* Prima pagină * Căutare * Contact *
 


Cuprins

Introducere
Cuvânt înainte

I Preliminariile
   Clasa mijlocie are de aparat ...
   Nici o personalitate politica ...
   Toate partidele isi fac un titlu de glorie ...
   Intr-o campanie electorala seful echipei ...
   Calitatea de intelectual ...
   Vocea sefilor de campanie ...
   Campania electorala intre ...
II Primul tur - Candidatii se prezinta
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Gyorgy Frunda
   Adrian Paunescu
   Nicolae Manolescu
   Tudor Mohora
   Petre Roman
   Emil Constantinescu
   Ion Iliescu
   ANALIZE
III Turul al doilea - Fata-n fata cu telescpectatorii
   Ioan Pop de Popa
   Niculae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
   Emil Constantinescu
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   ANALIZE
IV Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii
   Emil Constantinescu
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   Gyorgy Frunda
   Nicolae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
Bilanţuri, comentarii, premii
Statistica si politica
Faza finală
   "Finala Mare"
   "Finala Mica"
Dialoguri Post-electorale
   Noaptea legislativelor
   Cui dam voturile din turul 2?
   PRM trage concluzii
   PD Satisfactie bine temperata
   CDR - Euforia victoriei
Super finala turneului
   Ion Iliescu - Emil Constantinescu
Ziua Z
   Amintiri din viitor
ADDENDA
   Partide in campanie
   Partide in campanie (30 aug 1996)
   Aliante in campanie (19 aug 1996)
   Aliante in campanie (26 aug 1996)
   Radu Campeanu
   Gheorghe Funar
   Guvernul Presei Independente
   Rezultatele Turul 1
   Rezultatele finale ale alegerilor prezidentiale
   Regulamente de organizare si desfasurare a "Turneului candidatilor"
   Corespondente
   Un sondaj intarziat
 
Cuvant dupa

 

Carte/Capitol/Subcapitol: ADDENDA - Radu Campeanu

Radu Campeanu:
O sa simtiti ceea ce am simtit si eu: tristetea dezradacinarii!!
10 OCTOMBRIE 1996

O. Andronic: am insistat, nu odata, asupra faptului ca dorim sa va prezentam o oferta cat mai completa, cat mai sugestiva, a momentului politic 1996. Este motivul pentru care l-am invitat asta-seara, in studio, pe dl Radu Campeanu - candidat la Presedintie din partea aliantei Nationale Liberale. Ne bucuram sa-l regasim, dupa un timp destul de lung, in care Radu Campeanu nu a depus nici armele si nici gandurile politice. Ne bucuram sa va inregistram printre cei 16 candidati la Presedintie, ca unul care detine un atu, pe care, nici un alt candidat nu il are. Si anume, acela al stagiului - nefericit din punct de vedere personal - dar cu importanta deosebita, al puscariilor comuniste. incep cu o succinta trecere in revista a fisei biografice. Nascut la 28 februarie 1922, la Bucuresti. Studii juridice si economice la Universitatea Bucuresti. Detinut politic intre 1947 si 1956. Emigrat in Franta, in august 1973, revenit in tara imediat dupa Revolutie. Fondator al Partidului National Liberal in 6 ianuarie 1990 - partid inregistrat la Judecatorie la 12 ianuarie. in 1990, vicepresedinte al C.P.U.N., apoi vicepresedinte al Senatului, intre 1990 si 1992; primul candidat anuntat la Presedintie in 1990. Domnule Campeanu, va aflati pentru a doua oara in fata unei candidaturi prezidentiale. Care erau sperantele Campeanu-1990 fata de Campeanu-1996 si care era, din punctul dvs. de vedere, climatul politic al momentului?
R.Campeanu: Sperantele erau mari, aveam un entuziasm foarte mare atunci, un soi de val al convingerilor politice si un soi de idealism foarte frumos. Cu o incredere mare in viitor si o mare speranta. Eu mi-am pus atunci multe sperante, multe nadejdi, am luptat pentru ele si am intalnit o receptivitate extraordinar de mare care mi-a incalzit sufletul. Repet, societatea romaneasca primea cu placere aceasta schimbare. Era un entuziasm general si o incredere in viitor. Ceea ce, acum, am impresia ca numai exista. Exista o diferenta foarte mare fata de intensitatea cu care se discuta atunci si cateodata, cu aspecte negative, e-adevarat. Oamenii insa, credeau. Simteau o vointa foarte mare de schimbare. De respiratie a unui alt aer. acum imi pare lumea aceasta, mult mai dezafectata, mai indepartata de factorul politic, mai neincrezatoare. are si de ce. Dar, poate ca ar trebui sa se gandeasca ca si-a facut ea prea multe iluzii, la inceput. Si a crezut ca transformarea aceasta a statului roman, a regimului, a conditiilor generale de viata, se face mult mai usor decat se credea. De altfel, pot sa va spun un lucru; la Paris, am participat la discutiile unor specialisti occidentali, care se numeau cremlinologi. Si erau considerati specialisti in probleme sovietice, comuniste. acolo se credea cam asa: ca dificultatile mari in schimbarea regimurilor comuniste vor veni din sectorul politic. Nu si-au dat seama ca dificultatea mare venea din schimbarea mentalitatii oamenilor, a anumitor deprinderi si ca schimbarile economice vor fi mai dificile, chiar de nesuportat. Nimeni nu si-a dat seama de lucrul asta. Experienta noastra europeana este unica in acest sens. Exista si o explicatie obiectiva a acestei deceptii a oamenilor. Sigur ca si lumea politica romaneasca a deceptionat foarte mult. S-a vazut multa demagogie, un populism ieftin, minciuna si multa hotie. Pentru ca nu este numai un flagel, este o boala grava. Si avem un termen de comparatie foarte serios. in Italia, unde germenul acestei coruptii a inceput de peste 30 de ani, a escaladat societatea pana acolo unde i-a zdruncinat toate structurile. Este explicatia venirii lui Berlusconi la putere. a cazut dupa sase luni, pentru ca nu era facut pentru asta. Dar aceasta coruptie ajunsese pana in pragul Vaticanului. Si producea, pana la urma, pe sistemul mafiot de actiune, producea crima. Noi, multumita lui Dumnezeu suntem la hotie deocamdata, nu am ajuns la crime. De aceea, trebuie sa oprim fenomenul asta. asa ca, toate aceste fenomene au dus la dezafectarea cetatenilor. Un soi de departare de factorul politic. Un soi de dezinteres. acest dezinteres a inceput cu tinerii. Si imi pare rau ca trebuie s-o spun ca au crezut si, poate, mai cred, ca este bine sa paraseasca tara, ca sa-si gaseasca, dincolo de hotare, implinirea. Va spun din experienta personala. Va povestesc despre un grup de patru tineri de la Paris. M-au intalnit pe strada. M-au recunoscut, ne-am asezat la o masa si i-am intrebat ce au de gand. Mi-au spus “nu ne mai intoarcem in tara”. Erau intre 23 si 24 de ani, doua fete si doi baieti. Toti patru foarte simpatici. am incercat sa le spun ca viata in exil nu e o placere. Ca sa traiesti intr-o societate straina tie, nu e usor, pentru ca societatea aceea are regulile ei si nu te primesc pe tine, ca strain. Eu va spun care am fost foarte bine primit si n-a fost usor deloc. De aceea, va trebui sa munciti mai mult decat ei pentru a putea sa va faceti un drum. De multe ori, cand o sa mai cresteti, o sa simtiti ce am simtit si eu: tristetea dezradacinarii. Care va va urmari in viata tot timpul. Sigur, sunt oameni care ar dori sa nu mai stie ca au fost romani. Dar asta e o exceptie. Majoritatea au fost rosi pe dinauntru, cum am fost si eu multa vreme ros de aceasta dezradacinare. Or, incercati sa va intoarceti in tara. M-au rugat sa intervin la Ministerul de Externe ca sa obtina un soi de acte pentru refugiul politic. Dar le-am spus ca refuz. N-au vrut, nu s-au lasat convinsi. La sfarsit, mi-au spus: “Domnule Campeanu, nu vreti sa faceti asta, noi plecam in australia!” Fenomenul asta al des-tararii l-am vazut la tineri. Este si reflexul acestei deceptii. Sigur, tranzitia are pacatele ei facute din cauza oamenilor. Dar, si din punct de vedere obiectiv, trebuie sa stim ca am trecut dintr-o lume in alta.
O. Andronic: Faptul ca ati candidat in 1990 la Presedintie, intr-un context de efervescenta, poate constitui un ajutor in actuala campanie prezidentiala?
R. Campeanu: intr-un fel, da. adica a metodelor. atunci eram toti doritori sa facem un fel de circ electoral. Eu insami am participat la Timisoara la adunari, la Cluj, la Iasi, la Bacau, la Brasov. acum nu cred ca aceasta este metoda. Noi, cel putin folosim alta metoda. De altfel, ea este si a fost folosita in campania electorala din anglia. am vazut si in Franta. Discutia, dialogul cu cercuri restranse de oameni. aceasta este, dupa mine, metoda cea mai buna. Nu numai pentru cei cu care discuti si care iti asculta parerile, adica se informeaza direct de la sursa. Dar este foarte folositoare si pentru noi. Eu pot sa va spun ca am fost cateodata impresionat si am inmagazinat cam tot ce imi spuneau multi tarani. Grijile taranilor, pensiile mici - adica simti pulsul acestei vieti sociale. Cred ca e mult mai bine asa. Pot sa va spun ca noi am optat pentru aceste metode. Sigur, e obositor. Dar este solutia cea mai buna.
O. Andronic: Domnule Campeanu, cand v-ati depus candidatura, ati primit nr.13. Banuiesc ca nu sunteti superstitios. Dupa dvs. au mai venit inca trei. Fata de cei trei candidati din 1990, cum vi se pare aceasta aglomeratie de pe culoarul prezidential?
R. Campeanu: Mi-am pus si eu intrebarea: de ce au aparut asa de multi? Cred ca, pe de o parte, este inca un soi de copilarie a democratiei. Democratia noastra este inca tanara. Si atunci, oamenii cred ca trebuie sa se exprimne, indiferent in ce fel. Si aceasta este un fel de exprimare. Cred ca si aici apare aceeasi deceptie, aceeasi neincredere in factorul politic. Si ca se incearca, probabil, oameni care nu au nici o legatura cu politica si care cred ca ar putea sa spuna altceva mai bine decat ceilalti. Nu stiu daca judecata asta este utila. Dar este necesara pentru dansii. Probabil ca peste patru sau opt ani nu vor mai fi 16, cu siguranta.
O. Andronic: Momentul 1990 nu era mai propice unei asemenea inflatii de candidati?
R. Campeanu: S-a focalizat increderea asupra catorva persoane. De altfel, viata noastra politica era ceva mai adunata decat acum. Mai putine combinatii decat astazi.
O. Andronic: Exista doua formatiuni liberale care isi trimit reprezentantii sa lupte pentru accesul la Cotroceni. Este a.N.L., formata din P.L. ‘93 si P.a.C. Si alianta Nationala Liberala Ecologista pe care o reprezentati dvs. Care sunt diferentele de structura, intre cele doua optiuni?
R. Campeanu: Nu sunt diferente ideologice importante. Sigur ca in alianta asta formata din domnii Manolescu si Patriciu sunt doi factori: unul este liberal, altul nu este. Liberalismul practicat pana acum este unul care nu este intrutotul de acord cu ceea ce spunem noi. Nu ca doctrina, ci ca metode de aplicare. adica, noi credem intr-un liberalism pe care l-am numit pragmatic. Care se adapteaza la nevoile societatii actuale.
O. Andronic: Mai pragmatic decat liberalismul Danielescu, Catarama…?
R.Campeanu: Fara indoiala. Liberalism de alta natura - monetara. aici, insa, vorbim de un pragmatism aproape teoretic. Dl Manolescu pe care nu l-am vazut, inca, manifestandu-se pe planul conceptiilor liberale, dar pe ceilalti. Dumnealor practica, cel putin, in cuvant, in expresie, un liberalism excesiv. Liberalism de acum 100, 120 de ani. acesta nu se mai aplica nicaieri in lume. Daca observati, toate tarile care sunt guvernate de partide liberale, chiar daca nu se numesc ca atare, conceptiile tot liberale sunt. in filosofia politica sunt doua conceptii care se intalnesc: colectivismul marxist si liberalismul individualist. Restul sunt variante. Peste tot o sa vedeti ca realitatea politica impune o serie de masuri, dar este una, ca o masura restrictiva pe plan economic. Cum ar fi, un control al formarii preturilor pe care noi il sustinem. Cand e facut de un liberal, e una; cand e facut de un socialist, e alta. in primul rand, liberalul il face cu titlu de exceptie, cu titlu de masura tranzitorie si la limita minima necesara. Un socialist il face ca un sistem, il face ca o gandire, ca o metoda economica permanenta. intre noi si liberalii pe care i-ati numit dvs., sunt deosebiri de metoda. Fiindca noi consideram ca liberalismul trebuie sa ia si masuri de genul acesta pentru ca, daca maine voi ajunge sa iau puterea administrativa a statului, voi sprijini industria, dar prin masuri protectioniste. adica, printr-o politica vamala care sa sprijine dezvoltarea industriei romane valabile. Si, slava Domnului, eu sunt liberal nu numai prin nastere, prin traditie sunt, prin cultura mea, prin viata mea. Nu stiu daca dumnealor spun lucrul asta. Probabil ca o vor face. Si spun asta pentru ca, una din grijile cele mai mari ale omului politic, este sa spuna adevarul. Sigur ca adevarul, cateodata, costa. Pe mine m-a costat si, poate, a provocat la mine… . am uitat sa va spun: exista o deosebire intre Radu Campeanu de acum si Radu Campeanu de atunci. Pentru ca, cel de acum a avut deziluzii si deceptii. Poate trebuia sa fie mai grijuliu atunci. Dar, pot sa va spun ca atunci cand mi s-a propus sa facem un serviciu de cadre in partid, am refuzat. am gresit. Pentru ca, probabil, as fi descoperit multe lucruri atunci. Noi am refuzat chiar si crearea functiei de secretar general. Deci, ca sa vorbim de diferente. Diferentele dintre noi nu constau in doctrina, ci in felul de exprimare. Noi nu suntem pentru cuvinte sau pentru actiuni provocatoare. Credem ca o hotarare politica, care are implicatii mari si pe orizontala, dar si in perspectiva istorica, trebuie sa fie serioasa si cinstita. adica, credem in adevarul cuvantului nostru. Sigur, am suferit unele consecinte, cand mi-am luat anumite responsabilitati pentru gandirea pe care am avut-o si pentru hotararea pe care am luat-o impreuna cu prietenii mei, politici. Sa stiti ca nu am luat niciodata o hotarare de unul singur.
O. Andronic: Mi-ati ghicit aproape gandul. in 1992 a fost un moment de rascruce si in cariera dvs. politica si in miscarea liberala. Foarte multi au acuzat - pentru insuccesul politic de atunci - acea propunere care s-a facut in legatura cu candidatura fostului rege Mihai. Ce a fost atunci, ce s-a intamplat? Ce s-a inteles, stim.
R. Campeanu: Iata ce a fost atunci. Eu am inteles asa. Pentru o propunere de candidat la Presedintie, nu ne-am gandit sa schimbam sistemul constitutional din Romania. am facut apel - am facut propunerea pe care Delegatia Permanenta, in unanimitate, a aprobat-o intr-un entuziasm extraordinar - cu toate ca multi dintre cei care au fost atunci in picioare, aclamand, au dat cu piatra in mine. am crezut ca cetateanul Mihai este un om pe care, eu l-am considerat cinstit. atunci mi-am spus asa: in calitatea lui de cetatean, poate fi candidat la Presedintia Republicii, si va aduce cu sine o moralizare a vietii noastre publice. Probabil ca prezenta lui ar fi reusit sa mai estompeze o serie din disputele mari din Romania. Pe plan international, avantajul Romaniei era mai evident, pentru ca, ne-ar fi usurat foarte mult intrarea in toate instantele euro-atlantice. El venea acolo ca presedinte. Nu venea ca un om care lua deciziile. Deciziile mari le luau oamenii politici care aveau raspunderea. aceasta propunere considerand ca este adversara lui Ion Iliescu, daca nu era ales, ar fi putut sa fie un soi de sintetizator al Opozitiei. Lumea n-a inteles, dar nici respectiva persoana nu a inteles bine rolul acesta. a fost o delegatie acolo, s-a discutat dar, pana la urma, el a refuzat. Din punctul meu de vedere, regret ca a facut-o. Cred ca a facut o mare greseala. S-au inchis, pentru el, definitiv, portile istoriei. I-am si scris lucrul asta. Cu toata sinceritatea, pentru mine, la ora asta, am inteles ca acest capitol e definitiv incheiat. Orice fel de aluzie este completamente inactuala. asta o spun de un an si jumatate. Pentru mine, ca om, am inteles asa: ca atunci cand i se cere cuiva sa slujeasca interesele poporului lui, nu se intereseaza de haina pe care o poarta. Noi am gresit pentru ca nu am stiut sa explicam suficient ceea ce a fost atunci. alta greseala a mea a fost ca nu mi-am depus imediat candidatura.
O. Andronic: Sa vorbim putin si despre urmatorul subiect. Mi-am dorit de mai multe ori sa va consult. Conventia Democratica care a parut sa dea un semn unei parti din electorat ca ar putea fi acea Opozitie unita la care a sperat intotdeauna. Conventie care, a avut, ca motor principal Partidul National Liberal. Sub aceasta formula au si fost castigate alegerile locale din Bucuresti, in 1992. insa s-a intamplat ceva. Motorul acesta nu a mai functionat. De ce a iesit P.N.L.-ul din Conventie?
R. Campeanu: Iata ce s-a intamplat. La alegerile locale, noi am obtinut rezultate bunicele. Nu este cazul sa ne flatam cu rezultatele pe care le avem. Nu era foarte mult, dar era ceva. Si a fost un succes, este evident. C.D. a fost facuta pentru alegerile locale. Pe vremea aceea, avea 14 formatiuni in ea. Era un soi de conglomerat in care gaseai idei diferite, temperamente, ideologii diferite. insa, acolo au aparut o serie intreaga de dispute si disfunctionalitati. Dupa ce s-au incheiat alegerile locale, l-am invitat pe Cornel Coposu la o discutie. Facusem inchisoare cu el. Ne cunosteam foarte bine. Si i-am propus, pentru alegerile parlamentare, care urmau a fi peste cateva luni, sa facem o intelegere in trei, cu partidele istorice. Noi - liberalii, ei - taranistii si cu social-democratii. Era o conceptie politica care era inradacinata in viata politica a noastra. Ce trebuia sa faca aceasta intelegere in trei? Sa stabileasca regulile jocului. Sa nu mai avem o serie intreaga de divergente foarte mari ale persoanelor. asa a ajuns Halaicu primar. Prin divergente. Si eu nu am mai intervenit. Propunand lucrul asta, nu am fost refuzat. Dar aceasta propunere mai continea o indepartare in alegeri de U.D.M.R. Eram informati de o serie de declaratii care, pe vremea aceea, se faceau in strainatate, de catre fruntasii U.D.M.R. Declaratii care, mie, cel putin, mi se pareau cam impotriva intereselor romanesti. Dar, e grav, pentru ca cei care vorbesc acolo sunt reprezentativi. am spus: noi trebuie sa ne separam. N-am nimic impotriva lor, eu nu sunt un nationalist agresiv. inainte de toate sunt roman si consider ca interesele poporului roman nu trebuie incalcate. Eu sunt pentru integralitatea teritoriului roman, pentru suveranitate. Declaratiile erau si impotriva acestor idei fundamentale si, uneori, cu efectul provocator. Sa va dau un singur exemplu. Invitat la Haga, de Federatia Partidelor Liberale, s-a organizat o conferinta de presa. Deci, in seara dinaintea plecarii mele. Erau acolo deputati, ziaristi, invitati, vreo 100 si ceva de persoane. Eu, noroc ca am fost prezentat de cel care organizase aceasta chestiune. O doamna se ridica, ziarista cu experienta, si ma intreaba: “este adevarat ca dvs. ucideti, pe strada, pe unguri?” am rugat-o sa repete intrebarea, crezand ca nu am auzit bine. Ea a mai completat ca lucrul acesta i l-a spus pastorul Tokes, la Bruxelles. am avut o reactie, la care i-am raspuns: ori dumnealui nu-ti cunostea limba, ori dumneata n-ai inteles ce ti-a spus. asta a fost numai un exemplu. atunci am considerat ca poporul roman trebuie sa stie ca interesele lui mari, nationale, se apara si de oameni moderati. Nu trebuie sa fi un extremist ca sa aperi ceea ce este patrimoniul nostru. N-am fost refuzat de la inceput, doar ulterior, printr-o declaratie pe care am auzit-o la BBC. Sigur ca de acolo au inceput diferentele dintre noi. Chestiunea s-a terminat intr-o sedinta. Corneliu Coposu mi-a spus: “pe noi ne separa o chestiune de principiu! Noi vrem sa mergem cu ungurii si voi nu vreti.” Si asa ne-am retras din Conventie. asta este adevaratul motiv pentru care ne-am retras.
O. Andronic: Dar acest scor, obtinut in tara, a venit, probabil din faptul ca, P.N.t.-ul a mostenit - in cadrul Conventiei Democrate, in momentul in care P.N.L-ul a iesit - capitalul de incredere al acestei Opozitii unite.
R.Campeanu: aceasta combinatie politica a reusit. Daca a fost un bine sau nu pentru politica tarii, asta se va vedea. Daca este bine sa se faca conglomerate, cu diferente de pareri, e o chestie pe care numai realitatea o va arata.
O. Andronic: Poate ca adevaratele probleme vor iesi la iveala in momentul unei oportunitati de guvernare.
R.Campeanu: Fara discutie, atunci cand se va pune problema unui program politic coerent.
O. Andronic: Dvs. ati marcat o bresa in acea structura monolitica, a celor doua tabere aflate fata in fata in transee - Opozitia si Puterea. in Guvernul Stolojan, cand un important numar de membri ai P.N.L.-ului au intrat in Guvern si au exersat Puterea pana la alegerile din 1992. Credeti cumva ca aceasta intelegere a necesitatii moderatiei, a necesitatilor de fond ale momentului a fost contra-productiva?
R.Campeanu: Trebuie sa va spun un lucru. atunci Romania traia intr-o incordare sociala extraordinar de mare. adica rezultatele guvernului Roman - cel putin vazute de opinia publica - erau foarte negative. Si pe strada asistam, in fiecare zi la manifestatii. adica o atmosfera de tensiune foarte mare. Eu am fost acela care, am propus, ca un Guvern de coalitie sa guverneze Romania. N-am fost inteles atunci. Or, ce am crezut eu? Ca cetatea aceasta a vechilor structuri, nu poate fi schimbata cu “Jos!Jos!” Important era, ca stapani pe parerile noastre, sa intram in cetate. acolo sa ducem aceasta controversa. Putand inauntru sa si controlam procesul acesta al guvernarii. Bineinteles ca acest guvern trebuia sa aiba o viata de maximum 7-8 luni. Era un guvern de tranzitie si era facut pentru cateva motive, printre care, unul din principalele motive, a fost ca sa organizeze alegerile. Si o campanie mai cinstita, mai curata, decat fusese in 1990, cu violentele de atunci… (Chiar eu am fost victima unui atentat la Braila). am reusit lucrul asta. N-am reusit rezultatele sa le controlam. Dar campania a fost mai civilizata. Trebuia sa obtinem niste credite pentru combustibil. Nu exista asa ceva. Le-am obtinut, de la greci. Sigur ca prima conditie a fost ca presedintele Guvernului sa fie neutru. Pe vremea aceea, eu l-am considerat pe dl Stolojan un om cinstit. Si pana la urma am fost de acord cu el. am crezut si cred si acum ca actul politic este unul de mare raspundere politica. Mai ales ca la ora asta se vede. Si, probabil, dupa alegeri, o sa asistam la o formula de genul asta. Si nu se poate fara ea. ar trebui sa intelegem odata pentru totdeauna ca separarea tarii prin doua prapastii nu poate sa dureze. Cine cunoaste cat de cat istoria - si eu care am trait in Franta 17 ani - poporul francez a trait aceasta falie dupa Revolutia Franceza. Sa stiti ca si acum mai sunt cateva sechele, dar s-a terminat. Noi nu avem dreptul sa adancim faliile dintre noi. avem nevoie sa fim uniti. Daca avem adversitati, sa nu avem dusmani. am crezut ca trebuie sa trecem pe un astfel de prag si sa ducem lupta inlauntru. Sunt convins ca viitorul - care va analiza aceasta perioada - o va aprecia. Dar, ceea ce vreau sa va spun e ca un lucru e clar: atunci cand avem convingerea ca luam o hotarare care e spre binele tarii, o luam si ne asumam riscurile si responsabilitatea in intregime. aceasta inseamna curaj politic. Noi am luat-o. am suferit si o serie de consecinte.
O. Andronic: as vrea sa va referiti putin si la o alta chestiune care a framantat opinia publica. Doctrina liberala si P.N.L. au aparut ca o speranta pentru o mare categorie de oameni, in special, din zona intelectualitatii. Odata insa cu vara lui 1990, a inceput sa se petreaca un fenomen care a capatat o ciclicitate, de-a dreptul obsedanta. Ba o aripa desprinsa, ba o Conventie…
R. Campeanu: Daca imi dati voie, sa va dau o explicatie personala. intr-adevar Miscarea Liberala si Partidul National Liberal cand s-a nascut devenise o forta. Cea mai mare forta in Opozitie. Si nu numai ca forta practica de organizare, ci ca forta politica de guvernare. Si cred ca atunci a reprezentat un pericol foarte mare pentru cei care se temeau de schimbarea mentalitatii in politica romaneasca. Si eu am facut unele greseli, la inceput, cand am venit. Din care reiesea ca eu as fi unul dintre aceia care sunt gata sa ma razbun. Multe prostii s-au spus. Dar, recunosc ca n-am stiut sa stavilim la timp aceasta impresie care s-a facut. asta a contribuit in larga masura la crearea unui climat, pentru foarte multe structuri, de pericol mare. Si atunci s-a produs un soi de conjuratie. Chiar a unor grupuri care nu se intelegeau. Unele care erau vizibile. altele care erau mai putin vizibile si care, toate, s-au unit ca sa aplice toate metodele posibile. Pentru ca, sa stiti, ca ceea ce s-a petrecut, mai ales in perioada de care vorbiti, a fost o manipulare in afara lui, care a gasit in partid, ca peste tot, oameni mai slabi, oameni care aveau interese. Noi n-am stiut sa ne aparam si s-a produs acest inceput de faramitare. Pentru ca ati pomenit de aripa asta tanara, ea nu a avut nici un efect asupra organizatiei noastre. au urmat succesive sciziuni, aparuse chiar dupa alegeri un partid liberal nou. a disparut dupa vreo trei-patru luni. a fost o incercare, cum au fost si altele. S-a spus ca tatal meu punea botnite la oameni. Va imaginati un prefect, punand botnite la oameni? Este absolut absurd. S-au spus tot felul de lucruri impotriva mea, adica s-au folosit toate armele.
O. Andronic: V-ati reluat conacul?
R. Campeanu: Nu. Conacul vechi nu-l mai am. Si nu mai am dreptul la el. Dar mi-am cumparat o casa langa Pitesti. Mi-au dat 5.000 de metri patrati. Vreau sa-i donez pentru o fundatie, fie pentru oamenii in varsta, fie pentru copiii handicapati. E greu sa gasesc acum institutia. Eu nu am atatia bani sa contruiesc acolo. Dar cedez acest teren pentru cine poate.
O. Andronic: V-as ruga ca, in aceste ultime minute, sa faceti cunoscut mesajul dvs. electoral, propriu-zis. Ce anume vreti sa promiteti sau ce nu doriti sa promiteti?
R. Campeanu: Ceea ce pot promite este dreptatea. Sunt pur si simplu intotdeauna sensibil la nedreptate. adica fiecarui cetatean sa i se dea ceea ce i se cuvine. inteleg ca ordinea legala sa fie respectata. inteleg ca, in raporturile publice, sa existe transparenta. Si mai vreau un lucru, poate primul pe care l-as face: sa invit pe ministrul de Interne si pe ministrul de Justitie, sa-i rog sa-mi faca un raport exact cu situatia dosarelor marilor corupti din Romania.
O. Andronic: Va multumesc mult pentru aceasta convorbire. Va urez succes in alegeri si succes in campania electorala.

<< ADDENDA - Aliante in campanie (26 aug 1996) ||| ADDENDA - Gheorghe Funar >>
| | Citiri: 3094 |

 
Copyright © 2005 - 2016 - Editura AlegRO