Votul Uninominul

 Citeste cartea on-line

Cuvânt înainte......

 CINE SUNTEM?

    DE UNDE VENIM?

      ÎNCOTRO MERGEM?

Reproduc din memorie titlul unei picturi de mari dimensiuni pusã în drumul celui venit sã viziteze retrospectiva Gauguin de la Grand Palais,organizatã de francezi cu ceva ani în urmã.Poate chiar la vremea întâmplãrilor fixate în mentalul colectiv de Octavian Andronic în cartea de fațã.Întrebãrile și le puneau fetele maronii și bãieții la fel,descoperiți de pictorul dedulcit la drumuri lungi în Pacific,departe de malurile sale.Dacã ei și-au gãsit sau nu rãspunsuri potrivite n-avem de unde ști.Noi,chestionându-ne,putem identifica variante posibile.Și nu puține.

-Ia,eu fac ce fac de mult! ar glãsui fãrã zãbavã Ando,aceluia dintre noi care,întâlnindu-l din întâmplare,ar rosti,fie și fãrã un scop anume,acel,la îndemâna oricui:-Ce mai faci Hombre?Doar cã,deși par derivând dintr-un joc de societate,spusele lui exprimã un adevãr.De-o viațã,Ando asta chiar face:se strãduiește sã ne arate cine suntem,cu ce ne umplem timpul toatã ziua,încotro ne duc pașii.

Nu ți-e greu sã constați cã Andronic gândește global și trudește secvențial.Privește istoria la zi,clipa cea repede ce ni s-a dat,rumegã temeinic combinații probabile și le încredințeazã paginii albe,deprinsã a-i stoca gândul tremurând a prospețime.A nectar,uneori.A flori,alteori.Cam acrișor,de se întâmplã.A vitrion,nu.Le are p-astea mai puțin sau deloc.Prin juxtapunere,fotogramele în cauzã,instantanee, devin perene.Adicã trecut.Între ele,trimiteri la ziua de mâine.Timpul le poate confirma drept cariatide ale anotimpurilor viitoare.

Cititorul constant al cronicarului cu dublã comandã de ieri,de azi,dintotdeauna-condeier și grafician-știe de acum reflexele „omului-mascã de fier” atât de sever încastrat în realitatea româneascã.A condus primul cotidian apãrut la noi la ora deschiderii porților spre democrație.Un ziar,cum am descoperit singuri,împãtimit de informație adevãratã și curatã,densã,binefãcãtoare pentru sãnãtatea noastrã.Va ilustra cu strãlucire ipostaza de director(de publicații)-jucãtor(reporter,comentator de aleasã ținutã,debateur echilibrat și interesant,grafician savuros).Micul ecran ni l-a dezvãluit cu o minte treazã de care tocmai are nevoie interpretarea corectã a evenimentului nãvãlit pe porțile cetãții.

La un moment dat,a simțit sã se adune de pe drumuri,cât sã-și gestioneze de unul singur propriile resurse.Așa a apãrut o agenție de știri cu personalitate și merite de necontestat în emiterea,în timp real,prin radiere ori convecție, a informației clare,rapide,verificate.Așa s-a pus pe roate gustatul editorial, percutant,sintetic și analitic cât încape,dar mai ales de ținut minte.

Încredințate tiparului în corsetul bine definit al anului calendaristic,aceste scrieri de toatã ziua caligrafiazã,constant,rãspunsuri la chestionarul sugerat de Paul Gauguin în manșeta devastatoarei compoziții,circumstanțializând destine “mistere,priviri enigmatice,chestionãri indescifrabile”.

Cartea de fațã are drept poligon temporal un an însemnat cu stea în frunte:2008.Al dezbaterilor nu pentru pâinea la zi, ci deja cu coada ochiului la cozonacul de mâine.Al combinațiilor de culise,nemãrturisite încã votantului,pãstrate la sertar pentru când va veni clipa.Un an cu multe necunoscute.Un an-copertã de final a ciclului electoral în curs de epuizare și prefațator, previzibil sau nu,al celui ce urmeazã.Un cer împânzit de trasoare venind din toate pãrțile,ca în preajma unei bãtãlii decisive,fãrã a descifra totdeauna încotro și dincotro bate vântul.Și atât mai interesant,de recapitulat,digerat și evaluat la ceva vreme distanțã,când se poate cu sinceritate mãsura valoarea coeficientului de scoatere,a dozei remanente de veridicitate.A capacicitãții de prognosticare de cãtre semnatar.

Remarc stilul propriu ANDOGRAMELOR scrise ori desenate.Autorul are vocația de a-și proiecta demersurile cotidiene pe un ecran panoramic.Ecranul lat la îndemânã,inițial imaculat,se lasã hașurat la pas.Streiful de fațã are în grijã banda rezervatã,cum spuneam,anului 2008.Neuitatul,cum spuneam,din multe puncte de vedere,an 2008.

Ando își cheamã aproape cititorul și privitorul,pe care bine îl cunoaște dupã atâta vreme de când se privesc unul pe altul ochi în ochi,pentru a-și citi reciproc gândurile,speranțele,așteptãrile,nedumeririle.Ce-i propune?Pentru început,sã ia act de toate câte se întâmplã.Pentru azi selecteazã un subiect.Mâine,ținându-și de mânã colaboratorul,migreazã într-o altã locație,neapãrat ispititoare.Și tot așa,pânã la bãtaia de clopot a anului urmãtor.Când,firește,constatãm:și mâine mai e o zi...

Vã las sã observați câtã dreptate are Ando când spune ce spune despre peisajul nostru politic.Derutant, uneori, prin calmul ce-l stãpânește în timp ce executã mãsuri antropometrice fruste-politice-,definitorii pentru actorii zilei.Nu trebuie sã vezi pe cineva la plajã,în costum de baie,pentru a-i descoperi musculatura de tot flascã,incapacitatea de dialog,sãrãcia de limbaj,metehnele de Ferentari.Spre turiștii de profesie privește cu milã,cu înțelegere ai impresia (”Atât îi duce capul...”).Învãțãm de la autor cã schimbãri spectrale în lãțimea curcubeului,de diapazon,nu s-au nãscut de azi de ieri (adicã în anul de grație 2008),acesta fiind cam demultișor poveste.Vezi saltul de la social-democrație la liberalism,de la Internaționala Socalistã ori Liberalã la masa bogaților-Popularii Europeni.Putem afla câte ceva,în caz punctual,și despre alegerile pentru Primãria Capitalei în scurgerea timpului.Devize la modã:„Fie cine o fi,dar de dreapta sã fie” ori:„Dreapta-dreaptã dar sã fie al nostru,nu al lor...”.Înãlțarea și (de)cãderea aștrilor este explicatã pe îndelete,cu subiect și predicat,oridecâte ori crede cã este prilejul.Marile rãsturnãri de situație sunt periscopate cu încetinitorul,fãcând traducerea în limbajul zilei și aducerea în prim-plan pentru alegãtorul de rând ori stilat din fire nu atât a personajelor implicate ci mai ales a mentalitãților,subțirimii argumentelor și fragilitãții caracterelor prezente în ring.

Virajele politice sunt la modã și e bine sã le observãm  și la nivel de indivizi pentru a ști mai bine cum stãm.Existența acestor vertije favorizeazã rãmânerea în picioare a unor neînzestrați ori alimenteazã soluții de moment,toxice,prin care adversarul este trimis la podea.Aveți în paginile ce urmeazã cazuri lãmuritoare.

Ghici cine vine la...Cotroceni ori Palatul Victoria?Filmul știut ne-a sugerat adesea asemenea întrebãri,chiar dacã în cazurile analizate nu de cinã este vorba.Întrebãri cu rost dar nu mereu cu rãspuns la vedere.Jocul de șah a introdus noțiunea de mutare în plic.Se practicã și în politicã.Mai ales când specialiștii chemați sub arme,cu miile(15 mii,de pildã)nu se grãbesc sã depãșeascã standardele de provincie.Tocmai aici picã bine un ochi capabil sã dibuie mutãrile din plic...

Relația între palatele Puterii reprezintã un subiect cãrnos și pentru anul aflat sub lupã în cazul de fațã.Bagi de seamã cã tentația existã și pe la alții,partizani ori nu.Neutrii n-au har,deci nici cãutare.Inteligenții,da.E cazul de fațã.

Nici aceastã luptã fãrã menajamente nu constituie o creație a anului 2008.Dar oridecâteori s-a manifestat,ea a potențat înverșunarea,a scos la vedere cazanele cu lãturi la îndemânã, catalizând invectiva și insolența,stilul de viațã cârcotaș și zurbagiu,vizibilizând comportamentul de mahala.Vã las sã constatați singuri distribuția de roluri avansatã de autor.

Când crede cã cã este cazul,autorul scoate de dupã ureche plaivasul cu cernealã roșie,adicã pamfletarã.Umorul sãnãtos,bine condus explicã mai convenabil ce este de știut,de înțeles.Plus cã,vorba cuiva,acesta mai și îngrașã.

Despre presa zilei,Andronic vorbește doar din când în când,deși ar avea tot dreptul dupã câte care cu poveri de muncã a rostuit în ograda acestei profesii.El constatã un lucru important și ține sã-l facã știut.Vremea ziariștilor cu experiențã îndelungatã a cam trecut.S-au refugiat care încotro.Pãrul alb i-a trimis la pensie.Aparține trecutului și epoca numirii la conducerea instituțiilor de presã a gazetarilor confirmați cu șansa de a se confirma prin semnãturã și management. Acum la modã nu mai este ºpaltul de succes,transpus în pagina tipografiatã,ateptatã de cititorul nãvalnic.Tirajul a devenit suveran.Indiferent ce-l hrãnește și cu ce rezultate.Am asistat la dispariția unor titluri intrate în trombã pe piața informației publice,mai sunt altele care abia își mai trag sufletul,nimeni nu știe cât timp iar protagoniști cândva sorbiți dintr-o sorbire preferã fotoliul cãlduț,comod,al talk-shouri-lor de sezon,care ne-au invadat existența,promovând în economia lor o ramurã de bazã inspiratã de versul clasic:E ușor a scrie versuri...Sunt printre cei care cred în spusa înțeleaptã a lui Ando despre asemenea stãri alotropice pe care le tolereazã presa noastrã,în conflict cu ceea ce au gândit și practicat seniorii genului de la origini pânã azi.Rostite cu respect și mãsurã,opinii generate de inși autorizați s-o facã pot acționa,cred și sper,ca o necesarã profilaxie a discursului public,ca un binevenit filtru în calea virușilor ce riscãm sã ne asfixieze.

Guvernarea este þinutã sub observație.Și mai ales cel ce ocupã locul din capul mesei.Autorul nu ezitã sã se pronunțe fãrã menajamente cu privire la prestația unor miniștri sau a echipei de la Palatul Victoria în întregul sãu.Când crede cã are argumente distribuie chiar calificative nemiloase.De remarcat rãmâne mai ales acribia cu care foarfecã activitatea premierului în exercițiu,disponibilitatea pentru analizã aplicatã,insistența în a developa filme de fiecare zi la nivel de demnitar,numit și nu ales.Este o mostrã,cred,de distanțare prin apropriere,un mod de a fotografia în maniera „Hold-up”,când orice scufundare în revelator accentueazã trãsãturi și detalii ce fusese rã ignorate în faza de dinainte.

Perseverent se dovedește autorul în a mãsura cinematica cotidianã a persoanei din fruntea obștei.Fațã de președintele Ion Iliescu,Octavian Andronic n-a fãcut niciodatã un secret din respectul vizibil cu care l-a urmãrit în activitate.Paragrafele ce îi sunt consacrate poartã însemne de curtoazie și apreciere,inclusiv sau mai ales atunci când îl așeazã,contrapunctic,unor contemporani.Președintele Constantinescu este tratat cu vizibilã considerație, dar de la distanțã.Cu „titularul”anului 2008 procedeazã altfel.Nu-l scapã din vedere nici când vorbește insalubru cu ziariștii,cu colaboratori apropiați pe care ar merita ,înainte de orice,sã-i și respecte,nici când face accidente de circulație pe post de driver amator.Dar ia aminte mai ales la decizii,la atitudini,la felul de a se comporta în straie de împãrat pe care lumea nu putea sã-l mai încapã.Sunt și momente când Ando nu ezitã a ridica degetul,într-un gest propriu celui care trebuie neapãrat ascultat de îndatã,anunțând fãrã reținere:Împãratul e gol!

Anul 2008,pare a spune Ando,prin aceastã cronicã a actualitãții,scrisã având în minte și inimã ceva înaintași-Ureche-Costin-Neculce-recidivând cu tenacitate, participând la un capitol de istorie naționalã de încredințat memoriei,nu a fost cu nimic mai breaz decât cei de dinaintea lui.Cu nimic mai bun,asta sigur,dar cu nimic mai rãu.El confirmã doar cã nu stãm pe loc,nu avem sã ne întoarcem din drum.Dar nici n-am luat-o la trap cât sã refacem din întârzierile fațã de alții.

Dar de ținut minte,da! fie și pentru a ne reproșa cã de acum,odatã admiși în calești de casã mare-Uniunea Europeanã,NATO-și nu mai știu câte trilaterale strecurate în uitare ori tratate strategice de pe care șergem praful conjunctural,oportunist,cu licurici mari sau mici prin apropriere cu care ne-am logodit în fața altarului,cu axe ce ni le-am proptit singuri în șira spinãrii,oricum lipsite de consistențã,am rãmas tot pe drum,pe drum..Semn cã drumul spre înalta societate ori nu l-am descifrat ca lumea, ori strugurii rãmân,orice am face,o lipsitã de gust aguridã.

Travaliul cronologic pus la îndemâna noastrã de autor-mã refer la întreg ciclul „ Cronologia comentatã a Mileniului III”-ne oferã o șansã deloc de ignorat.Cu verbul sãu proaspãt,distribuit într-o dantelãrie de frumusețe aparte,Ando meșterește o limpede oglindã în care,privindu-ne,putem desluși unde,la un moment dat,ne aflãm,de unde venim și,de ce nu,încotro ne îndreptãm.

Amb. NEAGU UDROIU

P.S. Revin la Octavian Andronic.Îl dibuiam înainte de 1989 mai degrabã pe graficianul sub acest nume. Textierul s-a vãzut, la scara 1/1, când a devenit directorul celui dintâi cotidian post-decembrist – Libertatea. Realizat împreunã cu vechi camarazi de la InformaþiaBucureºtiului, cotidianul dupã-amiezelor noastre de Capitalã s-a dovedit din start botezat în aghiazmatarul profesionalismului ºi seriozitãþii. Ancorat în actualitate, dispus sã dialogheze(polemizeze) cu oricine, ambiþionat sã gestioneze, cu rigoare ºi farmec, clipa cea repede ce nis-a dat.

Condeiul lui Ando (numele sãu de artist) s-a cuplat cu voluptate strãdaniilor graficianului de a vedea zi ºi noapte întâmplãrile vieþii, de a citi pulsul evenimentelor la scara societãþii.

A mers strunã totul, câþiva ani, graþie harului sãu de om cu bun simþ ºi cu metronomul la îndemânã. Când piaþa informaþiei a dat semne de nervozitate, Libertatea a intrat în recul.Privatizarea, patronajul exogen, tentaþia lubrifierii cu orice preþ a drumului spre chioºc aprodus schimbãri de azimut.

Îl vedem pe Octavian Andronic, elaborând ºi performând în Trustul Pro. Inventeazã publicaþii, combate pe micul ecran. Rãmân memorabile ciclurile de dezbateri în turneele electorale pentru Cotroceni ºi cele vizând fotoliul de primar al Capitalei. Le regãsim în librãrii. Alãturi de cursivul publicat

în diverse gazete bucureºtene (rubrica – „Punctul pe Y”), grupate alfabetic sau cronologic.

Între meritele de incontestabil respect rãmâne cum aminteam, fondarea ºi patronarea agenþiei de ºtiri Amos NEWS, remarcabilã prezențã între instituțiile de gen care au populat peisajul publicisticii românești post-decembriste.

Antologice se dovedesc opiniile exprimate în lungul anilor.Ciclu „Cronologia comentatã a Mileniului III” ne subliniazã cu prisosințã aceastã realitate.

Tot NEAGU UDROIU