie fata de activitatea guvernului.
O. Andronic: Va multumesc. Urmatoarea intrebare, domnul profesor Ioan Pop de Popa.
I. Pop de Popa: Care considerati ca sunt insuccesele regimului Iliescu?
I. Iliescu: in primul rand, as face o remarca in legatura cu formularea facuta de domnul Ioan Pop de Popa, privind «regimul Iliescu». Noi ne aflam intr-un regim care a fost statornicit in tara noastra dupa revolutie si consemnat, mai ales, consacrat in Constitutia tarii, care este un regim democratic, cu separarea puterilor in stat, cu un cadru democratic, cu libertati s.a.m.d. Acest termen folosit de multi reprezentanti ai opozitiei cauta sa prezinte o imagine ca si cum nu s-ar fi schimbat nimic in Romania si am avea de-a face cu activitati exclusive, cu raspunderi nelimitate si cu atributiuni nelimitate din partea sefului statului, ceea ce este un fals, nu corespunde adevarului, realitatii noastre. Se uita intentionat si pluralismul politic, si existenta unui parlament in care opozitia a ocupat si ocupa o pozitie importanta si, de asemenea, activitatea administratiei publice, care scapa complet de sub controlul si al guvernului, cu atat mai mult al presedintelui. Ciudat este faptul ca, atunci cand este vorba de succesele acestor ani, unele forte din opozitie - referitor la stabilitatea interna, la schimbarile de structura in plan politic si economic, la imaginea tarii in lume - se asociaza la aceste succese si isi asuma coparticiparea la acest lucru, ceea ce este firesc. Dar cand este vorba de greutatile prin care a trecut si prin care trece tara, cand este vorba de unele neajunsuri in desfasurarea vietii noastre publice, fortele din opozitie se considera straine de tot acest proces, ceea ce mi se pare neloial. Am auzit chiar unele afirmatii din partea domnului Emil Constantinescu, care isi atribuie chiar foarte multe succese de politica externa a Romaniei, inclusiv evitarea ca Romania sa devina o Bosnie insangerata. Toate aceste atitudini - cand succesele acestei perioade sunt asimilate, dar tot ce tine de insuccese si de dificultati se atribuie numai asa-zisului regim Iliescu - mi se pare ca este o pozitie politica neresponsabila si nebenefica pentru conlucrarea politica a fortelor politice si pentru viata noastra publica. in legatura, insa, cu insuccesele acestei perioade, trebuie sa spun ca principalul motiv de insatisfactie pe care il incerc - si care rezulta si din ideologizarea excesiva a reformei in primii ani de tranzitie, care ne-a costat foarte mult, are fara indoiala multiple aspecte - in primul rand, faptul ca nu am reusit sa incheiem un pact politic, daca este vorba de contributia pe care presedintele poate s-o aduca, pentru ca eu cred ca va referiti mai ales la atributiile presedintelui si nu la ceea ce numiti dvs. «regimul Iliescu». Deci, faptul ca nu am reusit, in ciuda eforturilor pe care le-am facut, si v-as aminti mai ales eforturile de dialog din toamna lui 92, sa realizam un pact politic al fortelor reprezentate in parlament, care sa fi inlesnit o conlucrare constructiva atat a fortelor care-si asumau guvernarea, cat si a fortelor din opozitie. Aceasta s-a vazut prin atitudinea permanent obstructionista in parlament in promovarea legilor reformei. in al doilea rand, faptul ca nu am reusit sa incheiem asemenea pact social cu sindicatele si ca dialogul si contactele, discutiile dintre guvern, sindicate, patronat nu au cunoscut forme sistematice si fara indoiala ca aceasta, de asemenea, nu a slujit rezolvarii marilor probleme de ordin social cu care se confrunta si realizarea unor intelegeri durabile privind politica salariala, somajul, protectia sociala s.a.m.d. De asemenea, marea noastra durere a acestor rani este ca, dupa transformarile profunde pe care le-a cunoscut societatea romaneasca, nu am reusit sa asiguram o crestere satisfacatoare si un trai decent oamenilor, sa stavilim polarizarea sociala pe care o genereaza aceasta faza de tranzitie spre economia de piata, sa imbunatatim, asa cum am fi dorit, nivelul de salarizare al oamenilor, al unor categorii defavorizate ca pensionari, familiile cu multi copii, chiar si situatia tineretului, confruntat cu elemente de somaj si alte asemenea lucruri, sau asigurarea unei stabilitati mai mari a preturilor - deci stavilirea inflatiei, desi a avut loc un proces de reducere din 93 pana in 95-96, insa nu am reusit sa realizam un nivel al inflatiei care sa poata sa ne ajute sa depasim marile greutati, mai ales blocajul finaciar si stabilitatea monedei nationale. Din pacate, nu am reusit sa reglementam la timp toate mecanismele legate de ceea ce constituie o economie de piata, care, adaugandu-se altor neajunsuri ale functionarii intitutiilor statului, nu ne-a permis sa desfasuram o lupta eficienta impotriva fenomenelor negative: coruptie, economie subterana s.a.m.d. Mi se pare ca ramane pentru noi o misiune importanta si in ce priveste legislatia economica, si legislatia, in general, si functionarea mai eficienta a tuturor institutiilor statului.
O. Andronic: Va multumesc. Domnul Petre Roman.
P.Roman: in discursul la lansarea candidaturii dvs., a ceea ce ati numit al doilea mandat constitutional de presedinte al Romaniei, ati inclus in activul dvs. privatizarea locuintelor, legea cu privire la vanzarea apartamentelor si a pamantului, Legea 18. Stim bine amandoi ca, initial, v-ati opus cu hotarare ambelor actiuni si ca altii s-au luptat, pentru ca au dorit ca aceste legi sa fie realitate. Credeti ca este corect sa faceti acum parada de aceste legi?
I. Iliescu: As incepe printr-o constatare. Lipsa de modestie a domnului Roman este binecunoscuta si se vede ca si dupa acesti ani cat a stat in opozitie nu a invatat prea mult si continua sa-si atribuie toate meritele unei guvernari careia nu-i gaseste nici un fel de fisuri, de neajunsuri, ci doar virtuti, desi realitatea a fost cu totul alta, ca si perceptia publica. De asemenea, as mai constata ca dansul isi incepe aceasta intrebare printr-o insinuare cu privire la al doilea mandat constitutional, desi aceasta chestiune a fost reglata, lamurita de institutia chemata sa se pronunte in aceasta chestiune, Curtea Constitutionala. Domnul Roman nu este omul care sa nu inteleaga continutul acestei probleme, faptul ca tot ceea ce a existat, mandatele existente inainte de aparitia si adoptarea Constitutiei, care statorniceste institutiile fundamentale ale statului, inclusiv institutia prezidentiala, care defineste notiunea de mandat, durata madatului, atributiile presedintelui, au fost forme tranzitorii, provizorii de existenta a institutiilor statului, si numararea mandatelor, conform Constitutiei, incepe de la primele alegeri care au avut loc dupa adoptarea Constitutiei. Domnul Roman stie acest lucru, pricepe bine aceste chestiuni, dar nu scapa ocazia sa strecoare o insinuare. Acum, in legatura cu cele doua intrebari ridicate de dansul. in legatura cu privatizarea locuintelor construite de stat, prin vanzare la un pret modic chiriasilor, nu numai ca intre noi nu a existat nici o controversa pe aceasta tema. Am adoptat in CFSN acest decret-lege care consfintea aceasta masura de vinzare chiriasilor a locuintelor construite de stat. Si, la vremea respectiva, cu totii am constatat ca este o masura utila, necesara, cu o componenta sociala foarte importanta, in sprijinul cetatenilor, in sprijinul chiriasilor si, in acelasi timp, prezentand si avantajul de a scuti statul de o serie de cheltuieli; si, in acelasi timp, cointeresarea locatarilor, a chiriasilor, cand devin proprietari, pentru intretinerea locuintelor, fara indoiala creste, ceea ce constituie un alt avantaj. La fel de fals mi se pare si modul in care ridica problema pamantului. Aceasta problema noi am abordat-o de la finele lui decembrie si s-a concretizat intr-un prim decret-lege cu privire la atribuirea unei jumatati de hectar in folosinta tuturor membrilor cooperatori, masura care la vremea respectiva a avut o influenta si a fost receptata cu foarte mare satisfactie de taranime, si a fost unul din factorii foarte importanti pentru participarea activa la munca a oamenilor in anul agricol 1990. A fost anul in care s-a muncit cel mai bine, cel mai activ pe terenurile agricole si asta a si asigurat o recolta buna in 1991. Din pacate, lucrurile ulterior s-au degradat. Noi am discutat la vremea respectiva si consacrarea prin lege a acestui statut si punerea in posesie, deci punerea in proprietate a taranilor pentru acest pamant luat in folosinta. Ulterior, insa, a aparut ideea reconstituirii dreptului de proprietate pentru toti cei care au intrat cu pamant in CAP. Asa s-a nascut Legea 18, care a fost indelung dezbatuta in Parlament. Dezbaterile care au avut loc in legatura cu aceasta problema nu au vizat punerea in proprietate a celor care au adus pamant in cooperative, dezbaterea s-a axat mai ales in jurul modului in care sa se infaptuiasca acest lucru, pentru a nu prejudicia productia agricola, ca sa nu afecteze atat interesele proprietarilor, indiferent daca se desfacea sau nu cooperativa si, mai ales, sa nu afecteze aprovizionarea populatiei. Ca aceste temeri au fost motivate s-a vazut din evolutia ulterioara, din modul in care s-a aplicat Legea 18, care a dus si la desfiintarea fortata a unor cooperative, desi erau viabile si nu exista o motivatie economica pentru acest lucru, si care a fost insotita de distrugeri foarte mari, distrugeri de bunuri construite prin munca oamenilor - constructii, plantatii, sisteme de irigatii -, actiuni care s-au facut la incitarea unor grupuri interesate si a unor persoane interesate, pe care-i preocupa un singur lucru: cum sa puna mana pe niste suprafete de pamant, si care ne costa si astazi. Este, insa, stranie evolutia gandirii domnului Petre Roman in aceasta problema, tinand seama de faptul ca in 1990 discutasem impreuna chiar si asupra unei posibilitati de transfer al tehnicii de la statiunile de mecanizare spre cooperative, pentru a da o baza tehnica, o baza materiala consolidarii si ridicarii performantelor productive si economice ale acestora - intr-o forma sau alta, transfer sau asociere a celor doua institutii. Dupa adoptarea Legii 18, de asemenea, pentru a ameliora unele imperfectiuni ale ei, a fost promovata o lege privind asocierea libera a micilor proprietari, pe baza careia se si desfasoara astazi actiuni, pentru ca s-a vazut ca aceasta faramitare a pamantului nu este benefica nici taranilor, nici productiei agricole. Sigur ca situatiile sunt diferite in zona de ses fata de zona de deal, fata de zona de munte; ca sunt situatii in care pe suprafete mici se poate face o agricultura rentabila, spre exemplu, in jurul localitatilor urbane -legumicultura, gradinaritul, care este benefic si avem asemenea situatii. Dar pentru marile suprafete agricole din zona de ses se impun forme de organizare care sa permita productii mari mari, care sa fie benefice si proprietarilor, si productiei agricole. insa pe mine nu ma surprinde faptul ca domnul Roman isi modifica aprecierile si pozitiile functie de conjuncturi, ceea ce am vazut, de altfel, si in aparitia dansului de aseara, la emisiunea dvs. si va rog sa-mi permiteti sa adaug la cele ce spun si unele reactii la afirmatiile dansului de aseara. Pentru ca in ceea ce a spus aseara in emisiunea dvs. sunt foarte multe lucruri total deformate. Dansul, la un moment dat, a spus ca noi nu am avut relatii amicale, n-am fost prieteni. Nici nu am aceasta pretentie, ca as fi avut relatii foarte apropiate cu domnul Roman, relatii de prietenie, desi toata lumea stie ca in toata perioada de dupa revolutie pana la demisia Guvernului Roman, domnul Roman s-a bucurat de o sustinere constata din partea mea, chiar atunci cand mi se cerea ca sa iau pozitii critice si sa cer chiar demiterea lui - in primavara lui 1991; eu i-am luat de fiecare data apararea si-am manifestat chiar afectiune, pentru ca stiam ca nu este usor sa-ti asumi raspunderea guvernarii intr-o perioada atat de grea prin care trecea tara. El la mine in casa a fost deseori, iar la el acasa am fost nu ca sa-i vizitez locuinta, pentru ca nu asta ma interesa, am fost invitat de familia Roman, de domnul si doamna Roman, la ziua de nastere a domnului Roman si am ramas impreuna la el acasa in vara lui 91. Dar asta arata numai maniera in care domnul Roman isi schimba pozitiile si deformeaza lucrurile si prezinta neadevaruri cu o seninatate de-a dreptul dezarmanta. De asemenea, dansul a prezentat o serie de controverse care au fost in toamna lui 90, in primavara lui 91, intre guvern, pe de o parte - sau, mai ales, domnul Petre Roman si Adrian Severin - si formatiunea proprie, grupul parlamentar al FSN, intre guvern si parlament, nu legat de reforma sau nonreforma. Nu se punea problema cine sunt adeptii reformei si cine nu sunt adeptii. Problema concreta de la care a pornit mai ales controversa s-a referit la un moment important din viata economica a tarii: modul in care s-a facut liberalizarea preturilor in toamna lui 1990. Eu si atunci i-am luat apararea domnului Roman, pentru ca am cautat sa explic ca nu se putea fara liberalizarea preturilor. in momentul in care am descentralizat economia, am desfiintat planul, CSP, instrumentele de control asupra preturilor, unitatile economice nu mai puteau rezista intr-o situatie economica data si a aparut adevarul economic la lumina, si anume ca erau foarte multe preturi si produse subventionate, subventionare care nu se mai putea face in momentul in care statul era privat de a mai putea redistribui resursele la nivelul economiei nationale prin plan. De aceea, necesitatea liberalizarii preturilor aparea cu stringenta. Atunci, cineva spunea ca trebuia intai sa facem privatizarea, sa se creeze piata si abia in conditiile unei piete organizate sa se faca liberalizarea preturilor. Din acest punct de vedere eu am luat apararea Guvernului Roman, ca nu se putea sa cream o piata peste noapte, iar preturile nu mai puteau fi sustinute, statul nu avea cum sa le mai sustina. Deci, liberalizarea se impunea. Dar, ceea ce eu nu am fost informat - ulterior a aparut acest lucru - parlamentul nu a fost informat, gruparea proprie nu a fost informata, au fost disputele din cadrul guvernului despre modul in care sa se efectueze acest lucru. Domnul Stolojan, ca ministru al finantelor, si Ministerul Finantelor au venit cu un anumit punct de vedere, care permitea masuri mai echilibrate si moderate, treptate de liberalizare, care n-ar fi produs zguduiri sociale. Or, atat domnul Roman, cat mai ales domnul Adrian Severin au respins aceste propuneri ale Ministerului Finantelor, au impus o masura, si am fost pusi in fata faptului implinit, de liberalizare a preturilor, si s-a nascut reactia la acest lucru in legatura cu preturile la produse de stricta necesitate, si alimentare si servicii. Aceasta controversa, precum se stie, s-a finalizat prin demisia domnului Stolojan, care a spus ca nu mai poate dirija un asemenea sistem, apoi au urmat demisiile in lant ale domnilor Vatasescu, Zissu si, ulterior, a domnului Aurel Stoica, in urma grevei ceferistilor. Noi atunci am fost nevoiti ca sa luam niste masuri reparatorii prin amplificarea subventiilor la produsele de stricta necesitate. Am avut o suta si ceva de produse care au fost subventionate de catre stat, subventii care au crescut de la 9%, cat reprezentau ele inainte, au crescut imediat, in 91, la 20%, au ajuns in 92 la 40% din bugetul tarii, subventii pentru produse si pentru preturi. Asta a fost marea controversa si asta a fost chestiunea care a creat complicatii de ordin social si convulsiile din primavara lui 91, cu miscari sociale, inclusiv cu greva generala a ceferistilor, care a intrerupt circulatia in tara, lideri ai centralelor sindicale venind sa-mi ceara in mod expres demiterea Guvernului Roman, lideri de partide care imi cereau demiterea domnului Roman pentru modalitatea sa foarte intempestiva de a actiona fara a aprofunda lucrurile. Si, in ultima instanta, nu venirea minerilor, ceea ce cauta dansul sa consacre, a fost cauza demiterii sau demisiei Guvernului Roman. Domnul Roman a venit la mine in situatia aceea foarte tensionata, in vara lui 91, la sfarsit de iunie, inceput de iulie, cu o varianta de retragere a lui din functia de prim-ministru ca o solutie politica pentru a dezamorsa situatia tensionata. A venit chiar si cu propunerea nominala ca sa-l numim pe domnul Stolojan sa formeze un asemenea guvern. Poate ca am gresit la vremea respectiva si eu, si el, ca nu am dat imediat viata acestei masuri, pentru ca aceasta poate ne-ar fi ajutat sa evitam accentuarea acestei tensiuni care a dus la mineriada din septembrie. De fapt, momentul de ruptura a fost nu venirea minerilor - pentru ca atunci a fost o situatie dificila pentru intreaga tara si pentru toate institutiile statului, si am fost alaturi in acele momente foarte dificile, si domnul Roman a venit cu solutia si cu formularea depunerii mandatului de catre guvern, pentru ca presedintele sa poata sa inceapa demersuri pentru formarea unui nou guvern, negociat cu partidele. Aceasta a fost pe 26. Pe 27 eu am convocat sefii de partide la Cotroceni, am avut discutii in legatura cu formarea guvernului si s-au facut tot felul de propuneri la vremea aceea. Am solicitat propuneri din partea sefilor de partide. S-au facut propuneri numeroase, mergand si la mitropoliti si la generali si alte asemenea propuneri, dar pana la urma propunerea FSN si a domnului Roman, personal, cu domnul Stolojan a fost acceptata de toate fortele politice si s-a finalizat cu aceasta masura. Momentul de ruptura intre noi doi a aparut, de fapt, in momentul de final, pentru ca pe 26 septembrie - si sunt documente scrise - domnul Roman lamurea grupul parlamentar al FSN in legatura cu aceasta masura /.../, depunerea mandatului. in legea care guverna atunci relatiile noastre, presedintele era mandatat sa desemneze premierul si sa-i primeasca demisia, deci actiunea care avusese loc era depunerea demisiei de catre premier. Depunerea de mandat ce inseamna? Formularea legala era depunerea demisiei, deci inceperea demersurilor. Momentul de ruptura, insa, a fost altul. Dansul atunci lamurea grupul parlamentar in legatura cu legalitatea si necesitatea politica a acestui demers dar, speriat de situatia ce se crease prin prezenta minerilor si mai ales prin prezenta lor in Parlament, domnul Roman s-a si retras, de altfel, intr-o cladire. Eu aproape o zi intreaga nu am stiut unde se afla domnul Roman, il cautam si nu il gaseam. Mi-a dat spre seara un telefon - era cu alti cativa membri ai guvernului - sa-mi propuna sa declar stare de necesitate - cand erau minerii pe strazile Bucurestiului. I-am explicat ca asta ar fi o aventura si ar putea sa impinga tara intr-o situatie necontrolata. Discutia dintre noi pe aceasta tema a fost foarte accentuata, in termeni mai vehementi, si acesta a fost momentul care ne-a separat ulterior, si domnul Roman a inceput apoi sa fabuleze pe alte teme. Am vazut ca dansul a fabulat din nou pe tema puciului de la Moscova. Vreau sa spun ca atunci cand a izbucnit puciul si am fost pusi in fata unei situatii de fapt, am convocat imediat Consiliului Suprem de Aparare. Domnul Roman nu era in tara. A trecut ceva vreme, noi deja ne adunaseram, discutam despre situatia data. Trebuie sa reamintesc ca am fost prima tara care a adoptat o pozitie publica: comunicatul Consiliului Suprem de Aparare a tarii, in care ne-am delimitat de evenimentele din Moscova ca treburi ale Uniunii Sovietice de atunci si in care am afirmat ca schimbarile produse in Romania sunt ireversibile si vom continua drumul spre democratie, spre consolidarea cuceririlor revolutiei din decembrie. Domnul Roman se afla in Spania. L-a gasit cineva la telefon si prima lui intrebare a fost daca este cazul sa vina in tara sau nu. I-am spus: iti mai pui o asemenea intrebare? Urca-te rapid in avion si vino! si a venit pe inserat. Prima intrebare pe care mi-a pus-o cand a venit la mine in cabinet - pentru ca vad ca a apelat aseara la insinuari ca eu as fi avut o pozitie mai concilianta si as fi vorbit despre necesitatea deschiderii usii pentru viitoarea putere de la Moscova - vreau sa spun ca lucrurile s-au petrecut putin cam invers. Cand domnul Roman a venit la mine in cabinet de la aeroport si l-am pus in tema si cu comunicatul CSAT, mi-a sugerat sa-i dau un telefon lui Ianaev, presedintele organismului care s-a creat atunci la Moscova. I-am spus: Cum imi faci o asemenea propunere?. Ianaev fusese seful delegatiei sovietice la Praga, cand noi mersesem in primavara impreuna la semnarea documentului pentru lichidarea Tratatului de la Varsovia, si noi ne mai cunoscuseram cand el era la Komsomol, presedintele Comitetului Sovietic, si el ne-a intampinat la Moscova cand am fost in vizita, impreuna cu domnul Petre Roman, si am avut intalnirea cu Gorbaciov. I-am spus ca este o situatie inca nelimpede, neclara; este un comitet provizoriu; acolo exista un presedinte legal - pana nu se limpezesc lucrurile ar fi o mare greseala sa ma apuc sa fac asa ceva. Este adevarat ca el avea in vedere, probabil, ca deja se daduse o telegrama - nu mai tin minte din partea cui, dintr-o alta tara - de felicitare sau de salut al noului organism. Cam aceasta a fost pozitia domnului Roman atunci si imi pare foarte rau ca pe dansul sau il lasa memoria, sau se face ca nu-si mai aduce aminte cum s-au petrecut exact lucrurile.
O. Andronic: Va multumesc, urmatoarea intrebare din partea domnului C.V. Tudor.
C.V. Tudor: Desi eu consider ca cea de-a treia candidatura a dvs. este ilegala si anticonstitutionala, voi accepta realitatea de fapt si va voi pune o intrebare. De sapte ani de zile va spalati pe maini ca Pilat din Pont, va comportati ca un extraterestru care abia acum a aflat si el ce se petrece in tara aceasta. Oare chiar nu aveti, stimate domnule Ion Iliescu, nici o responsabilitate in prabusirea nivelului de trai, in infometarea poporului si in transformarea Romaniei intr-un iarmaroc al mafiei interne si externe, al traficului de arme, de droguri si de carne vie?
I. Iliescu: in primul rand, vreau sa constat ca domnul Vadim Tudor se asociaza celor care pun in discutie legalitatea participarii mele la aceste alegeri. Am raspuns domnului Petre Roman. Este interesanta aceasta asociere a domnului Vadim Tudor cu domnul Petre Roman si altii care afirma acest lucru. Deci, nu mai repet. in legatura cu intrebarea propriu-zisa, as vrea sa-i amintesc domnului Vadim Tudor ca prabusirea economiei nationale a inceput cu mult inainte de revolutia din decembrie. Este vorba de criza de sistem pe care a cunoscut-o vechiul regim, criza care nu a avut doar dimensiuni nationale, ci a cuprins intregul domeniu, intreaga sfera a statelor din fostul lagar socialist si aceasta a fost cauza esentiala pentru iesirea in strada a populatiei din tara noastra, care a dat caracter popular acestei miscari de prabusire a vechiului regim. in esenta, sistemul de tip sovietic, bazat pe o economie centralizata, dirijata de stat, cu structuri ierarhice piramidale, s-a dovedit neperformant, necompetitiv la acest sfarsit de secol dominat de o dinamica a progresului tehnologic si economic fara precedent, in care sistemele rigide s-au dovedit incapabile sa faca fata. S-au dovedit competitive sistemele de tip cibernetic cu autoreglare. Asta s-a petrecut in esenta si acest lucru trebuie inteles, ca asta a fost cauza prabusirii sistemului de tip sovietic. Dar acest proces, pe plan intern si international, sigur ca a avut consecinte grave asupra caderii economiei in toate sferele si sectoarele sale si mai ales cu consecinte grave pe plan social. Momentul cel mai de jos al acestei caderi l-am atins la finele anului 92. Abia in 93 am reusit sa stopam acest declin si sa asistam la o anumita redresare. A pune acest proces de degradare a economiei si greutatile prin care a trecut si trece tara numai pe seama factorilor subiectivi, a lipsurilor guvernarilor, indiferent cine ar fi fost la guvernare in aceasta perioada, este o maniera mult prea simplista de abordare a unor procese de asemenea anvergura, de prabusire a unui sistem politic, economic, social. Daca ar fi asa, ar fi foarte simplu. Ca nu este asa se vede din faptul ca acest lucru este valabil pentru toate tarile care au trecut prin acest proces si care se confrunta cu greutati similare, desi la dimensiuni si cu nuante diferite, functie de situatiile concrete din fiecare tara. in ce priveste relansarea economiei nationale, desi lenta, ea totusi este vizibila, fara sa fi reusit sa recuperam tot ce am pierdut din 1989 pana in 1993, totusi sunt vizibile anumite imbunatatiri si, de aceea, nu sunt de acord cu viziunea apocaliptica pe care o prezinta domnul Vadim Tudor in legatura cu situatia economiei romanesti, desi foarte multi oameni o duc inca foarte greu: familii cu multi copii, pensionarii, taranii care se descurca greu pe bucatile lor de pamant. Desi multi tineri, femei, sunt confruntati cu fenomenul somajului, totusi nu se pot ignora si contesta semnele vizibile de redresare care sunt prezente, de asemenea, in viata noastra. Daca m-as referi numai la cateva aspecte: desfasurarea constructiilor de locuinte, mai ales la sate, dar nu numai. Daca statul a pierdut posibilitatea de a mai avea resurse pentru a mentine constructii sociale de locuinte, in mediul urban mai ales - si acestea s-au redus foarte mult in toti acesti ani - are loc insa o crestere substantiala, spectaculoasa a constructiei de locuinte din fondul privat, de la 5.700 de locuinte in 90 la circa 27.000 si este suficient sa parcurgi tara ca sa vezi acest boom al constructiilor de locuinte. Peste 500 de localitati, in ciuda greutatilor prin care am trecut si trecem, au fost racordate la retele de apa potabila, peste 300 de localitati au fost racordate la retele de gaz. Numarul de autoturisme proprietate personala s-a dublat - se vede aceasta din circulatia pe soselele noastre, prin aparitia statiilor de benzina in toate judetele. S-a amplificat reteaua de telefonie, peste 900.000 de noi abonati telefonici au aparut in acesti ultimi sase ani de zile. Am construit, in ultimii trei ani de zile, 2.000 mii de km de retele de fibre optice pentru telecomunicatii. Suntem tara din centrul Europei cu cea mai mare retea de fibra optica la ora actuala. A aparut, dupa 1993, o retea intreaga de posturi de radio si televiziune, cum este si cel la care ne aflam astazi, aici, ceea ce nu a existat nu numai inainte de 1989, ci inainte de 1993. Au fost, ceea ce este foarte important, relansate investitiile economice, atat industriale cat si agroindustriale, atat la unitati cu capital de stat, cat mai ales in sectorul privat, iar FPS a distribuit dupa 1993 peste 1.250 de miliarde de lei din fondurile pe are le-a realizat din incasari de dividende si vanzari de active si actiuni pentru modernizari si restructurari ale unor unitati economice. Toate acestea vorbesc nu despre stagnare economica, ci despre un real proces de relansare economica. Ca este inca nesatisfacator, este adevarat, ca el inca nu a reusit sa se reflecte in imbunatatirea conditiilor de viata ale oamenilor, este de asemenea adevarat, dar nu pot fi nici ignorate elementele care vorbesc despre acest inceput de relansare, care ne da si speranta, si incredere ca se poate. in ce priveste alte aspecte negative din viata noastra, sunt perfect de acord ca ne confruntam cu o crestere serioasa a fenomenelor infractionale de tot felul, pentru care se impun masuri si pe plan legislativ, si pe plan institutional, si pe linie economica, ceea ce am raspuns, de fapt, domnului Manolescu. insa, legat de toate aceste probleme, as vrea ca domnul Vadim Tudor, pentru ca este candidat la aceste alegeri, sa nu uite de separarea puterilor in stat.
O. Andronic: Domnul Emil Constantinescu.
E. Constantinecsu: Domnule Ion Iliescu, in repetate randuri lideri ai PDSR au afirmat ca pierderea alegerilor de catre PDSR ar duce la un razboi civil in Romania. De asemenea, in cursul campaniei electorale - a dvs. si a PDSR - au fost folosite toate mijloacele murdare cunoscute: campanii calomnioase, afise mincinoase, dezinformari telefonice, utilizarea banilor publici in scopuri electorale, intimidarea ziaristilor din presa independenta. Tot acest arsenal costisitor a fost folosit pentru a asigura ramanerea dvs. si a PDSR la putere. in aceste conditii, doresc sa va intreb: daca veti pierde alegerile, veti recunoaste aceasta stare de fapt, veti accepta postura de invins?
I. Iliescu: In primul rand, as incepe cu o constatare: ca nu este vorba de o intrebare, ci de mai multe afirmatii si insinuari - macar vreo cinci la numar - si am sa incerc sa raspund la fiecare in parte. As incepe, inainte de toate, cu tonul asa-zisei intrebari a domnului Constantinescu, care concorda cu tonul intregii dumisale campanii. Mi se pare cu totul curios si nepotrivit din partea domnului Constantinescu sa-mi reproseze mie mijloacele folosite in campanie si tonul folosit in campanie. Mi se pare ca in cazul de fata domnul Constantinescu se afla in postura hotului care striga: Prindeti hotul!, pentru ca cine a urmarit din debut campania electorala prezidentiala a putut sa constate ca eu am adoptat din start un ton calm, lipsit de agresivitate, de atacuri la persoana, in timp ce domnul Constantinescu de la bun inceput a folosit un ton agresiv, strident, vehiculand neadevaruri, calomnii la adresa mea si acest ton continua in tot timpul campaniei, ceea ce se reflecta si in tonalitatea asa-zisei intrebari. Nu mai vorbesc de toate materialele de propaganda, de toate clipurile si aparitiile televizate, de iesirile publice ale sustinatorilor dumnealui si ale presei subordonate CDR. in al doilea rand, domnul Constantinescu face o afirmatie riscanta si chiar iresponsabila acuzandu-ma de folosirea banilor publici in scopuri electorale. Vreau sa afirm ca nu am folosit bani publici pentru campania mea electorala, si i-as solicita domnului Emil Constantinescu sa ofere macar un singur exemplu. Ceea ce dansul a facut si si-a permis sa afirme si dansul personal - si a aparut intr-un clip publicitar al CDR - cum ca as fi cheltuit 15 miliarde de lei pentru publicitate la televiziunea publica, este o minciuna veritabila, vehiculata insa cu buna stiinta, pentru ca ea se bazeaza, dupa cate am calculat noi, pe luarea in calcul drept publicitate electorala a timpilor oferiti de Televiziunea Romana pentru actiunile oficiale ale presedintelui tarii, ceea ce este o obligatie legata si a Televiziunii, si a Radiodifuziunii, prezentarea si informarea publicului asupra actiunilor oficiale ale institutiilor statului si in primul rand ale sefului statului. Dansul introduce elemente de confuzie in aceasta chestiune nu intamplator. in privinta sustinerii campaniei mele de catre diferiti sponsori individuali, ea se face in conditiile legii, in conformitate cu toate prevederile legale si in modul cel mai transparent, publicandu-se conturile pentru campania mea electorala in presa si la televiziune. Asupra asa-zisului caracter costisitor al campaniei mele, de asemenea nu cred ca domnul Emil Constantinescu are autoritatea morala sa vorbeasca, urmarind modul si amploarea cu care se desfasoara campania dsale si care este, intr-adevar, foarte costisitoare. Poate doar USD depaseste CDR din acest punct de vedere. As dori chiar sa mentionez un lucru: cand am fost la Craiova, am fost informat de cei de acolo, pe plan local, ca la un sediu PDSR s-a prezentat un tanar care si-a oferit serviciile, sa participe la campania electorala a PDSR, informand ca stie de la colegii lui ca CDR plateste cu 40.000 de lei/zi participarea la astfel de actiuni. Aceasta si motiveaza, probabil, si explica prezenta organizata de grupuri perturbatoare din partea CDR, si se pare ca si din partea USD, la diferite manifestari ale noastre. Cam in acest fel inteleg dansii sa faca campanie civilizata. in al treilea rand, in legatura cu presupusele afirmatii ale unor lideri ai PDSR ca, daca ar pierde alegerile, aceasta ar provoca un razboi civil; eu nu cunosc la ce declaratie se refera domnul Emil Constantinescu. Personal, nu am auzit asemenea afirmatii din partea conducerii PDSR. O asemenea insinuare este evident lipsita de temei, si cred ca nici domnul Emil Constantinescu nu crede intr-o asemenea chestiune. in al patrulea rand, as aprecia modestia domnului Emil Constantinescu, care se si vede castigatorul alegerilor. in ce ma priveste, legat de intrebarea expresa a dansului, din moment ce particip la o cursa electorala, este evident ca sunt pregatit sa accept orice rezultat care va exprima optiunea electoratului. Folosirea insa a formularii postura de invins reflecta mentalitatea nedemocratica a domnului Emil Constantinescu si pripeala dansului. Si, in fine, o ultima chestiune: domnul Emil Constantinescu se refera la un moment dat la asa-zisa intimidare a ziaristilor din presa independenta. Este o gluma, cred. Se stie foarte bine de ani de zile la ce atacuri permanente sunt supus si cate stranii si calomnioase acuzatii mi s-au adus de catre unele publicatii si unii gazetari, de regula legate de CDR, aflate chiar in subordinea ei nemijlocita. in fine, ca o ultima idee, cred ca domnul Emil Constantinescu ar trebui sa se decida in legatura cu locul pe care il confera institutiei prezidentiale in societatea romaneasca, pentru ca, daca respecta Constitutia si, deci, rolul care este conferit prin Constitutie presedintelui, ar trebui sa tina seama de limitele atributiunilor presedintelui, care nu are functiuni executive, si deci responsabilitatea trebuie judecata in mod corespunzator sau vrea sa confere presedintelui functii executive si atunci are in vedere, probabil, schimbarea prerogativelor si, deci, a Constitutiei. De altfel, nu prea-mi este clar ce a insemnat in formularea /..../ale CDR: schimbarea formei de guvernamant. Dansul s-a pronuntat ca este republican, nu este promonarhist, or, forma de guvernamant inseamna una din doua: sau republica, sau monarhie. Atunci, ce inseamna schimbarea formei constitutionale de guvernamant a tarii? Deci, pe de o parte, si domnul Emil Constantinescu, personal, a acuzat electoratul de o viziune paternalista, si acum vad ca exprima cam aceeasi viziune in intrebarea dansului, acuzandu-l pe presedinte de toate actiunile si toate intamplarile din societatea romaneasca, iar partidele pe care dansul le reprezinta ma acuza mereu ca-mi depasesc, pe de o parte, atributiunile, dar, pe de alta parte, ma acuza de lucruri care depasesc atributiunile presedintelui. Deci, cred ca ar fi bine sa se lamureasca, in primul rand sa studieze mai bine textul Constitutiei, sa se lamureasca asupra prerogativelor pe care le are presedintele si pentru ce anume candideaza domnul Emil Constantinescu, pentru ce fel de institutii in aceste alegeri.
O. Andronic: Ultima intrebare din partea domnului György Frunda.
G. Frunda: Este posibila, in opinia dvs., incurajarea investitiilor straine fara a asigura investitorilor straini dreptul de proprietate asupra terenurilor necesare pentru desfasurarea activitatii lor?
I. Iliescu: Raspunsul este alternativ. Este adevarat, Constitutia prevede ca nu poate fi vandut terenul, pamantul strainilor. Dar toata legislatia noastra permite firmelor straine, strainilor asociati cu cetateni romani, sa devina chiar coproprietari ai pamantului, cum se intampla cu foarte multe firme mixte care fiinteaza astazi in Romania. in al doilea rand, legea prevede posibilitatea concesionarii de terenuri. Este o practica foarte frecvent utilizata in foarte multe tari, si europene, si neeuropene. Unii chiar principial sunt impotriva ideii de a vinde pamantul. Am discutat chestia aceasta in Emirate, de exemplu: unica bogatie a lor este petrolul, deci subsolul pamantului si, de aceea, ei nici nu concep ideea de a vinde pamant, pentru ca ar vinde unica sursa si resursa de care dispun aceste tari. Dar cunosc foarte multe situatii din tari europene, din alte tari, unde aceasta nu constituie un impediment. China a dezvoltat intreaga zona de coasta pe baza de concesionari, si stiti foarte bine ce aflux de capital - si japonez, si european - a cunoscut China in toti acesti ani. Deci, nu dreptul acesta de a cumpara pamantul este principalul impediment. Am avut intalniri multiple, discutii cu numerosi investitori straini; ceea ce reclama dansii sunt defectiuni in sistemul de functionare a institutiilor noastre, birocratia cam complicata, reticentele din partea unor parteneri romani, lentoarea cu care unele institutii ale statului nostru rezolva problemele sau partenerii cu care intra in negocieri, in discutii pentru aceste probleme. Deci, aici trebuie sa actionam ca sa cream, pentru ca altminteri, din aprecierile partenerilor straini, lumea considera legislatia noastra la fel de permisiva ca in toate tarile din zona si uneori chiar foarte permisiva.
O. Andronic: Va multumesc, domnule presedinte! Din pacate, stimati colegi, ne-a ramas foarte putin timp la dispozitie pentru dialogul dvs. direct cu domnul Ion Iliescu. V-as propune sa incercam o formula cat mai concisa.
M. Tuca: Domnule Iliescu, as vrea sa va intreb de ce vreti sa fiti din nou presedintele Romaniei?
I. Iliescu: Eu cred ca, in primul rand, imi da dreptul Constitutia ca sa particip la acest lucru. Am acest drept. in al doilea rand, cred ca experienta pe care am acumulat-o in acesti ani in functia de presedinte al tarii este o experienta unica, pe care nimeni nu o mai are. Si cred ca aceasta experienta, cata vreme poate fi pusa in slujba tarii, este benefica si ma simt dator sa o fac.
V. Voiculescu: Domnule presedinte, si din raspunsurile pe care le-ati dat contracandidatilor dvs. rezulta ca aveti anumite trasaturi comportamentale privitoare la un anumit sentimentalism fata de colaboratori, o anumita cumsecadenie, de intelegere fata de greselile colaboratorilor dvs. Aceste trasaturi, care sunt excelente sau foarte bune pentru un om la un nivel mediu, gasiti ca sunt intotdeauna potrivite pentru functia suprema in stat? Nu v-au impiedicat oare aceste trasaturi la un plus de duritate, la un plus de fermitate vizavi de lucrurile care nu v-au convenit?
I. Iliescu: Aceasta intrebare mi s-a mai pus in dese randuri si, intr-adevar, eu am aceasta slabiciune, daca vreti. Unii o considera tarie, adica taria de a fi ingaduitor cu oamenii. Eu adopt in comportamentul meu, si asta nu este o chestiune numai de maturitate, dar in toata viata am avut o asemenea actiune deschisa si, daca vreti, pe planul relatiilor umane am adoptat principiul care in drept este consacrat - prezumptia de nevinovatie. Eu nu pornesc in relatiile cu oamenii de la suspiciuni, ci pornesc de la acordarea increderii - de a-l crede pe om pe cuvant si de a-i acorda fiecaruia sansa cuvenita cand eu sunt in masura sa decid asupra omului respectiv, pentru ca, altminteri, reprosurile care mi se fac, legat de aceasta slabiciune a mea, pornesc tocmai de la un alt concept asupra rolului si functiei de presedinte. Deci, eu pot sa am putere de decizie mai ales asupra celor care lucreaza in aparatul Presedintiei. Acestia sunt oamenii pe care eu ii numesc, in rest - am relatii de conlucrare si cu legislativul, si cu executivul, si sa nu mai vorbesc de puterea judecatoreasca. Chiar in numirea judecatorilor: nu eu ii numesc pe judecatori, ci Consiliul Magistraturii este cel care ii selecteaza, ii verifica, ii examineaza si ii supune pentru acest lucru. Ambasadorii sunt propusi de MAE si de Guvern s.a.m.d. Eu desemnez - si nu vorbesc de mine ca persoana, presedintele desemneaza - un premier tinand seama de conjunctura politica existenta intr-un parlament dat. Deci, el nu poate sa faca abstractie, si nici macar nu are cum sa faca abstractie. Deci, cine poate sa faca propuneri de premieri, deci acea forta politica sau acele forte politice care au sanse sa aiba sustinere parlamentara. Deci, eu sunt pus oarecum in fata unui fapt implinit, si pot cel mult sa dialoghez asupra persoanelor pe care le propun, deci pe cel care il desemnez, care apoi se prezinta in fata Parlamentului, si cu programul de guvernare si cu echipa guvernamentala. Deci, tinand seama de aceste conjuncturi si de aceste atributiuni trebuie inteleasa slabiciunea sau taria mea in raporturile cu oamenii.
V. Voiculescu: Cand ati plans ultima oara si de ce? Cine este sfatuitorul dvs. de taina? De cand a inceput campania electorala v-ati visat vreodata presedinte? Ce veti face atunci cand nu veti mai fi presedintele Romaniei?
I. Iliescu: Sunt patru intrebari. Eu de regula nu prea plang. Am o anumita stapanire de sine, destul de puternica. Dar sunt momente de slabiciune umana si ultima data acest lucru s-a intamplat la Rozavlea, in comuna natala a mamei mele, cand m-am vazut cu familia, cu unicul din generatia mamei mele care a mai ramas in viata - matusa, sora mamei mele - si cand am mers la mormantul bunicilor si fratilor mamei mele; atunci am avut un moment de slabiciune, m-au podidit lacrimile. Sfatuitorul meu de taina, de fapt, nu este de taina. Omul cel mai apropiat de mine este sotia mea si este omul cu un discernamant extraordinar si care mi-a fost totdeauna prietenul cel mai apropiat si sfatuitorul real. Vorbind de slabiciunile mele, la care s-a referit domnul Val Voiculescu, ea este mult mai perspicace decat mine si are un simt in plus la depistarea duplicitatii altora, asupra carora ma previne deseori si nu prea reusesc sa ...
V. Voiculescu: Pana acum a depistat pe cineva?
I. Iliescu: Destul de multi.
V. Voiculescu: Deci, este un consilier neascultat.
I. Iliescu: Ce voi face, asta ramane de vazut, am sanse multiple. De altfel, cred ca mi-am consacrat viata activitatii politice; nu voi fi presedinte, nu ma voi rupe de viata politica.
M. Tuca: Vreau sa va fac o propunere. in momentul in care nu veti mai fi presedintele Romaniei, sa deveniti analist politic la Jurnalul National. Sunteti de acord cu aceasta propunere?
I. Iliescu: Va multumesc pentru oferta!
O. Andronic: Domnule presedinte, nu inainte de a asculta si alte oferte! Stimati colegi, va multumesc foarte mult. Am sa profit sa pun si eu o mica intrebare, chiar cu riscul ca unii dintre prietenii sau neprietenii mei si ai dvs. sa o considere provocatoare. S-a discutat foarte mult in campania electorala problema monarhiei. Fostul monarh implineste astazi 75 de ani. Ce sentiment va trezeste acest lucru?
I. Iliescu: Ca oricarui om, ii urez La multi ani si sanatate!


<< Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii - Petre Roman ||| Bilanțuri, comentarii, premii >>
| | Citiri: 5286 |

 
Copyright © 2005 - 2020 - Editura AlegRO