Soluția imoralã

 Citeste cartea on-line

Cuvânt înainte......

Principiul Arãtãrii Pisicii           

Cine a lucrat la un ziar cotidian ºtie cât de greu este ca un singur comentator sã semneze zilnic un "editorial" sau un "cursiv", plasat în prima paginã ºi dedicat fie "înregistrãrii" critice a evenimentului cel mai "cald" al zilei, fie diagnosticãrii efectelor pe care întâmplãri, înfãptuiri, atitudini, comportãri ºi iniþiative de orice tip, le au asupra vieþii persoanelor fizice sau juridice ºi colectivitãþii. Editorialistul sau "cursivistul" responsabil informeazã opinia publicã atât asupra faptelor ce excitã imaginaþia ºi curiozitatea prin caracterul lor ieºit (uneori doar aparent) din comun, cât ºi, mai ales, asupra acelora ce încadrate în contextul lor natural completeazã sau lãmuresc "spectacolul lumii", la care participãm cu toþii, ca actori voluntari sau involuntari. Și fiindcã nu existã spectacol fãrã regizori, unii mai instruiþi ºi mai rafinaþi, alþii mai tentaþi de improvizaþii ºi scenografii de efect, alþii mai volubili cu actorii sau mai brutali atât cu aceºtia cât ºi cu maºiniºtii, inginerii de sunet ºi luminã, femeile de serviciu ºi vânzãtorii de bilete, comentatorul este obligat sã se exprime asupra sensului acordat de regie piesei ºi asupra efectelor sale asupra publicului. Din "spectacolul lumii", care se desfãºoarã în acte simultane, pe multiple meridiane ºi într-o infinitate de locuri, fac parte momente înãlþãtoare, banalitãþi ale cotidianului, acte caritabile ºi abominabile, eroisme voluntare ºi involuntare, generozitãþi ºi meschinãrii, abuzuri de tot felul ºi comportãri deviate de la logica ce ar trebui sã guverneze raporturile umane ºi instituþionale. Pentru recepþionarea corectã a mesajului fiecãrei scenete din spectacolul lumii în care este integrat ºi micro-universul nostru naþional, un cronicar al timpului nostru trebuie sã aibã radarul percepþiilor în stare de alertã permanentã ºi procesorul informaþiilor mereu în activitate. Și, mai ales, precum se spune într-un jargon fals diplomatic, "sã nu priveascã în faþã pe nimeni", deoarece cum spunea Harpagon, "ochiul vede dar înºealã" ºi se creazã riscul lipsei de imparþialitate. Format la dura ºcoalã a comentatorilor zilnici a ceea ce se vede, ceea ce se aude ºi ceea ce se face, Octavian Andronic a luat acum câþiva ani decizia de a-ºi strânge în volume, regrupate pe ani, articolele publicate zilnic sau aproape zilnic, dupã 1 ianuarie 2000, pe prima paginã a publicaþiei electronice "Amos News", simultan cotidian ºi agenþie de presã, una dintre cele mai echilibrate ºi profesionale dintr-un multicolor (politiceºte vorbind) ºi pitoresc peisaj jurnalistic naþional, aproape permanent inundat de agresivitãþi verbale ºi vulgaritãþi greu de întâlnit în alte þãri "vecine ºi prietene". Putea sã înceapã foarte bine cu anul 1990, când se afla solid la cârma cotidianului "Libertatea", publicaþie în care se metamorfozase în viteza a cincea, sub conducerea sa, în data de 21 decembrie 1989, cotidianul "Informaþia". A vrut însã sã facã o operaþie cu valenþe istorice, sã repropunã atenþiei cititorului o imagine asupra evoluþiilor din România dupã intrarea în Noul Mileniu, o probabilã (credinþele milenariste sunt încã în plinã vigoare în toate þãrile creºtine) "cumpãnã a apelor" între undele seismice ale "tranziþiei", provocate de zguduirile revoluþionare din ºi de dupã 1989 - suficient de îndepãrtate pentru a se putea presupune cã þara între timp, a pãºit pe versantul unei alte ere – ºi vremea "intrãrii în normalitate", adicã vremea în care Statul ºi poporul ºi-au dat un program de viaþã, ºi-au reordonat instituþiile ºi electoratul, ba chiar ºi "cetele" politice (cãci despre o clasã politicã, în accepþiunea social-elitarã a cuvântului nu se poate vorbi) s-au reeducat în spiritul valorilor libertãþii ºi democraþiei. Pânã acum, din seria Cronologia comentatã a Mileniului III au apãrut cinci volume. Acesta, al ºaselea, priveºte anul 2005, situat temporal în urmã cu aproape un deceniu de ceea ce s-a întâmplat ieri, se întamplã azi ºi se va întampla mâine ºi pânã la sfârºitul anului. Depãrtarea faþã de faptele prezentate ºi interpretate de Octavian Andronic la timpul lor ºi acum în cartea de faþã, simptomatic intitulatã Soluþia imoralã, îngãduie cititorilor ce au urmãrit cu atenþie "aventura" (cãci chiar despre o aventurã este vorba) post totalitarã a României, o evaluare detaºatã a acestora. Recompunerea a posteriori, din bucãþi (fiecare dintre ele având o valoare descriptivã ºi un conþinut interpretativ) a vieþii social-politice a Țãrii este, în cazul volumului al VI-lea din Cronologia comentatã a Mileniului III, cu siguranþã mai atractivã decât o naraþiune istoricã bazatã pe document. Faptul asupra cãruia autorul a exprimat pe loc ºi fãrã menajamente, o judecatã de valoare este parte a unui puzzle care la rândul sãu este întregul în miniaturã. Spotul jurnalistic surprinde fenomenul în genuitatea sa, îl izoleazã de context ºi îi conferã funcþii simbolice, în cazul în care are reprezentativitate pentru ceea ce se întâmplã în eºichierul social, politic sau cultural. În aceastã tehnicã a "spoturilor integratoare de imagine", Octavian Andronic este un adevãrat maestru ºi cel ce scrie acum - ca persoanã care are la spate o oarecare activitate publicisticã, neîmbãtatã de excese polemice - poate afirma cu seninãtate cã textele din aceastã carte dau o imagine corectã ºi necruþãtoare asupra situaþiei propriei patrii din al cincilea an al Mileniului III, mileniu care dacã va merge înainte cu aceeaºi sãlbãticie cu care a început riscã sã devinã cel mai scurt din istoria umanitãþii. Este un mileniu al jefuirii, de cãtre cei ce au forþa sã o facã, mai toþi aflaþi teoretic ºi declarativ în tranºeele luptelor pentru afirmarea marilor principii ale libertãþii ºi democraþiei, resurselor umane ºi materiale ale planetei. La istoria acestui mileniu participã toate þãrile. Comentariile, legate de oameni ºi întâmplãri, din cartea pe care am onoarea s-o prefaþez, privesc, fireºte, Țara autorului, care este ºi a Dumneavoastrã, distinse cititor, ºi chiar ºi a mea, dacã îngãduiþi, deºi de aproape trei decenii trãiesc stabil în altã parte, departe, de unde probabil îmi este mai uºor decât altora sã încadrez "spectacolul României" în marele "spectacol al lumii". Întrucât conceptul de Țarã este, în accepþiunea celui care scrie, identic cu acela al Vladimirescului despre patrie ("este norodul, iarã nu tagma jefuitorilor"), este de datoria mea sã precizez cã, în condiþiile tehnice actuale, prin "jefuitori" nu ar mai fi de înþeles doar "boierii" ºi "streinii", ci ºi mai marii zilei, "boieriþii tranziþiei" ºi noile beizadele (multe vechi slugi ideologic reciclate) , ariviºti agresivi ºi ºmecheri de tot felul, bandiþi ce îºi elibereazã certificate de onorabilitate, indivizi care ocupã funcþiile publice pentru a-ºi putea face propriile mendre, persoane publice, "aleºi ai poporului" care crezându-se posesorii adevãrului absolut sunt mereu pe punctul de a face gesturi necugetate ºi împotriva intereselor colective pentru a-ºi impune punctele de vedere ºi menþine poziþiile de putere. Un concept deci, acesta al jefuitorului, cu spectru larg de acoperire, care-i cuprinde pe ce cei ce jupoaie tot pe unde trec,"jupuirea" devenind în fapt un fel de boalã naþionalã, ilustratã de comportãri aberante la vârfurile ierarhiei sociale chiar ºi în detalii aparent fãrã importanþã, nimicuri. Iatã cum îºi începe autorul ºirul articolelor- pilulã din anul de graþie 2005, confluite în cartea ce urmeazã: "Odatã cu alternativele la putere, politicieniii români par a fi deprins ºi obiceiul pârjolirii locurilor ºi lucrurilor pe care le lasã în urmã….Unii dintre foºtii miniºtri au plecat spre noile destinaþii ca melcii, cãrând în spate tot ce se putea, pe motiv cã au fost dobândite cu sudoarea frunþii proprii..." ("Tactica pârjolirii terenului", 5 ian. 2005) Împotriva "jupuitorilor" s-a ridicat la sfârºitul anului 2004 un alt polcovnic, nu din Vladimir, ci din Constanþa, ajuns în fruntea statului pe fundalul deteriorãrii grave a imaginii publice a "cabinetului Nãstase", noþiune "promovatã de miniºtrii guvernului 2001-2004" ºi în care era de întrevãzut, ni se spune de cãtre autor, "noul cult al personalitãþii". "A fost (în insistenþa promovãrii de cãtre miniºtri a formulãrii – n.n.) – scrie Octavian Andronic – ca pe vremea comuniºtilor, o debarasare de responsabilitãþi. Eºecul electoral al PSD s-a suprapus aproape natural peste cel al "cabinetului Nãstase" ". Ambiþiile politice împinse la extrem au fost factorul de continuitate între "ultimele zile" (din 2004) ale "Cabinetului Nãstase" ºi primele zile de muncã îndârjitã (pentru prosperitatea patriei "jupuitã" de "vechea orânduire") din 2005 ale Guvernului României (noþiune impusã, corect, de Noul Preºedinte, tocmai pentru a marca ruptura cu excesiva persoanalizare, între 2001-2004, a iniþiativelor politice). Problema comoditãþii în fotoliile ministeriale ºi a reprezentativitãþii edificiilor a avut imediat prioritate în faþa problemei obsedante, între 2004-2005, pentru toþi românii: locul de muncã."(cf. "Ambiþiile miniºtrilor", 14 ianuarie 2005) Suntem în luna iunie a anului 2014 ºi modul în care ºi-au manifestat spiritul de responsabilitate în confruntarea cu problematicile guvernãrii miniºtrii guvernelor care s-au perindat din 2000 pânã acum (dar am putea foarte bine sã indicãm o datã anterioarã), seamãnã leit cu cel semnalat de autor precum un "factor de unitate" între douã guvernãri de culori diferite: cea din 2001- 2004 ºi cea inauguratã în sunetele triumfale ale corului speranþelor (curând spulberate) de la sfârºitul lui 2004. Pe fundalul speranþelor în mai bine a unei populaþii bombardate constant de presa cotidianã cu informaþii adevãrate sau mai puþin controlabile despre corupþia "demnitarilor", spiritul "înnoirii" a fost purtat în triumf la Cotroceni, cu o majoritate destul de anemicã, noul Preºedinte fiind confruntat imediat cu problema de a avea, prin forþa împrejurãrilor ºi propriilor decizii, ca interlocutor la Palatul Victoria un guvern exprimat de coaliþia cãreia partidul din care provenea nu îi era "acþionar" majoritar. În marºul cãtre Cotroceni, noul Preºedinte, solid instalat, dupã defenestrarea lui Petre Roman, la cârma Partidului Democrat, de orientare declarat socialistã, l-a fãcut KO tehnic pe ministrul de externe Mircea Geoanã la concursul electoral din iunie 2004 pentru câºtigarea fotoliului principal din Primãria Bucureºtilor (scor 59,6% contra 29,8%). A contribuit se pare nu doar nefamiliarizarea pretendentului cu problemele administraþiei locale ci ºi neîncrederea în persoanã. Electoratul PSD, se pare, a avut impresia cã "vocaþia social-democratã" a fostului Ministru de Externe ar fi fost rezultatul unei revelaþii avute în anul 2000, dupã "chemarea ca ministru" în "Cabinetul Nãstase", fãrã a fi militat anterior în PSDR ºi fãrã a fi participat la elaborarea de strategii politice ale vreunui alt partid. O revelaþie asemãnãtoare avea sã aibã un adjunct al sãu, Cristian Diaconescu, funcþionar conºtiincios al Externelor, în drum spre întâlnirea unde i s-a comunicat cã va deveni ministru al Justiþiei în acelaºi "Cabinet Nãstase". În frânarea iluziilor de mãrire ale adversarilor politici, provocate sau nu de revelaþii, Preºedintele instalat din iarna lui 2004 la pupitrul de comandã din palatul de pe dealul unde îºi instalase tabãra Vladimirescu în marºul cãtre capitala Valahiei, s-a dovedit a fi un veritabil maestru. A demonstrat-o ºi în timpul alegerilor prezidenþiale, în timpul cãrora a aruncat bomba fumigenã a celor douã miliarde de dolari, dupã el ºterpelite de Primul Ministru al "Cabinetului Nãstase" din avuþia naþionalã. Nu a contat, în ochii unui electorat bombardat sistematic cu cronica abuzurilor ºi corupþiei atribuite unora dintre exponenþii de vazã ai taberei guvernamentale, cã cifra era chiar iraþionalã: aproximativ egalã cu cam 5% din produsul intern brut al anului 2003. La distanþã de 10 ani "câinii de pazã ai legii, libertãþii ºi democraþiei", adicã reprezentanþii justiþiei, n-au dovedit încã, în ciuda zelului lor suspect în multe cazuri, afirmaþiile de atunci despre "jefuitorul" din vizorul "catindatului" PD. Acesta a mai avut timp 9 ani sã recurgã la împroºcarea cu tone de noroi a duºmanilor politici ai momentului, reuºind aproape mereu scoaterea lor din circuit ºi excitând spiritele în numele "dreptãþii ºi adevãrului", adicã a cartelului electoral DA, sigla curând rãsuflatã a alianþei PNL-PD, în care, cum am spus, nu era acþionar majoritar. În cazul în specie, relatat mai sus, zeloºii procurori ai Republicii, devenitã între timp prezidenþialã "de facto" ºi nu "de jure", au rãscolit rapid în viaþa "mãtuºii Tamara", fãrã prea mult succes, dupã care s-au pus serios pe treabã documentând "penal" o operaþie economicã în care actorii erau mai mult termopane decât persoane ºi aprofundând, precum "carte de rezervã", o altã operaþie de finanþare electoralã, suspectã, ca alte mii de operaþii asemãnãtoare fãcute "de-ai lor" ºi de-ai noºtri", pentru care se pare, ba suntem chiar siguri, nu a existat, nu existã ºi nu va exista – ca sã fim pesimiºti, adicã, vorba crainicului de la Radio Erevan în anii '80, "optimiºti bine informaþi - personal suficient de investigare aflat la dispoziþia magistraturii. Insistãm ºi noi asupra figurii prezidenþiale deoarece ea este personajul în jurul cãreia graviteazã viaþa politicã ºi socialã a României în ultimul deceniu. În cartea lui Octavian Andronic, Saga Prezidenþialã ocupã locul central. Fireºte, deoarece din 2005 încoace Preºedintele a ocupat spaþiul politic din România cu aplombul unui aspirant Caesar. Mai în glumã mai în serios am putea spune cã Domnul Traian Bãsescu nu ar fi persoana cea mai puþin indicatã sã-l critice pe Preºedintele Federaþiei Ruse, Domnul Vladimir Putin, suspect multor oameni politici, care probabil în secret îl invidiazã, de cezarism ºi imperialism, pentru faptul cã "a ocupat Crimea", entitate geopoliticã cu aproximativ 2 milioane de locuitori, dintre care aproximativ 86 % ruºi, ºi nu "filoruºi", cum spune recenta ediþie a Bibliei politice a complexului militar-industrial al Statelor Unite ºi a adoratorilor acestuia. Preºedintele Bãsescu, în urma unor spectaculoase acþiuni de asalt al instituþiilor, început în 2005, dupã instalarea la pupitrul de comandã din Cotroceni, a chiar reuºit sã ocupe de unul singur România, ajutat ºi el de un fel de "drujinã" semãnând mai degrabã cu Armata Brancaleone, agitând principiul subânþeles tuturor acþiunilor sale: "cine este împotriva mea este împotriva Țãrii". Preºedintele ales la sfârºitul lui 2004, aflat încã în exerciþiul funcþiunii, nu s-a arãtat prea sensibil în ce priveºte problematicile lipsei de locuri de muncã, regresului economic, jefuirii resurselor de cãtre noi fanarioþi, vorbitori sau nu ai limbii române, nu puþini aliaþi cu el, pânã la un punct. Strigând în permanenþã "hoþii", în afara campaniei electorale ºi în timpul ei, Caesarul nostru nautic, excelent navigator în mlaºtina politicã dâmboviþeanã, ºi-a câºtigat popularitate, sub scutul unei nedeclarate lozinci ce prelua o sintagmã construitã pentru a-l defini pe precedentul Preºedinte: "sãrac dar cinstit". Omul nostru din Constanþa (nu ºtim dacã nava "Biruinþa"- nume predestinat! - a tranzitat ºi prin Havana) a aflat probabil din povestirile învãþãtorilor sãi despre Alexandru Ioan Cuza cã popularitatea se cultivã fiind în mijlocul mulþimii, aºa încât dupã înscãunare a decis sã fie vãzut de toatã lumea informându-se asupra vieþii publice, motiv pentru care a luat-o creanga prin oraº în Skoda personalã ºi ºi-a instalat un birou alternativ la Golden Blitz. În acest local putem presupune cã s-au luat decizii istorice privind întrebuinþarea raþionalã a resurselor umane utilizabile din rândurile exponenþilor "noului val". Ele au fost rapide ºi ameþitoare: colonelul Silvian Ionescu, revoluþionar fesenist provenit din fostele servicii de informaþii, abia numit prefect al Capitalei a fost desãrcintat dupã cinci zile; Vasile Blaga, Preºedinte al PDL, a fãcut o scurtã "plimbare da la Partid la Cotroceni", unde a rãmas în funcþia de Consilier Prezidenþial ºi ºef al Departamentului pentru Securitate al Administraþiei Prezidenþiale doar trei zile (de unde a fost trimis în braþele Primului Ministru, liberalul Cãlin Popescu Tãriceanu, ca Ministru al Administraþiei ºi Internelor); o fatã bine recomandatã, în perspectiva de a ferici cu ignoranþa sa Consiliul Europei ºi Comisia de la Bruxelles, nominalizatã pentru funcþia de Ministru al Integrãrii, a avut bunul simþ sã se retragã (Cf. "Criza de specialiºti", 17 ianuarie 2005). Disponibilitatea sa remarcabilã – a arãtat Andronic întrun articol scris dupã aproape o lunã de la instalarea la Cotroceni a lui Traian Bãsescu - de a trasa indicaþii în toate direcþiile, de a avertiza pe toatã lumea ºi de a arãta întregii naþii calea cea dreaptã aduce aminte de un model încã proaspãt în mintea multor români. ªi nu doar proaspãt: regretat, chiar, de cãtre nu puþinii dintre ei." În câteva fraze se demonteazã mecanismul genezei autoritarismului prezidenþial: "În faþa riscului ºi temerilor de tot felul oamenii au început sã regrete absenþa unui far cãlãuzitor ºi au privit cu neîncredere principiul separaþiei puterilor, ca o formã disimulatã a fugii de rãspundere."Speranþa ziaristului, dupã care "elanul prezidenþial se va tempera, probabil, odatã cu primele restricþii constituþionale care vor face ca unele dintre acþiunile sale sã nu mai poatã avea acoperirea ºi efectele aºteptate", nu s-a împlinit. Aºa cum nu s-a împlinit nici credinþa sa în imanentismul virtuþilor taumaturgice ale timpului: "Deocamdatã, domnul Bãsescu – scrie în încheiere Comentatorul - domneºte cu aplomb într-o Republicã Prezidenþialã Românã, aflatã în tranziþie spre Republica Constituþionalã." Ce înþelegea la ora respectivã Octavian Andronic prin "Republicã Constituþionalã" îmi este destul de greu sã descifrez: mai mult ca sigur se referea la o Republicã în care reprezentantul ales al instituþiei prezidenþiale sã nu rãstãlmãceascã dupã propria voinþã nici litera ºi nici spiritul Constituþiei, profitând de imperfecþiunile - inerente, formale sau substanþiale - acesteia. Orice persoanã bine instruitã, cu o culturã solidã, cunoscãtoare a regulilor distribuirii puterilor ºi competenþelor prin mecanismele constituþiilor republicane nu poate, dupã o grijulie analizã a modului exercitãrii puterilor de cãtre Preºedintele României ales în 2004, "în sarcinã" în 2005 (ºi încã în scaun), sã nu constate cã în multiple ocazii instituþia pe care a reprezentat-o a încetat a fi factorul de echilibrare a raporturilor instituþionale în Stat ºi cã a devenit ea însãºi o problemã pentru funcþionarea mecanismelor politice ale acestuia. Hiper-activismul prezidenþial este comparat într-un articol al lui Octavian Andonic de la începutul lui martie 2005 cu activitatea seismicã de la cotul Vrancei. "'Cutremurul Traian' s-a manifestat - scrie autorul - cu violenþã la începutul sãptãmânii, în timpul ºedinþei CSAT. Seismul a avut douã momente în care acele instalaþiilor de înregistrare au oscilat amplu: odatã la proclamarea noii 'doctrine preventive', care ar trebui sã dea dreptul României sã atace ºi sã anihileze cuiburile teroriste care ne-ar putea afecta, oriunde se aflã acestea în lume; ºi a doua oarã, când preºedintele a propus ca printre motivele care ar putea conduce la decizia unor alegeri anticipate sã se numere ºi 'proasta guvernare'". Sper cã cititorul (nepãrtinitor al) acestor rânduri poate fi de acord cu mine cã este greu de imaginat intervenþia "preventivã" – în urma unui ordin prezidenþial - a unei trupe aeropurtate române, în Yemen sã zicem, teren predilect de regrupare a multor elemente quaediste. "E de datoria noastrã, crede Preºedintele - scrie Octavian Andronic cu humor - sã nu aºteptãm ca fijienii (locuitorii insulelor Fiji – n.n.) sã ne atace cu avioane deturnate Casa Poprului sau Palatul Cotroceni, ci sã-i buimãcim preventiv la ei acasã". Cât despre "alegerile anticipate" cauzate de "proasta guvernare" suntem ori în domeniul iresponsabilitãþii ori în cel al glumelor proaste: majoritãþile se fac în Parlament ºi de ele Preºedintele doar poate lua act, pentru a proceda în consecinþã. Supratitlul articolului dedicat intrãrii Preºedintelul cu ambele cizme în problematicile politicii externe ºi interne dintr-o perspectivã "interventistã" este excesiv de elegant formulat: "Exorbitantele visuri ale lui Bãsescu de schimbare a Guvernului recurgând la CSAT" (cf. "Cutremurul Traian", 4 martie 2005). Cele douã segmente ale teoriei politice bãsesciene ilustrate mai sus meritã mãcar o scurtã evaluare psihologicã. "Pe fond", ca sã folosesc expresia recurentã din intervenþiile publice ale unuia dintre foºtii directori ai S.I.E., generalul locotenent Ioan Talpeº, ambele "luãri de poziþie" prezidenþiale din respectiva ºedinþã a CSAT sunt expresia unui sindrom al atotputerniciei contaminat de megalomanie. Derularea evenimentelor din 2005 a pus în evidenþã cã ceea ce se pãrea a fi o excitaþie pasagerã a unui personaj imprevizibil era,"pe fond", o boalã cronicã. A cãrei simptomatologie este pusã în evidenþã în carte fãrã ostentaþie sau polemici rãuvoitoare. Îmi face plãcere sã subliniez cã Octavian Andronic nu a depãºit nicicând în activitatea sa jurnalisticã limitele deontologice ale limbajului jurnalistic, chiar atunci când a fost vorba de fapte ce au excedat cu mult limitele bunului simþ. Din respect pentru instituþia pe care Traian Bãsescu a reprezentat-o în 2005 (ºi pe care încã o mai reprezintã), autorul a tratat cu eleganþã ºi civilizat fiecare exploit al noului aspirant la condiþia de "cel mai iubit dintre pãmânteni". În ce priveºte interventismul cezarist, Preºedintele nu ºi-a deziluzionat nicicând admiratorii. Nici nu a avut rãgaz Guvernul format de Cãlin Popescu-Tãriceanu sã se dezmeticeascã din împlinirea visului feeric al unei instalãri neaºteptate la "Palatul din Vale" cã vajnicul nostru Preºedinte, intuind slãbiciunile inerente ale Alianþei DA, atârnatã în Parlament de un fir de aþã de care puteau trage, prin Regulament, doi preºedinþi exprimaþi de PSD - la Camerã (Adrian Nãstase) ºi la Senat (Nicolae Vãcãroiu) - , a dezlãnþuit o campanie de criticã împotriva prestaþiei politice a Guvernului, prestaþie care nici mãcar nu putea fi evaluatã în câteva sãptãmâni. S-a recurs, cu efecte devastatoare pentru stabilitatea construcþiei politice alternative, pe care chiar Preºedintele pretindea cã o întruchipeazã (sintetizând-o în atotcuprinzãtoarea noþiune de filosofie social-economicã "hoþii! –n.n.), la discreditarea Guvernului abia format, faþã de care s-au exprimat "nemulþumiri" ºi s-a "adus în discuþie varianta unui premier de rezervã pentru situaþii speciale: Theodor Stolojan". Cu alte cuvinte, precum scrie ºi Octavian Andronic, "într-un limbaj mai plastic, lui Cãlin Popescu Tãriceanu i s-a arãtat pisica". Trebuie sã precizãm cã este vorba de o pisicã neagrã ºi sã reamintim cititorului cã tehnica "arãtãrii pisicii" a ajuns la apogeul "rafinamentului" în anii de deplinã afirmare a "umanismului socialist", promovat de Vulturul Carpaþilor cu ajutorul instrumentelor de represiune binecunoscute. Gurile rele spun – dar noi refuzãm sã credem – cã Preºedintele a aderat de tânãr la teoria spiritului benefic pentru democraþie al arãtãrii pisicii. A posteriori nu se poate sã nu fim de acord cu consideraþiile de atunci ale lui Octavian Andronic: "Nici ambiþia lui Bãsescu de a forþa anticipatele nu este o toanã ºi nici pisica arãtatã lui Tãricenu un simplu capriciu. Și probabil nu va ezita sã facã "totul" pentru a-ºi atinge obiectivul." (cf. "Arãtarea pisicii", 12 martie 2005). Participarea Preºedintelui la viaþa publicã din 2005, aºa cum apare ea din perspectiva în care este pusã de articolele lui Octavian Andronic, stã sub semnul voluntarismului, imprevizibilului, asumãrii – în multe situaþii - unor puteri aflate în cel mai bun caz pe muchia prevederilor Constituþiei, partizanatului afiºat fãrã jenã, dispreþului pentru pãrerea altora. Consecvenþa a mers, în exprimãrile ºi faptele Preºedintelui, mânã în mânã cu inconsecvenþa. Dupã ce un an întreg l-a þinut în ºuturi pe Tãriceanu, fluturându-i spectrul anticipatelor ºi presând din toate pãrþile pentru unirea Partidului Naþional Liberal cu Partidul Democrat – operaþie încheiatã abia în 2007, prin fuzionarea acestuia din urmã cu Partidul Liberal Democrat, desprins în 2006 din PNL, în urma "luptei fracþioniste fãrã de principii", de matrice comunistã, de el însuºi încurajatã, recurgând la "bunele servicii" ale lui Theodor Stolojan - declarã senin la sfârºitul anului 2005 cã guvernul acestuia a fost "cel mai bun guvern postrevoluþionar". Evident nu era aºa, din moment ce, cum bine aratã Cronicarul, acesta fusese "un guvern de strânsurã, cu oameni neportiviþi la locuri nepotrivite, cu anonimi incapabili de vreo acþiune notabilã sau cu politicieni harnici la gurã, dar moi în fapte. Un guvern care nu a reuºit sã gestioneze nici una din crizele prin care a trecut. Care ºi-a irosit timpul ºi forþele omorând gãini (aluzie la "faptele de arme" ale ministrului Flutur în timpul "crizei aviare" – n. n.) sau distrându-se la mare în timp ce apa lua cu totul localitãþi întregi". (cf. "Executivul anului", 31 decembrie 2005). Sunt prezentate în carte, fãrã exces de narativism, modalitãþile scandaloase de gestionare a politicii externe a României, unde megalomania la care ne-am referit iese în plin în evidenþã. Între cele douã "axe" ale mãreþei strategii bãsesciene – "Axa Bucureºti – Londra" ºi "Axa Bucureºti -Washington" – a fost introdusã "strategia paralelã" de propulsare a lideratului regional al României în zona Mãrii Negre. Efectele ei ar fi trebuit sã aibã ca rezultat ºtergerea tristei amintiri istorice a "lacului rusesc". Cele douã fregate ale Marinei Naþionale, aflate cândva în drum spre cimitirul marin al navelor militare britanice, cumpãrate de la englezi, revopsite ºi reînarmate de la zero, au fost probabil pentru neînfricatul Comandant al navei "Biruinþa" (oare pe unde o mai fi navigând ºi sub ce pavilion?) garanþia surclasãrii capacitãþii de foc a flotei ruse. Infirmând însã viziunea geopoliticã optimistã a Preºedintelui României, flota rusã, a rãmas înfiptã, de curând mai stabilã ca oricând, la Sevastopol; aviaþia sa de suport a þinut chiar sã fie reprezentatã în iunie 2014 în cerurile extra-constãnþene de un Suhoi 24 ce a survolat de 12 ori în 90 de minute, în ape internaþionale, un distrugãtor al Statelor Unite, Donald Cook, aflat ºi el, tot demonstrativ, în largul celui mai mare port de pe "lacul rusesc". Cuvinte ceva mai cumpãnite ne-ar feri probabil mai bine în raporturile internaþionale de "întâlniri prea apropiate". Tot insistând pe doctrina celor douã "axe" Preºedintele a cam uitat, în 2005, cã "toate drumurile duc (mai nou) la Bruxelles" ºi cã acolo un cuvânt de spus îl au mai ales Germania ºi Franþa (uneori de comun acord, dar nu foarte des, cu Marea Britanie) , ai cãror conducãtori se pare cã nu au gãsit de bon-ton sã le fie subapreciate public poziþiile de parteneri principali în cadrul U.E. Explicaþiile date lui Jacques Chirac de Traian Bãsescu, în timpul unei primiri destul de reci la Palatul Elysée (21 noiembrie 2005), în legãturã cu valorile semantice din formula definitorie "axelor" i se par Cronicarului "lipsite de tact", concluzia sa fiind cã "preºedintele ar trebui sã punã mâna pe carte ºi sã înveþe câte ceva din abecedarul diplomaþiei de care nu se poate lipsi la "extern", precum la "intern", cu atât mai mult cã nici consilieri pe aceste probleme nu mai are" (cf. "Diplomaþia originalã a lui Traian Bãsescu", joi 24 noiembrie 2005). La distanþã de un deceniu de când s-au constatat gravele carenþe în asimilarea "abecedarului diplomaþiei" de cãtre personajul cel mai important în stat, constatãm, fãrã stupoare, cã în atitudinea acestuia în abordarea relaþiilor internaþionale nu s-a modificat mare lucru. Excesul de dezinvolturã genereazã aventurism; exemplarã în aceastã direcþie este "experienþa " Nãstase! Modificarea raportului între forþele politice configurat de alegerile parlamentare la sfârºitul lui 2004 a fost un obiectiv urmat cu stãruinþã de Preºedinte în 2005. PSD-ul a dobândit cele douã funcþii principale în cele douã camere într-un moment în care Alianþa DA nu era sigurã cã va putea avea majoritatea necesarã. Este neîndoielnic faptul cã în decembrie 2004 noul Preºedinte ºi-a supralicitat - nu scriem, precum se vede, "le-a încãlcat" - prerogativele recurgând la prevederea constituþionalã ce îi permitea sã numeascã un premier care nu neapãrat ar fi trebuit sã fie reprezentantul partidului cel mai bine plasat. Cu perseverenþa caracteristicã a gãsit mai apoi modalitatea de modificare a asset-ului parlamentar prin modificarea regulamentelor ºi interpretarea, pro domo, a prevederilor Constituþiei. (cf."Gherila politicã", joi 13 octombrie 2005) Abia în martie 2006 "principalul inamic", Adrian Nãstase, a "fost scos din cãrþi". Pânã atunci însã, pe tot parcursul anului 2005, s-a desfãºurat în parlament o luptã de uzurã, fãrã invingãtori ºi învinºi, pitoreascã ºi nu rareori vulgarã, definitã de Octavian Andronic, pe bunã dreptate, "gherilã politicã" , alimentatã în subterane ºi la vedere de impulsuri plecate de la Cotroceni. O gherilã complicatã ºi mai mult de luptele interne din partide ºi apariþia de noi tabere, precum s-a întâmplat în PSD, al cãrui proces de destructurare, alimentat de ambiþiile fãrã suport într-un electorat propriu "în teritoriu" ºi fãrã program ale unor lideri nãscuþi în eprubetã i-a smuls lui Rãzvan Theodorescu exclamaþia memorabilã: "Partidul a ajuns în punctul cel mai înalt al democraþiei: nimeni nu mai are nici un fel de autoritate" (cf. "Culmea democraþiei", miercuri 19 octombrie 2005) Tematicile "cursivelor" lui Octavian Andronic pãtrund în nervii cei mai sensibili ai societãþii româneºti . Grijuliu se aratã autorul cu problematica raporturilor între putere ºi justiþie, raporturi ce au tins a reconfigura peisajul politic ºi reface cartografia distribuirii "zonelor de influenþã". Comentând Raportul de Þarã al Comisiei Europene din octombrie 2005, în care se sugera ca justiþia din România sã-ºi îndrepte atenþia asupra "peºtilor mari" care "zburdã prin apele tulburi ale tranziþiei" , Octavian Andronic întrezãreºte un pericol real. "Semnalul dat de Bruxelles – scrie el – pune justiþia reformatã în faþa unui examen care poate avea consecinþe dramatice. Dacã procurorii se vor nãpusti, în maniera campaniilor de altãdatã, animaþi doar de dorinþa de a gãsi probele incriminatoare, cu orice preþ, ei vor pune în pericol însãºi noþiunea de justiþie, pentru cã democraþia înseamnã drepturi egale ºi pentru oamenii cinstiþi ºi pentru infractori, pânã în momentul stabilirii vinovãþiei" (cf. "Liber la "vânatul mare" ", vineri 28 octombrie 2005). Nu este un secret pentru nimeni cã din 2005, în urma procesului de "macoveizare", încurajat de Preºedinte, care a intervenit, nu doar o singurã datã pânã ºi în"bucãtãria internã" a CSM, unele sectoare ale magistraturii, în special procuraturile, au aplicat proceduri selective, "blindate" ideologic de "preþioasele indicaþii" venite de la Bruxelles prin "Vocea Cotrocenilor" ºi viceversa. "Ce vrea Europa asta de la noi ?" se întreabã retoric Octavian Andronic într-o intervenþie a sa. "Cu siguranþã – îºi rãspunde singur – nu atât ca noua Putere sã umple demonstrativ puºcãriile cu reprezentanþi ai vechii Puteri, Europa vrea, cum a vrut ºi pânã acum, ca România, prin cei care o administreazã, sã închidã juridic cât mai multe dintre portiþele prin care se iþeste corupþia" (cf. "Invizibila reformã a Justiþiei", luni 12 septembrie) Din pãcate, de la bun începutul emanãrii "recomandãrilor" din Rapoartele de Þarã lucrurile nu au mers în acest sens. Au fost arestaþi cu precãdere cei care "nu sunt de-ai noºtri" ºi printre urechile acului justiþiei s-au strecurat, dupã prestarea, conform practicilor feudale, unui alt "jurãmânt de fidelitate", fãcut cãtre potentatul zilei, oligarhi "de viþã nouã", dar cu moravuri deja cunoscute, cândva rãsfãþaþi ai PSD ºi salvaþi de guvernãrile acestuia de la condamnãri sigure într-o þarã cu justiþie nesigurã. Pe de altã parte nu sunt multe de spus în aceastã privinþã; viaþa este oricum mai tare decât literatura, fie ea ºi juridicã. Nu putem renunþa la conectarea unor situaþii la înþelepciunea proverbului romanesc ce începe cu formula "peºtele de la cap…"ºamd: în 2005 un dosar "neglijabil", intitulat "Flota", era trimis la plimbare pânã în 2009 (cf. "Balonul de oxigen", 13 iunie), dupã care i s-a pierdut urma, prin prescripþie, mi se spune. Dar sã încercãm sã închidem cercul. Anul 2005 a fost un an de glorie pentru unii,de pasiune pentru alþii ºi temeri pentru ziua de mâine pentru cea mai mare parte a populaþiei. Cel mai senin personaj al anului a fost, fãrã îndoialã, Ministrul Afacerilor Externe, Rãzvan Ungureanu: el a avut timp disponibil sã reflecteze asupra suiºurilor ºi coborârilor vieþii, sus între nori, între o decolare ºi o aterizare. Se pare cã în acel an a parcurs cu avionul peste 82.000 km (cf. "Ocolul pãmântului cu Ungureanu", joi 29 decembrie), echivalentul a douã înconjurãri ale globului pe deasupra Ecuatorului, ceea ce nici nu este mult dacã ne gândim cã un personaj al lui Jules Verne ocolea pãmântul în 80 de zile ºi deci l-ar fi putut ocoli de douã ori în 160 de zile (ºi nu în 365) utilizând prevalent trenul ºi corabia! De sus totul poate fi privit cu seninãtate! Deasupra Chinei, privind prin hublou, se putea probabil reflecta asupra faptului cã un miliard ºi jumãtate de locuitori se aflã în anul Cocoºului, în timp ce în România, peste capetele a 20 de milioane de locuitori, domnea, în toatã splendoarea sa, spectrul anului Pisicii. Prestaþia diplomaticã a ministrului nu a fost prea tulburatã, în 2005, de aceastã arãtare, nici dinspre partea ºefului direct, nici dinspre partea relaþiilor bilaterale sau multilaterale condimentate de blândele ameninþãri din septembrie al comisarului Scheele în legãturã cu necesitatea unor "reforme vizibile în justiþie" (cf. "Invizibila reformã a Justiþiei", 12 septembrie 2005). Liniºtea relativã a vieþii Ministrului, devenit în timp record profesor universitar (2007), spre sfârºitul experienþiei în clãdirea din Aleea Alexandru, s-a datorat ºi faptului cã în primele douã luni ale anului 2005 Statele Unite ale Americii – principalul interlocutor în politica externã a României - au avut la Bucureºti un ambasador excelent. Care pe lângã faptul cã îºi cunoºtea menirea ºi obligaþiile mandatului era ºi o persoanã de bun simþ: Jack Dyer Crouch II (acreditare 16 iulie 2004- sfârºit de mandat 28 februarie 2005). A avut puþin timp la dispoziþie ca sã ºteargã deplorabila "prestaþie" a predecesorului sãu Michael Guest: în repetate rânduri acesta îºi depãºise sfera competenþelor intrând, prin declaraþii inoportune, cu picioarele în politica internã a României. Fapt ce se va repeta dupã sosirea ca ambasador a "contributorului" magnat Nicolas Taubman (acreditare 5 decembrie 2005) care va deschide seria intervenþiilor fãþiºe ºi a altor ambasadori ai "marilor puteri" prietene , capetele ºi pivoþii "axelor" bãsesciene. Taubman ºi-a permis luxul, în anul urmãtor (2006), sub privirile aceluiaºi Ungureanu, sã intervinã în problema reformulãrii legislaþiei penale din România, fãrã ca cineva sã-i atragã atenþia cã þara în care-ºi reprezenta guvernul este un stat suveran ºi cã legile le face Parlamentul în virtutea aplicãrii principiului suveranitãþii populare conferitoare de mandat. Crouch, dimpotrivã, a evaluat corect, printre altele, în public, atât consecinþele pozitive pe termen lung ale stabilitãþii macroeconomice asigurate de "fosta guvernare" (expresis verbis: cf. relatãri din presã privind dezbaterea publicã din 28 ianiarie 2005 dedicatã "prosperitãþii României", cu participarea lui Tãriceanu), cât ºi începuturile unui amplu program de lãrgire a comunicaþiilor rutiere, util în primul rând dezvoltãrii economice ºi relaþiilor comerciale. Urmarea a fost, cum corect scria recent fostul prim ministru Adrian Nãstase, suspendarea timp de doi ani a lucrãrilor la Autostrada Transilvania. Dacã "noua guvernare" era atât de grijulie de soarta þãriºoarei aflatã, pânã în decembrie 2004, pe mâna "corupþilor", ar fi trebuit sã gãseascã rapid o soluþie constructivã de renegociere, care oricum ar fi dus la umflarea costurilor medii pe kilometru, preþul iniþial fiind, cum promovatorul metodei arãtãrii Pisicii ºtia foarte bine, de când era "la opoziþie", sub nivelul fezabilitãþii. La sfârºitul anului 2005 dupã profunde ceasuri, zile, sãptãmâni ºi luni de gândire în rãzgandire a substanþei contractelor fãcute de "vechea orânduire" se construiserã doar zero kilometri de autostradã. (cf. "Programul de autostrãzi: kilometrul zero", 24 decembrie 2005). La zece ani distanþã de acel moment de congelare a iniþiativei, bilanþul în acel sector este încã dezastruos. Dar sã revenim la "politica externã" ºi la suveranitate. În anul 2004 s-a luat decizia creãrii de baze militare ale altor þãri (practic doar ale SUA – ca expresie a NATO) în þara noastrã. Octavian Andronic are o oarecare ezitare în a defini situaþia. Observã cã "este greu de decelat" dacã aceasta "reprezintã o necesitate strategicã a aliaþilor noºtri ºi cât la sutã o recompensã pentru bunã purtare". Mã limitez sã remarc faptul cã nu "pentru bunã purtare" se instaleazã, de cãtre cine este în stare sã o facã (a se citi "a o impune") baze militare în alte þãri. În principiu, cine scrie nu ar avea nimic împotriva creãrii unor baze ale unei forþe militare comune a Uniunii Europene (de genul aceleia de "intervenþie rapidã", întrevãzutã platonic la orizont) pe teritoriul României sau Bulgariei sau Poloniei etc. "Cedãrile de suveranitate" ale României se pot face însã, dupã umila noastrã pãrere, doar în favoarea unei comunitãþi la care s-a aderat programatic, asumându-ºi obligaþii în domeniul uniformizãrii procedurilor de guvernare, pe principii federative, nu unui singur partener dintr-o alianþã militarã cu care, în rest, avem raporturi bilaterale definite de alte înþelegeri. Imunitatea de care se bucurã militarii Statelor Unite în þãrile în care acestea au baze este inacceptabilã ºi în afara principiilor de drept. Este poarta spre amestecul în treburile proprii ale unei þãri ºi indirect ale Marii comunitãþi transnaþionale, U.E., din care facem parte. "Indiferent însã de amestec – scrie Octavian Andronic -, rezultatul este însã unul foarte concret ºi pentru prima oarã în istorie dispunem de o protecþie pe care o dorim ºi care nu ne este impusã. Aceastã umbrelã militarã este, în acelaºi timp, o garanþie pentru posibila infuzie de capital venitã din aceeaºi parte a lumii". (cf. "Bazele americane ºi nota de platã ruseascã", 12 decembrie 2005). Afirmaþia de mai sus necesitã un comentariu mai aprofundat decât acela pe care îl putem face în aceastã ocazie. Expresia "nu ne este impusã" poate fi echivalatã, în condiþiile geopolitice date, cu expresia "servitute acceptatã", adicã ceva de genul "servituþii de trecere" acordate unui vecin pentru a-ºi cultiva grãdina sau, caz posibil, pentru a ajunge, la grãdina altcuiva. De când este stat unitar România se gãseºte pentru prima oarã în situaþia semnalatã de Comentator: dupã câte se ºtie, dupã 1958 chiar ºi trupelor "aliate" din Pactul de la Varºovia li s-a refuzat prezenþa stabilã în România. Mi se pare, pe de altã parte, cã doar printr-un generos exces de optimism "umbrela militarã" poate fi consideratã "o garanþie pentru posibila infuzie de capital venitã din aceeaºi parte a lumii". În afara cazului în care sunt consideraþi "investitori strategici", adicã purtãtori de "infuzii de capital", ºi tipi precum cei de la Noble Ventures, care au lãsat în urma lor, la Reºiþa, pârjolul ºi amintirea neobrãzãrii unei cereri de despãgubiri dupã jefuirea unei mari industrii, Combinatul Siderurgic Reºiþa. Jefuire de altfel "infieratã" punctual de Comentator, pentru care "respectivii investitori strategici erau niºte escroci" (cf. "Metoda þeparilor strategici", 2 octombrie 2005). Înainte ca unele guverne din U.E. - ºi nu doar ele - sã dea lecþii de moralã României, îndemnându-i guvernul sã lupte pe viaþã ºi pe moarte împotriva corupþiei, ar fi cazul sã-ºi þinã în frâu, chiar acasã, propriii escroci, de care oricum România nu duce lipsã. Arãtândule pisica chiar înaintea începerii cãlãtoriei "de afaceri". Anul 2005 a fost pentru România un an complex ºi dificil, care a marcat începutul unui deceniu al "arãtãrii pisicii" chiar în situaþii în care politicienii îndrãgostiþi de acest patruped ar fi comis un act de decenþã ºi de stimã faþã de propria þarã dacã ar fi vãrsat mai puþin venin în public ºi ar fi fost mai concentraþi asupra gravelor problematici create de violenta polarizare socialã, accentuatã de corupþie ºi abuzuri, fenomene care pentru cei aflaþi la putere ar fi privit, prin excelenþã, doar partea politicã adversã. În anii de dupã 2005, prin reechilibrarea forþelor de pe eºichierul intern ºi unele semi-coabitãri între Preºedinþie ºi Parlament sau între acesta ºi un guvern de altã culoare decât al suporterilor Preºedintelui, veninul a fost "exportat" în scopul intoxicãrii instituþiilor internaþionale ºi acreditãrii ideii cã justiþia poate funcþiona în România doar în sens unic, pilotat împotriva adversarului politic declarat corupt în principiu. Denigrarea "în afarã" a adversarilor politici din interior nu a fost de naturã sã întãreascã autoritatea puterii ºi prestigiul sãu, astfel încât în 2009 un fost ambasador al Statelor Unite în România (în funcþie din noiembrie 1997 pânã în martie 2001), persoanã inteligentã ºi cu umor, James C. Rosapepe, nu s-a putut abþine de a constata, într-un interviu acordat cotidianului "Jurnalul Naþional", cã "cel mai bun lucru pe care românii pot sã îl facã e sã îºi vorbeascã þara de bine." Desigur, evantaiul problematic al articolelor din care este recompus segmentul 2005 din Cronologia comentatã a Mileniului III este mult mai larg decât am încercat noi sã-l prezentãm. Cititorul participant la istoria naþionalã a ultimelor decenii sau chiar doar a ultimului deceniu se regãseºte într-un cadru cunoscut, condus de pana expertã a unui interpret senin, elaborator de texte "sine ira et studio", ale cãrui relatãri corespund constant realitãþii ºi ale cãrui opinii sunt constant pragmatice. Îi lãsãm deci cititorului plãcerea de a integra singur modestele noastre consideraþii. În ce ne priveºte rãmânem de pãrerea cã tranformarea, în 2005, metodei "arãtãrii pisicii" în principiul cardinal al activitãþii politice,în defavoarea efectivului consens politic pentru realizarea reformelor necesare dupã o tranziþie chiar confuzã, privitã din perspectiva obiectivelor de interes comun ale societãþii, a lezat încrederea unei bune pãrþi a cetãþenilor în unele instituþii fundamentale ale Statului, fapt reflectat în opþiunile fluide ale electoratului în ultimii ani. Ar fi fost, desigur, preferabil ca în 2005 principiul (arãtãrii) Pisicii sã nu fi avut tendinþa de a deveni practicã politicã ºi sã se fi tins spre fundamentarea eticã a unui alt principiu, generos, în mãsurã a modifica, prin consens naþional ºi participare, legile ºi moravurile, în scopul concentrãrii energiilor þãrii în jurul unor obiective împãrtãºite: Principiul Speranþei. Nu este neapãratã nevoie sã citeºti reflecþiile docte din cartea lui Ernst Bloch (Das Prinzip Hoffnung) pentru a-i înþelege esenþa. "Spiritele directoare" ale naþiunii, sau cei ce pretind a recita acest rol, l-ar putea identifica chiar în sfera propriei responsabilitãþi, a propriei culturi, a propriei conºtiinþe, dacã acestea coexistã în aceeaºi persoanã ºi se sprijinã una pe cealaltã. Desigur, generalizarea unei asemenea atitudini þine de domeniul utopiei. Un de neuitat personaj, aristocrat fascinant ºi de o remarcabilã inteligenþã practicã, formula în romanul Mânãstirea din Parma al lui Stendhal o frazã valabilã pentru mai multe anotimpuri: "Politica nu este o luptã între bine ºi rãu, ci o opþiune între preferabil ºi detestabil". Care din cele douã opþiuni au caracterizat în 2005 demersurile politice a fruntaºilor vieþii publice ºi din România, atât ale acelora ce þineau în mânã hãþurile treburilor þãrii cât ºi ale opozitorilor, cititorul îºi poate confrunta pãrerile cu autorul Soluþiei imorale. Ale cãrui pãreri sunt formulate cu claritate.