* Prima pagină * Căutare * Contact *
 


Remember
Cuvânt înainte
Aventura televiziunii
Preliminarii
        Grupa I-a
        Grupa II-a
        Grupa a III-a
        Grupa a IV-a
        Grupa a V-a
Finalele
        Finala cu presa
        Primarul in exercitiu
Dialoguri subiective
        George PADURE
        Anton VATASESCU
        Victor CIORBEA
        Dinu PATRICIU
        Doru Viorel URSU
        Mihai ERBAŞU
        Crin HALAICU
Rezultatele primului tur
Turul 2
        Victor CIORBEA
        Ilie NĂSTASE
        Bătălia pentru sectoare - 10 iunie 1996
        Bătălia pentru sectoare - 11 Iunie 1996
Semifinalele
        Seria A - 15 mai 1996
        Seria B - 16 mai 1996
        Seria C - 22 mai 1996
        Seria D - 23 mai 1996
Super-Finala
        Repriza a II-a
        Din culise
Post festum - 7 august 1996
Cuvânt după

 

 

Capitol/Subcapitol: Aventura televiziunii

Aventura televiziunii

     Cu toate ca, dupa Revolutie, am fost invitat de multe ori sa particip la emisiuni de televiziune, in calitatea pe care o aveam, de gazetar si de director de ziar, nu am avut nici un moment sentimentul ca genul meu de reactii s-ar potrivi cu aceasta. Aveam obsesia ca, in fata camerei de luat vederi, ideile mi se sterg din memorie, sau se compun haotic, ca voi face pauze jenante sau, pur si simplu, ca ceea ce voi emite eu "pe gura" nu va fi la inaltimea asteptarilor sau a judecatilor celorlalti participanti. Printre primele experiente "live" s-a numarat si o revista a presei nocturna, initiata de Emanuel Valeriu la TVR, la care era invitat in fiecare seara un alt gazetar. Dupa un timp, Valeriu a considerat util sa se retraga, lasand gazetarul singur, in compania gazetelor. Intreprinderea s-a dovedit de doua ori dificila, odata deoarece cultura TV a gazetarilor era redusa si ii facea sa semene cu niste simpli cetateni rataciti in studio, iar a doua oara pentru ca fiecare simtea nevoia sa-si ridice mingi propriei gazete, ceea ce se cita din celelalte fiind ori intamplator, ori in concordanta cu propriile convingeri. Colaborarea mea a luat sfarsit cand, intr-o seara, n-am mai ajuns la studio, iar Emanuel Valeriu a comentat cu naduf, in direct, acest accident.
     Cert este ca a deveni realizator de emisiuni TV nu mi-a trecut niciodata prin cap, pana prin '95, dupa ce Dan Voiculescu a dat drumul Antenei 1 si m-a pus in fata unui fapt implinit.
Aveam, indraznesc sa spun, o legatura de prietenie cu patronul Crescentului, inceputa cu prilejul unui seminar pe teme de etica si morala pe care acesta il organizase, la TIB 90, unde firma sa ocupa un pavilion. Invitase mai multi sefi de gazete, dintre care o buna parte nu onorasera solicitarea. Dupa cateva saptamani, odata cu declansarea acuzelor de folosire a conturilor lui Ceausescu, am inteles de ce. Propriile mele investigatii gazetaresti, discutiile pe care le-am avut mi-au conturat convingerea ca acestor acuzatii le lipseau cele mai elementare lucruri- probele. Ca orice om de afaceri de succes, Voiculescu avea dusmanii lui. Acestia nu s-au dat in laturi sa orchestreze o companie al carei varf de lance a fost o televiziune canadiana, cu un documentar de senzatie ("Banii lui Dracula") ce a facut valva. Pe aceasta baza, Voiculescu parea o victima sigura iar elanul anticeausist si antisecurist al unei bune parti din mass-media s-a dezlantuit, in stilul caracteristic perioadei: emotionalism, justitiarism- dar nu si rigoare si obiectivitate. Etapele acestui veritabil razboi media sunt cunoscute, ele s-au stins abia de curand printr-o sentinta a C.S.J. si sunt evocate intr-un volum scris si publicat chiar de catre Dan Voiculescu. Faptul ca m-am situat, constant, in luarile de pozitie publice, in favoarea profesorului, au indreptat si asupra mea unde de suspiciune, alimentate de cativa fosti colegi care nu-mi iertau faptul ca in toiul agitatiei revolutionare nu reusisera sa puna mana pe ziar (e vorba de "Libertatea") tocmai din cauza suspiciunilor care planau asupra lor in legatura cu statutul de colaboratori ai institutiei pe care acum o incriminau cu sfanta manie proletara.
     Cert este ca, in urma acestor evenimente, Dan Voiculescu a decis sa intre pe piata media. Cred ca l-au convins doua categorii de fapte: forta de tavalug a acesteia si momentul prielnic de piata. Ziarele devenisera cel mai mobil segment, veritabil pilot al economiei de piata. Se dadeau lovituri peste noapte, cu gazete ce erupeau cu tiraje exorbitante si cu altele ce mureau cu tot cu blazonul pe care-l mostenisera. O tipografie moderna, cateva ziare, un post de radio si apoi unul de televiziune au fost fazele constructiei a ceea ce avea sa devina primul autentic grup de presa romanesc. Am colaborat cu Dan Voiculescu la cateva proiecte de presa (unul dintre acestea a fost "Jurnalul de duminica", aparut insa cam inaintea timpului sau), dar, in general, ne-am vazut fiecare de treaba lui. Atunci cand s-a pus problema vinderii pachetului de actiuni ale ziarului "Libertatea", unul dintre cei interesati a fost chiar el. La vremea respectiva am considerat insa ca o astfel de tranzactie, ce implica ziarul-fainion al noi i prese romanesti, trebuie sa evite zona intereselor locale si, de aceea am optat pentru trustul elvetian RINGIER care tocmai se pregatea sa intre pe piata romaneasca. Colaborarea cu Dan Voiculescu s-a concretizat prin contractul de tiparire a noului format al ziarului, operatiune care s-a desfasurat de prin 1995 pana in 1998, profitabil pentru ambele parti. Probabil, insa, ca am divagat suficient si e timpul sa ajung la momentul pe care l-am evocat: acela al mariajului meu intelectual cu televiziunea. Pe la inceputul verii lui 1995, Tele 7abc, care pornise furtunos la drum, avand suportul lui Marcel Avram, a dorit sa initieze un program de colaborari cu ziarele, oferind catorva publicatii sansa de a-si realiza emisiuni saptamanale de cate o jumatate de ora, intre orele 18 si 19. "Libertatea" a fost printre ziarele invitate si i-am dat redactorului sef de atunci, Alexandru Lupu, sarcina de a se ocupa de acest mijloc de promotie a continutului gazetei noastre - mai ales ca el avea ceva experienta, pe cand se a fla la saptamanalul "Capital" realizand cateva astfel de emisiuni. Intr-o discutie, intamplator, i-am relatat lui Dan Voiculescu despre aceasta idee. A prins-o din zbor si l-a mandatat pe directorul general al Antenei 1, Florin Bratescu sa faca o oferta asemanatoare catorva gazete. Florin m-a sunat si mi-a spus: "Uite, Dan te roaga sa te ocupi chiar tu de una dintre emisiuni si ar dori sa o focalizezi pe abuzuri si coruptie, pentru ca asta e una din obsesiile lui, iar tu ai o experienta buna in acest sens." Am cerut un ragaz de gandire - nu eram sigur ca am nici timpul necesar si nici priceperea. "Ce pricepere- mi-a replicat Florin cu umor- uita-te in jur si vezi cati din cei ce fac emisiuni se si pricep!" Intr-adevar, noua piata de televiziune fusese invadata de veleitari, dar acesta nu era un motiv pentru a ma alatura lor. I-am telefonat lui Dan Voiculescu si i-am spus: "Dane, eu nu pot gandi gazetareste decat atunci cand am pixul in mana. N-am nici un chef sa ma fac de ras". "N-o sa te faci, te asigur eu. Te rog incearca, macar"!
     Am acceptat sa incerc, ferm hotarat ca dupa o emisiune - doua sa predau stafeta celor din redactie. Preparativele n-au durat prea mult, pentru ca Antena dorea sa o ia inaintea abc-ului. Emisiunea mea s-a numit, scurt si pompos, "In lupta cu abuzurile si coruptia!", iar prima sa editie, din 5 iulie 1995, ora 18 "fix", a adus in fata camerelor trei invitati - colonelul Vergu, de la Pasapoarte, domnul Gica Danila, de la Garda Financiara
     Am intrat in emisie fara absolut nici o pregatire si pe un decor improvizat - o masa rotunda si trei scaune. Nimeni n-a socotit necesar sa-mi dea vreo indicatie - cum sa stau, la ce camera sa ma uit, ce sa nu fac... Am fost pur si simplu aruncat in apa, alaturi de mine aflandu-se, ca redactor, George Dumitrescu, cel care mai tarziu isi va lasa barba si va deveni crainic.
N-am fost entuziasmat vazand inregistarea primei emisiuni. Stateam cu privirile in jos, aplecat in fata, iar din cand in cand ma holbam. Mai tarziu aveam sa-mi pun in fata o hartie pe care scrisesem, mare: "Nu te apleca, nu te holba, nu da din maini!"
     Vreme de un an mi-am dus crucea abuzurilor si coruptiei, conversand cu diversi invitati, unii dintre ei timorati de titlul emisiunii si de faptul ca s-ar fi putut crede ca ei sunt cei in cauza (dealtfel, aveam sa solicit si sa obtin, cu destula greutate, schimbarea titlului, in "Cu cartile pe masa" - rezultand posibilitati de miscare mai ample si o ancorare mai exacta in realitatea imediata).
In primavara lui 96, cand la orizont se profilau alegerile locale, am avut brusc o revelatie: ce-ar fi sa reiau o incercare din 92? Atunci, "Libertatea" organizase cateva intalniri cu public ale candidatilor la functia de primar general al Capitalei, in primele alegeri locale. Intalnirile - de care s-a ocupat Lorin Vasilovici, pe atunci comentator la "Libertatea"- s-au tinut la sala Polivalenta a hotelului Bucuresti si au constat in prezentarea ofertei politice a candidatilor si, chiar inaintea alegerilor, intr- o intalnire finala in trei - Crin Halaicu, Cazimir Ionescu si Calin Popescu Tariceanu, "moderata" de Gabriel Giurgiu pe care-l antrenasem in povestea asta sperand ca TVR-ul ar putea deveni interesat de transmiterea finalei. N-a fost. Intalnirea i-a dat castig de cauza lui Crin Halaicu, care a fost mai dezinvolt si mai in tema decat adversarii sai, facand o buna impresie asistentei formate din jurnalisti, suporteri si reprezentanti ai societatii civile. "Libertatea" a alocat spatii largi relatarilor, m entinand (din pacate singura!) tonusul acestei campanii importante. Cele cateva intalniri s-au desfasurat sub genericul "Turneul Candidatilor"!
     Am facut o schita de proiect a unei emisiuni de acest fel si m-am dus cu ea la Dan Voiculescu. A prins imediat ideea si mi-a dat mana libera, punand o singura conditie: suntem o televiziune comerciala, trebuie sa scoatem si un profit din efortul pe care-l facem! Pretentiile nu erau exagerate, vizau practic acoperirea cheltuielilor de productie. A urmat faza a doua: contactul cu echipele de campanie ale candidatilor. L-am "recuperat" pe Lorin Vasilovici, care dupa plecarea de la ziar si-a format o firma proprie - Promotion Company - si i-am convocat pe directorii de campanie ai principalelor formatiuni. CDR-ul, care anuntase candidatura lui Ciorbea, il avea pe Catalin Harnagea la carma, iar pe Vlad Rosca la "casierie". La PDSR, care era convins ca da lovitura cu ideea aducerii lui Ilie Nastase, era inghesuiala: pe langa "clasicul" Viorel Hrebenciuc, se mai aflau Cristian Burci, Vladimir Pasti si Dan Fischer (ultimul fiind omul care gestiona fondurile). Dinu Patriciu se reprezenta singur, pentru P.L.93. Primele discutii au gasit in interlocutori un entuziasm pe care ideea contributiei financiare l-a mai temperat. Nivelul propus - diferit pentru doua din cele trei faze (preliminariile au fost gratuite- taxele incluzand doar semifinalele si finalele) era insa rezonabil, asa incat a fost acceptat, in principiu. A fost acceptata si ideea genericului - Turneul Candidatilor -, asa incat am putut purcede la pregatirile concrete, pana la declansarea campaniei ramanandu-ne destul de putine zile. O alta propunere a mea, acceptata de catre Dan Voiculescu, a fost ca Turneul sa se desfasoare sub egida postului Antena 1, impreuna cu cele doua cotidiane interesate - "Libertatea" si "Jurnalul National" si cu "Promotion Company". Din partea postului, responsabilitatile erau asumate cu stoicism si cu pricepere de catre Rares Cotinghiu, redactorul meu de la "Cu cartile pe masa".
     Asa avea sa inceapa o veritabila aventura, de al carui succes si ecou nu eram foarte convins la momentul respectiv. Eram insa convins ca este un proces necesar- acela al infatisarii cat mai exacte a ofertei electorale a celor care aspirau sa "puna mana" pe Bucuresti pana in anul 2000.
Ca emisiunea va avea o audienta-record (finala Nastase-Ciorbea fiind apreciata ca varful de audienta TV de dupa Revolutie) si ca moderatorul ei va fi mentionat, ca urmare, drept cel mai apreciat autor de emisiuni politico-sociale, intr-un sondaj efectuat de CURS, la comanda TVR, in mai 97, nu mi-a trecut prin minte nici mie, dupa cum nu i-a trecut nici celui care i-a acordat intregul suport - Dan Voiculescu.


<< Remember ||| >> Lista generala
| | Citiri: 7432 |

 
Copyright © 2005 - 2020 - Editura AlegRO