Anul 2002 - Capitalismul de cumetrie - Cronologie comentată a Mileniului III

 Citeste cartea on-line

Cuvânt  Înainte ...

,,Punctul pe Y” al lui ANDO

Octavian Andronic , nu doar un talentat grafician - cari-caturist ci totodată un remarcabil ziarist, comentator foarte activ – este un observator calificat şi pătrunzător al fenomenului politic şi un veritabil cronicar al evoluţiei societăţii româneşti de după 1989.

Ideea adunării în mai multe volume a cronicilor sale zilnice – intitulate cu umor: ,,Punctul pe Y” - este bine venită, oferind cititorior – atât celor care au trăit evenimentele, cât şi celor mai tineri care nu au avut acest prilej – un tablou veridic şi credibil din partea unui cronicar calificat al stărilor de spirit şi al problematicii unei perioade semnificative din istoria recentă a ţării.

Opţiunea autorului de a grupa, în volume distincte, tabletele sale din cursul anilor 2000 mi se pare, deasemeni, motivată. A fost, cred, o perioadă benefică pentru ţară. După cele două alternanţe la guvernare – cea de la sfârşitul anului 1996, urmată de cele trei guverne ale Convenţiei Democratice care au marcat un declin al vieţii economice şi sociale şi cea de la finele anului 2000, care a dus la revenirea P.D.S.R. la guvernare –  anii 2000  – 2004 a însemnat, fără îndoială una din cele mai benefice perioade – atât în plan economic şi social, cât şi în planul relaţiilor politice şi al climatului general din ţară. Totodată, relaţiile internaţionale ale României au înregistrat un real reviriment.

În această perioadă, s-au concretizat şi finalizat eforturile la nivel naţional din toţi anii precedenţi pentru integrarea României în N.A.T.O., marcată prin decizia reuniunii de la Praga din anul 2002 privind primirea României şi a altor ţări din zonă în N.A.T.O. – urmată de vizita la Bucureşti a preşe-dintelui S.U.A. George W. Bush şi mitingul memorabil din Piaţa Republicii. Totodată, în această perioadă s-au finalizat negocierile cu Uniunea Europeană  pe toate cele 30 de capitole (în anul 2000 erau finalizate negocierile doar pe 9 capitole, în timp ce alte 10 state din zonă încheiaseră toate cele 30 de capitole, iar Bulgaria 19 capitole. Or – în 1995, România fusese prima ţară candidată care elaborase o strategie naţională de pregătire a integrării în U.E., cu participarea reprezentanţilor tuturor partidelor politice –consemnată ca ,,Strategia de la Snagov”). Meritul Guvernului Năstase a fost abordarea concretă a acestui obiectiv strategic major şi concentrarea eforturilor tuturor structurilor guvernamentale în această direcţie, reuşind să asigure recuperarea rămânerilor în urmă, des-chizând în anul 2002, negocierile la toate capitolele restante şi închiderea lor în anul 2004. În consecinţă, a fost posibilă primirea României ca membru cu drepturi depline în U.E., alături de Bulgaria, cu 2 ani după primirea celorlalte 10 ţări (lucru consemnat prin semnarea în Aprilie 2005, la Luxemburg, în timpul mandatului acestei ţări de preşedinte al Consiliului European, a documentului de primire în U.E. a României).

Autorul consideră, pe bună dreptate, anul 2002 ca an de vârf al guvernării P.S.D., care a pus în valoare eficienţa echipei guvernamentale. După primele două volume ale ,,tabletelor” sale zilnice intitulate semnificativ ,,Schimbarea schimbării” pentru tabletele din anul 2000 şi ,,Zodia Delfinului” pentru cele din anul 2001, autorul şi-a intitulat cel de-al treilea volum, consacrat anului 2002 - ,,Capitalismul de cumetrie”- folosind o expresie pe care eu am utilizat–o în mesajul meu către Parlament  la finele anului 2002 – în legătură cu fenomenul corupţiei din societate, cu extensiunea sa preocupantă, având grave consecinţe în plan economic şi social. De aceea, atunci, i-am acordat un loc semnificativ în expunerea mea, considerând necesară concentrarea atenţiei tuturor factorilor responsabili pentru lansarea unei veritabile campanii naţionale (lucru concretizat şi în instituirea Parchetului Naţional Anticorupţie) şi crearea unui climat social de intoleranţă faţă de acest fenomen eroziv – cu efecte negative multiple în societate.

Autorul, în cronicile sale zilnice, reuşeşte să reflecte cu măiestrie şi acut spirit de observaţie toate trăirile şi zbaterile societăţii româneşti în jurul acestor probleme complexe - specifice unei societăţi aflate într-un proces de transformări istorice de mare anvergură. De aceea, volumul constituie, sunt convins, o lectură utilă, instructivă şi agreabilă.

Ion Iliescu

Mai 2012, Bucureşti