|
Votul Uninominul
Citeste cartea on-line
Cuvânt înainte......
CINE SUNTEM?
DE UNDE VENIM?
ÎNCOTRO MERGEM?
Reproduc din memorie titlul unei
picturi de mari dimensiuni pusã în drumul celui venit sã viziteze retrospectiva
Gauguin de la Grand Palais,organizatã de francezi cu ceva ani în urmã.Poate
chiar la vremea întâmplãrilor fixate în mentalul colectiv de Octavian Andronic
în cartea de fațã.Întrebãrile și le puneau fetele maronii și bãieții la
fel,descoperiți de pictorul dedulcit la drumuri lungi în Pacific,departe de
malurile sale.Dacã ei și-au gãsit sau nu rãspunsuri potrivite n-avem de unde ști.Noi,chestionându-ne,putem
identifica variante posibile.Și nu puține.
-Ia,eu fac ce fac de mult! ar
glãsui fãrã zãbavã Ando,aceluia dintre noi care,întâlnindu-l din întâmplare,ar
rosti,fie și fãrã un scop anume,acel,la îndemâna oricui:-Ce mai faci
Hombre?Doar cã,deși par derivând dintr-un joc de societate,spusele lui exprimã
un adevãr.De-o viațã,Ando asta chiar face:se strãduiește sã ne arate cine
suntem,cu ce ne umplem timpul toatã ziua,încotro ne duc pașii.
Nu ți-e greu sã constați cã
Andronic gândește global și trudește secvențial.Privește istoria la zi,clipa
cea repede ce ni s-a dat,rumegã temeinic combinații probabile și le încredințeazã
paginii albe,deprinsã a-i stoca gândul tremurând a prospețime.A nectar,uneori.A
flori,alteori.Cam acrișor,de se întâmplã.A vitrion,nu.Le are p-astea mai puțin
sau deloc.Prin juxtapunere,fotogramele în cauzã,instantanee, devin perene.Adicã
trecut.Între ele,trimiteri la ziua de mâine.Timpul le poate confirma drept
cariatide ale anotimpurilor viitoare.
Cititorul constant al
cronicarului cu dublã comandã de ieri,de azi,dintotdeauna-condeier și
grafician-știe de acum reflexele „omului-mascã de fier” atât de sever încastrat
în realitatea româneascã.A condus primul cotidian apãrut la noi la ora
deschiderii porților spre democrație.Un ziar,cum am descoperit
singuri,împãtimit de informație adevãratã și curatã,densã,binefãcãtoare pentru
sãnãtatea noastrã.Va ilustra cu strãlucire ipostaza de director(de publicații)-jucãtor(reporter,comentator
de aleasã ținutã,debateur echilibrat și interesant,grafician savuros).Micul
ecran ni l-a dezvãluit cu o minte treazã de care tocmai are nevoie
interpretarea corectã a evenimentului nãvãlit pe porțile cetãții.
La un moment dat,a simțit sã se
adune de pe drumuri,cât sã-și gestioneze de unul singur propriile resurse.Așa a
apãrut o agenție de știri cu personalitate și merite de necontestat în
emiterea,în timp real,prin radiere ori convecție, a informației
clare,rapide,verificate.Așa s-a pus pe roate gustatul editorial,
percutant,sintetic și analitic cât încape,dar mai ales de ținut minte.
Încredințate tiparului în
corsetul bine definit al anului calendaristic,aceste scrieri de toatã ziua
caligrafiazã,constant,rãspunsuri la chestionarul sugerat de Paul Gauguin în manșeta
devastatoarei compoziții,circumstanțializând destine “mistere,priviri
enigmatice,chestionãri indescifrabile”.
Cartea de fațã are drept poligon
temporal un an însemnat cu stea în frunte:2008.Al dezbaterilor nu pentru pâinea
la zi, ci deja cu coada ochiului la cozonacul de mâine.Al combinațiilor de
culise,nemãrturisite încã votantului,pãstrate la sertar pentru când va veni
clipa.Un an cu multe necunoscute.Un an-copertã de final a ciclului electoral în
curs de epuizare și prefațator, previzibil sau nu,al celui ce urmeazã.Un cer
împânzit de trasoare venind din toate pãrțile,ca în preajma unei bãtãlii
decisive,fãrã a descifra totdeauna încotro și dincotro bate vântul.Și atât mai
interesant,de recapitulat,digerat și evaluat la ceva vreme distanțã,când se
poate cu sinceritate mãsura valoarea coeficientului de scoatere,a dozei
remanente de veridicitate.A capacicitãții de prognosticare de cãtre semnatar.
Remarc stilul propriu
ANDOGRAMELOR scrise ori desenate.Autorul are vocația de a-și proiecta
demersurile cotidiene pe un ecran panoramic.Ecranul lat la îndemânã,inițial
imaculat,se lasã hașurat la pas.Streiful de fațã are în grijã banda
rezervatã,cum spuneam,anului 2008.Neuitatul,cum spuneam,din multe puncte de vedere,an
2008.
Ando își cheamã aproape cititorul
și privitorul,pe care bine îl cunoaște dupã atâta vreme de când se privesc unul
pe altul ochi în ochi,pentru a-și citi reciproc gândurile,speranțele,așteptãrile,nedumeririle.Ce-i
propune?Pentru început,sã ia act de toate câte se întâmplã.Pentru azi
selecteazã un subiect.Mâine,ținându-și de mânã colaboratorul,migreazã într-o
altã locație,neapãrat ispititoare.Și tot așa,pânã la bãtaia de clopot a anului
urmãtor.Când,firește,constatãm:și mâine mai e o zi...
Vã las sã observați câtã dreptate
are Ando când spune ce spune despre peisajul nostru politic.Derutant, uneori,
prin calmul ce-l stãpânește în timp ce executã mãsuri antropometrice
fruste-politice-,definitorii pentru actorii zilei.Nu trebuie sã vezi pe cineva
la plajã,în costum de baie,pentru a-i descoperi musculatura de tot
flascã,incapacitatea de dialog,sãrãcia de limbaj,metehnele de Ferentari.Spre
turiștii de profesie privește cu milã,cu înțelegere ai impresia (”Atât îi duce
capul...”).Învãțãm de la autor cã schimbãri spectrale în lãțimea curcubeului,de
diapazon,nu s-au nãscut de azi de ieri (adicã în anul de grație 2008),acesta
fiind cam demultișor poveste.Vezi saltul de la social-democrație la
liberalism,de la Internaționala Socalistã ori Liberalã la masa bogaților-Popularii
Europeni.Putem afla câte ceva,în caz punctual,și despre alegerile pentru
Primãria Capitalei în scurgerea timpului.Devize la modã:„Fie cine o fi,dar de
dreapta sã fie” ori:„Dreapta-dreaptã dar sã fie al nostru,nu al lor...”.Înãlțarea
și (de)cãderea aștrilor este explicatã pe îndelete,cu subiect și
predicat,oridecâte ori crede cã este prilejul.Marile rãsturnãri de situație
sunt periscopate cu încetinitorul,fãcând traducerea în limbajul zilei și
aducerea în prim-plan pentru alegãtorul de rând ori stilat din fire nu atât a
personajelor implicate ci mai ales a mentalitãților,subțirimii argumentelor și
fragilitãții caracterelor prezente în ring.
Virajele politice sunt la modã și
e bine sã le observãm și la nivel de indivizi pentru a ști mai bine cum
stãm.Existența acestor vertije favorizeazã rãmânerea în picioare a unor
neînzestrați ori alimenteazã soluții de moment,toxice,prin care adversarul este
trimis la podea.Aveți în paginile ce urmeazã cazuri lãmuritoare.
Ghici cine vine la...Cotroceni
ori Palatul Victoria?Filmul știut ne-a sugerat adesea asemenea întrebãri,chiar
dacã în cazurile analizate nu de cinã este vorba.Întrebãri cu rost dar nu mereu
cu rãspuns la vedere.Jocul de șah a introdus noțiunea de mutare în plic.Se
practicã și în politicã.Mai ales când specialiștii chemați sub arme,cu miile(15
mii,de pildã)nu se grãbesc sã depãșeascã standardele de provincie.Tocmai aici
picã bine un ochi capabil sã dibuie mutãrile din plic...
Relația între palatele Puterii
reprezintã un subiect cãrnos și pentru anul aflat sub lupã în cazul de fațã.Bagi
de seamã cã tentația existã și pe la alții,partizani ori nu.Neutrii n-au
har,deci nici cãutare.Inteligenții,da.E cazul de fațã.
Nici aceastã luptã fãrã
menajamente nu constituie o creație a anului 2008.Dar oridecâteori s-a
manifestat,ea a potențat înverșunarea,a scos la vedere cazanele cu lãturi la îndemânã,
catalizând invectiva și insolența,stilul de viațã cârcotaș și
zurbagiu,vizibilizând comportamentul de mahala.Vã las sã constatați singuri distribuția
de roluri avansatã de autor.
Când crede cã cã este
cazul,autorul scoate de dupã ureche plaivasul cu cernealã roșie,adicã
pamfletarã.Umorul sãnãtos,bine condus explicã mai convenabil ce este de știut,de
înțeles.Plus cã,vorba cuiva,acesta mai și îngrașã.
Despre presa zilei,Andronic vorbește
doar din când în când,deși ar avea tot dreptul dupã câte care cu poveri de
muncã a rostuit în ograda acestei profesii.El constatã un lucru important și ține
sã-l facã știut.Vremea ziariștilor cu experiențã îndelungatã a cam trecut.S-au
refugiat care încotro.Pãrul alb i-a trimis la pensie.Aparține trecutului și
epoca numirii la conducerea instituțiilor de presã a gazetarilor confirmați cu șansa
de a se confirma prin semnãturã și management. Acum la modã nu mai este ºpaltul
de succes,transpus în pagina tipografiatã,ateptatã de cititorul
nãvalnic.Tirajul a devenit suveran.Indiferent ce-l hrãnește și cu ce
rezultate.Am asistat la dispariția unor titluri intrate în trombã pe piața
informației publice,mai sunt altele care abia își mai trag sufletul,nimeni nu știe
cât timp iar protagoniști cândva sorbiți dintr-o sorbire preferã fotoliul cãlduț,comod,al
talk-shouri-lor de sezon,care ne-au invadat existența,promovând în economia lor
o ramurã de bazã inspiratã de versul clasic:E ușor a scrie versuri...Sunt
printre cei care cred în spusa înțeleaptã a lui Ando despre asemenea stãri
alotropice pe care le tolereazã presa noastrã,în conflict cu ceea ce au gândit și
practicat seniorii genului de la origini pânã azi.Rostite cu respect și
mãsurã,opinii generate de inși autorizați s-o facã pot acționa,cred și sper,ca
o necesarã profilaxie a discursului public,ca un binevenit filtru în calea virușilor
ce riscãm sã ne asfixieze.
Guvernarea este þinutã sub
observație.Și mai ales cel ce ocupã locul din capul mesei.Autorul nu ezitã sã
se pronunțe fãrã menajamente cu privire la prestația unor miniștri sau a
echipei de la Palatul Victoria în întregul sãu.Când crede cã are argumente
distribuie chiar calificative nemiloase.De remarcat rãmâne mai ales acribia cu
care foarfecã activitatea premierului în exercițiu,disponibilitatea pentru
analizã aplicatã,insistența în a developa filme de fiecare zi la nivel de
demnitar,numit și nu ales.Este o mostrã,cred,de distanțare prin apropriere,un
mod de a fotografia în maniera „Hold-up”,când orice scufundare în revelator
accentueazã trãsãturi și detalii ce fusese rã ignorate în faza de dinainte.
Perseverent se dovedește autorul
în a mãsura cinematica cotidianã a persoanei din fruntea obștei.Fațã de președintele
Ion Iliescu,Octavian Andronic n-a fãcut niciodatã un secret din respectul
vizibil cu care l-a urmãrit în activitate.Paragrafele ce îi sunt consacrate
poartã însemne de curtoazie și apreciere,inclusiv sau mai ales atunci când îl așeazã,contrapunctic,unor
contemporani.Președintele Constantinescu este tratat cu vizibilã considerație,
dar de la distanțã.Cu „titularul”anului 2008 procedeazã altfel.Nu-l scapã din
vedere nici când vorbește insalubru cu ziariștii,cu colaboratori apropiați pe
care ar merita ,înainte de orice,sã-i și respecte,nici când face accidente de
circulație pe post de driver amator.Dar ia aminte mai ales la decizii,la
atitudini,la felul de a se comporta în straie de împãrat pe care lumea nu putea
sã-l mai încapã.Sunt și momente când Ando nu ezitã a ridica degetul,într-un
gest propriu celui care trebuie neapãrat ascultat de îndatã,anunțând fãrã reținere:Împãratul
e gol!
Anul 2008,pare a spune Ando,prin
aceastã cronicã a actualitãții,scrisã având în minte și inimã ceva înaintași-Ureche-Costin-Neculce-recidivând
cu tenacitate, participând la un capitol de istorie naționalã de încredințat
memoriei,nu a fost cu nimic mai breaz decât cei de dinaintea lui.Cu nimic mai
bun,asta sigur,dar cu nimic mai rãu.El confirmã doar cã nu stãm pe loc,nu avem
sã ne întoarcem din drum.Dar nici n-am luat-o la trap cât sã refacem din
întârzierile fațã de alții.
Dar de ținut minte,da! fie și
pentru a ne reproșa cã de acum,odatã admiși în calești de casã mare-Uniunea
Europeanã,NATO-și nu mai știu câte trilaterale strecurate în uitare ori tratate
strategice de pe care șergem praful conjunctural,oportunist,cu licurici mari
sau mici prin apropriere cu care ne-am logodit în fața altarului,cu axe ce ni
le-am proptit singuri în șira spinãrii,oricum lipsite de consistențã,am rãmas
tot pe drum,pe drum..Semn cã drumul spre înalta societate ori nu l-am descifrat
ca lumea, ori strugurii rãmân,orice am face,o lipsitã de gust aguridã.
Travaliul cronologic pus la
îndemâna noastrã de autor-mã refer la întreg ciclul „ Cronologia comentatã a Mileniului
III”-ne oferã o șansã deloc de ignorat.Cu verbul sãu proaspãt,distribuit într-o
dantelãrie de frumusețe aparte,Ando meșterește o limpede oglindã în
care,privindu-ne,putem desluși unde,la un moment dat,ne aflãm,de unde venim și,de
ce nu,încotro ne îndreptãm.
Amb. NEAGU UDROIU
P.S. Revin la Octavian
Andronic.Îl dibuiam înainte de 1989 mai degrabã pe graficianul sub acest nume.
Textierul s-a vãzut, la scara 1/1, când a devenit directorul celui dintâi
cotidian post-decembrist – Libertatea. Realizat împreunã cu vechi camarazi de
la InformaþiaBucureºtiului, cotidianul dupã-amiezelor noastre de Capitalã s-a
dovedit din start botezat în aghiazmatarul profesionalismului ºi seriozitãþii.
Ancorat în actualitate, dispus sã dialogheze(polemizeze) cu oricine, ambiþionat
sã gestioneze, cu rigoare ºi farmec, clipa cea repede ce nis-a dat.
Condeiul lui Ando (numele sãu de
artist) s-a cuplat cu voluptate strãdaniilor graficianului de a vedea zi ºi
noapte întâmplãrile vieþii, de a citi pulsul evenimentelor la scara societãþii.
A mers strunã totul, câþiva ani,
graþie harului sãu de om cu bun simþ ºi cu metronomul la îndemânã. Când piaþa
informaþiei a dat semne de nervozitate, Libertatea a intrat în
recul.Privatizarea, patronajul exogen, tentaþia lubrifierii cu orice preþ a
drumului spre chioºc aprodus schimbãri de azimut.
Îl vedem pe Octavian Andronic,
elaborând ºi performând în Trustul Pro. Inventeazã publicaþii, combate pe micul
ecran. Rãmân memorabile ciclurile de dezbateri în turneele electorale pentru
Cotroceni ºi cele vizând fotoliul de primar al Capitalei. Le regãsim în
librãrii. Alãturi de cursivul publicat
în diverse gazete bucureºtene
(rubrica – „Punctul pe Y”), grupate alfabetic sau cronologic.
Între meritele de incontestabil
respect rãmâne cum aminteam, fondarea ºi patronarea agenþiei de ºtiri Amos NEWS,
remarcabilã prezențã între instituțiile de gen care au populat peisajul
publicisticii românești post-decembriste.
Antologice se dovedesc opiniile
exprimate în lungul anilor.Ciclu „Cronologia comentatã a Mileniului III” ne
subliniazã cu prisosințã aceastã realitate.
Tot NEAGU UDROIU
|
| Citiri: 10765
|
|
|