Cuvânt dupã...

Am fost surprins sã constat, atunci când am declanºat o „cãutare” în mormanul de articole scrise zi de zi, în ultimul deceniu, sub genericul „Punctul pe Y” – cât de multe i-au fost dedicate lui Traian Bãsescu. Personaj emblematic al epocii  pe care o traversãm, actualul - ºi poate viitorul - preºedinte a exercitat o veritabilã obsesie în mass media. Poate cã nici unui  alt personaj public  al celor douã decenii de existenþã democraticã nu i s-au dedicat atât de multe ºi de consistente producþii jurnalistice. De când a devenit preºedinte, Traian Bãsescu dominã autoritar topul  celor mai mediatizate personalitãþi, cu procentaje consistente.
Mi-am spus, deci, cã acesta ar fi motivul pentru care am scris atât de frecvent despre domnia sa. Eventualii lectori  ai acestui volum îmi vor reproºa, poate, tonul critic în care au fost abordate unele dintre temele de analizã. Acest lucru cred cã nu mã indicã, automat, ca unul dintre jurnaliºtii aflaþi în slujba nu ºtiu cãruia dintre mogulii cãrora le poartã picã constantã. Deºi am lucrat, de-a lungul vremii, cu mulþi dintre ei (la moguli mã refer), am avut ºansa de a-mi prezerva dreptul la opinie, aºa încât vã asigur cã pãrerile exprimate îmi aparþin în totalitate ºi nu au fost influeanþate de terþi. Tonul critic nu înseamnã,a utomat, adversitate: îi recunosc lui Traian Bãsescu calitãþile indubitabile care au fãcut din el unul dintre cei mai redutabili politicieni ai momentului. Dar nu cred cã aº putea – nici în cazul sãu, nici al altuia –adopta tonul de admiraþie necondiþionatã pe care-l exprimã câþiva dintre cei mai consecvenþi cântãreþi ai sãi, în strunã ºi în stranã. Pentru cã, spre deosebire de predecesorul sãu, Traian Bãsescu este beneficiarul unui veritabil cor de practicanþi ai acestei stãri de admiraþie necriticã în care au cãzut unii dintre comentatorii actualitãþii. Probabil cã, punând într-o balanþã imaginarã opiniile lui Cãrtãrescu, Mihãieº, Ungureanu, Avramescu, Voinescu ºi a altor câþiva de mai mici dimensiuni, iubitorul de echilibru va putea fi totuºi satisfãcut de lectura acestui volum.
Ceea ce doresc eu sã reiasã din aceste pagini nu este un portret-robot, ci o imagine a modului în care un contemporan al sãu i-a perceput gesturile ºi exprimãrile, de-a lungul unei evoluþii semnificative pentru tipologia din care face parte – aceea a oamenilor pe care nu ai cum sã nu-i bagi în seamã.

                                                                                  Octavian Andronic
(23 august 2009)

P.S. Intervalul „monitorizat” de „punctul pe Y” se întinde între anii 2001  ºi prima jumãtate a lui 2009.

Cuprins carte "B de la Basescu"