|
Votul Uninominul
Citeste cartea on-line
Cuvânt înainte......
CINE SUNTEM?
DE UNDE VENIM?
ÎNCOTRO MERGEM?
Reproduc din memorie titlul unei
picturi de mari dimensiuni pusă în drumul celui venit să viziteze retrospectiva
Gauguin de la Grand Palais,organizată de francezi cu ceva ani în urmă.Poate
chiar la vremea întâmplărilor fixate în mentalul colectiv de Octavian Andronic
în cartea de față.Întrebările și le puneau fetele maronii și băieții la
fel,descoperiți de pictorul dedulcit la drumuri lungi în Pacific,departe de
malurile sale.Dacă ei și-au găsit sau nu răspunsuri potrivite n-avem de unde ști.Noi,chestionându-ne,putem
identifica variante posibile.Și nu puține.
-Ia,eu fac ce fac de mult! ar
glăsui fără zăbavă Ando,aceluia dintre noi care,întâlnindu-l din întâmplare,ar
rosti,fie și fără un scop anume,acel,la îndemâna oricui:-Ce mai faci
Hombre?Doar că,deși par derivând dintr-un joc de societate,spusele lui exprimă
un adevăr.De-o viață,Ando asta chiar face:se străduiește să ne arate cine
suntem,cu ce ne umplem timpul toată ziua,încotro ne duc pașii.
Nu ți-e greu să constați că
Andronic gândește global și trudește secvențial.Privește istoria la zi,clipa
cea repede ce ni s-a dat,rumegă temeinic combinații probabile și le încredințează
paginii albe,deprinsă a-i stoca gândul tremurând a prospețime.A nectar,uneori.A
flori,alteori.Cam acrișor,de se întâmplă.A vitrion,nu.Le are p-astea mai puțin
sau deloc.Prin juxtapunere,fotogramele în cauză,instantanee, devin perene.Adică
trecut.Între ele,trimiteri la ziua de mâine.Timpul le poate confirma drept
cariatide ale anotimpurilor viitoare.
Cititorul constant al
cronicarului cu dublă comandă de ieri,de azi,dintotdeauna-condeier și
grafician-știe de acum reflexele „omului-mască de fier” atât de sever încastrat
în realitatea românească.A condus primul cotidian apărut la noi la ora
deschiderii porților spre democrație.Un ziar,cum am descoperit
singuri,împătimit de informație adevărată și curată,densă,binefăcătoare pentru
sănătatea noastră.Va ilustra cu strălucire ipostaza de director(de publicații)-jucător(reporter,comentator
de aleasă ținută,debateur echilibrat și interesant,grafician savuros).Micul
ecran ni l-a dezvăluit cu o minte trează de care tocmai are nevoie
interpretarea corectă a evenimentului năvălit pe porțile cetății.
La un moment dat,a simțit să se
adune de pe drumuri,cât să-și gestioneze de unul singur propriile resurse.Așa a
apărut o agenție de știri cu personalitate și merite de necontestat în
emiterea,în timp real,prin radiere ori convecție, a informației
clare,rapide,verificate.Așa s-a pus pe roate gustatul editorial,
percutant,sintetic și analitic cât încape,dar mai ales de ținut minte.
Încredințate tiparului în
corsetul bine definit al anului calendaristic,aceste scrieri de toată ziua
caligrafiază,constant,răspunsuri la chestionarul sugerat de Paul Gauguin în manșeta
devastatoarei compoziții,circumstanțializând destine “mistere,priviri
enigmatice,chestionări indescifrabile”.
Cartea de față are drept poligon
temporal un an însemnat cu stea în frunte:2008.Al dezbaterilor nu pentru pâinea
la zi, ci deja cu coada ochiului la cozonacul de mâine.Al combinațiilor de
culise,nemărturisite încă votantului,păstrate la sertar pentru când va veni
clipa.Un an cu multe necunoscute.Un an-copertă de final a ciclului electoral în
curs de epuizare și prefațator, previzibil sau nu,al celui ce urmează.Un cer
împânzit de trasoare venind din toate părțile,ca în preajma unei bătălii
decisive,fără a descifra totdeauna încotro și dincotro bate vântul.Și atât mai
interesant,de recapitulat,digerat și evaluat la ceva vreme distanță,când se
poate cu sinceritate măsura valoarea coeficientului de scoatere,a dozei
remanente de veridicitate.A capacicității de prognosticare de către semnatar.
Remarc stilul propriu
ANDOGRAMELOR scrise ori desenate.Autorul are vocația de a-și proiecta
demersurile cotidiene pe un ecran panoramic.Ecranul lat la îndemână,inițial
imaculat,se lasă hașurat la pas.Streiful de față are în grijă banda
rezervată,cum spuneam,anului 2008.Neuitatul,cum spuneam,din multe puncte de vedere,an
2008.
Ando își cheamă aproape cititorul
și privitorul,pe care bine îl cunoaște după atâta vreme de când se privesc unul
pe altul ochi în ochi,pentru a-și citi reciproc gândurile,speranțele,așteptările,nedumeririle.Ce-i
propune?Pentru început,să ia act de toate câte se întâmplă.Pentru azi
selectează un subiect.Mâine,ținându-și de mână colaboratorul,migrează într-o
altă locație,neapărat ispititoare.Și tot așa,până la bătaia de clopot a anului
următor.Când,firește,constatăm:și mâine mai e o zi...
Vă las să observați câtă dreptate
are Ando când spune ce spune despre peisajul nostru politic.Derutant, uneori,
prin calmul ce-l stăpânește în timp ce execută măsuri antropometrice
fruste-politice-,definitorii pentru actorii zilei.Nu trebuie să vezi pe cineva
la plajă,în costum de baie,pentru a-i descoperi musculatura de tot
flască,incapacitatea de dialog,sărăcia de limbaj,metehnele de Ferentari.Spre
turiștii de profesie privește cu milă,cu înțelegere ai impresia (”Atât îi duce
capul...”).Învățăm de la autor că schimbări spectrale în lățimea curcubeului,de
diapazon,nu s-au născut de azi de ieri (adică în anul de grație 2008),acesta
fiind cam demultișor poveste.Vezi saltul de la social-democrație la
liberalism,de la Internaționala Socalistă ori Liberală la masa bogaților-Popularii
Europeni.Putem afla câte ceva,în caz punctual,și despre alegerile pentru
Primăria Capitalei în scurgerea timpului.Devize la modă:„Fie cine o fi,dar de
dreapta să fie” ori:„Dreapta-dreaptă dar să fie al nostru,nu al lor...”.Înălțarea
și (de)căderea aștrilor este explicată pe îndelete,cu subiect și
predicat,oridecâte ori crede că este prilejul.Marile răsturnări de situație
sunt periscopate cu încetinitorul,făcând traducerea în limbajul zilei și
aducerea în prim-plan pentru alegătorul de rând ori stilat din fire nu atât a
personajelor implicate ci mai ales a mentalităților,subțirimii argumentelor și
fragilității caracterelor prezente în ring.
Virajele politice sunt la modă și
e bine să le observăm și la nivel de indivizi pentru a ști mai bine cum
stăm.Existența acestor vertije favorizează rămânerea în picioare a unor
neînzestrați ori alimentează soluții de moment,toxice,prin care adversarul este
trimis la podea.Aveți în paginile ce urmează cazuri lămuritoare.
Ghici cine vine la...Cotroceni
ori Palatul Victoria?Filmul știut ne-a sugerat adesea asemenea întrebări,chiar
dacă în cazurile analizate nu de cină este vorba.Întrebări cu rost dar nu mereu
cu răspuns la vedere.Jocul de șah a introdus noțiunea de mutare în plic.Se
practică și în politică.Mai ales când specialiștii chemați sub arme,cu miile(15
mii,de pildă)nu se grăbesc să depășească standardele de provincie.Tocmai aici
pică bine un ochi capabil să dibuie mutările din plic...
Relația între palatele Puterii
reprezintă un subiect cărnos și pentru anul aflat sub lupă în cazul de față.Bagi
de seamă că tentația există și pe la alții,partizani ori nu.Neutrii n-au
har,deci nici căutare.Inteligenții,da.E cazul de față.
Nici această luptă fără
menajamente nu constituie o creație a anului 2008.Dar oridecâteori s-a
manifestat,ea a potențat înverșunarea,a scos la vedere cazanele cu lături la îndemână,
catalizând invectiva și insolența,stilul de viață cârcotaș și
zurbagiu,vizibilizând comportamentul de mahala.Vă las să constatați singuri distribuția
de roluri avansată de autor.
Când crede că că este
cazul,autorul scoate de după ureche plaivasul cu cerneală roșie,adică
pamfletară.Umorul sănătos,bine condus explică mai convenabil ce este de știut,de
înțeles.Plus că,vorba cuiva,acesta mai și îngrașă.
Despre presa zilei,Andronic vorbește
doar din când în când,deși ar avea tot dreptul după câte care cu poveri de
muncă a rostuit în ograda acestei profesii.El constată un lucru important și ține
să-l facă știut.Vremea ziariștilor cu experiență îndelungată a cam trecut.S-au
refugiat care încotro.Părul alb i-a trimis la pensie.Aparține trecutului și
epoca numirii la conducerea instituțiilor de presă a gazetarilor confirmați cu șansa
de a se confirma prin semnătură și management. Acum la modă nu mai este șpaltul
de succes,transpus în pagina tipografiată,ateptată de cititorul
năvalnic.Tirajul a devenit suveran.Indiferent ce-l hrănește și cu ce
rezultate.Am asistat la dispariția unor titluri intrate în trombă pe piața
informației publice,mai sunt altele care abia își mai trag sufletul,nimeni nu știe
cât timp iar protagoniști cândva sorbiți dintr-o sorbire preferă fotoliul călduț,comod,al
talk-shouri-lor de sezon,care ne-au invadat existența,promovând în economia lor
o ramură de bază inspirată de versul clasic:E ușor a scrie versuri...Sunt
printre cei care cred în spusa înțeleaptă a lui Ando despre asemenea stări
alotropice pe care le tolerează presa noastră,în conflict cu ceea ce au gândit și
practicat seniorii genului de la origini până azi.Rostite cu respect și
măsură,opinii generate de inși autorizați s-o facă pot acționa,cred și sper,ca
o necesară profilaxie a discursului public,ca un binevenit filtru în calea virușilor
ce riscăm să ne asfixieze.
Guvernarea este ținută sub
observație.Și mai ales cel ce ocupă locul din capul mesei.Autorul nu ezită să
se pronunțe fără menajamente cu privire la prestația unor miniștri sau a
echipei de la Palatul Victoria în întregul său.Când crede că are argumente
distribuie chiar calificative nemiloase.De remarcat rămâne mai ales acribia cu
care foarfecă activitatea premierului în exercițiu,disponibilitatea pentru
analiză aplicată,insistența în a developa filme de fiecare zi la nivel de
demnitar,numit și nu ales.Este o mostră,cred,de distanțare prin apropriere,un
mod de a fotografia în maniera „Hold-up”,când orice scufundare în revelator
accentuează trăsături și detalii ce fusese ră ignorate în faza de dinainte.
Perseverent se dovedește autorul
în a măsura cinematica cotidiană a persoanei din fruntea obștei.Față de președintele
Ion Iliescu,Octavian Andronic n-a făcut niciodată un secret din respectul
vizibil cu care l-a urmărit în activitate.Paragrafele ce îi sunt consacrate
poartă însemne de curtoazie și apreciere,inclusiv sau mai ales atunci când îl așează,contrapunctic,unor
contemporani.Președintele Constantinescu este tratat cu vizibilă considerație,
dar de la distanță.Cu „titularul”anului 2008 procedează altfel.Nu-l scapă din
vedere nici când vorbește insalubru cu ziariștii,cu colaboratori apropiați pe
care ar merita ,înainte de orice,să-i și respecte,nici când face accidente de
circulație pe post de driver amator.Dar ia aminte mai ales la decizii,la
atitudini,la felul de a se comporta în straie de împărat pe care lumea nu putea
să-l mai încapă.Sunt și momente când Ando nu ezită a ridica degetul,într-un
gest propriu celui care trebuie neapărat ascultat de îndată,anunțând fără reținere:Împăratul
e gol!
Anul 2008,pare a spune Ando,prin
această cronică a actualității,scrisă având în minte și inimă ceva înaintași-Ureche-Costin-Neculce-recidivând
cu tenacitate, participând la un capitol de istorie națională de încredințat
memoriei,nu a fost cu nimic mai breaz decât cei de dinaintea lui.Cu nimic mai
bun,asta sigur,dar cu nimic mai rău.El confirmă doar că nu stăm pe loc,nu avem
să ne întoarcem din drum.Dar nici n-am luat-o la trap cât să refacem din
întârzierile față de alții.
Dar de ținut minte,da! fie și
pentru a ne reproșa că de acum,odată admiși în calești de casă mare-Uniunea
Europeană,NATO-și nu mai știu câte trilaterale strecurate în uitare ori tratate
strategice de pe care șergem praful conjunctural,oportunist,cu licurici mari
sau mici prin apropriere cu care ne-am logodit în fața altarului,cu axe ce ni
le-am proptit singuri în șira spinării,oricum lipsite de consistență,am rămas
tot pe drum,pe drum..Semn că drumul spre înalta societate ori nu l-am descifrat
ca lumea, ori strugurii rămân,orice am face,o lipsită de gust aguridă.
Travaliul cronologic pus la
îndemâna noastră de autor-mă refer la întreg ciclul „ Cronologia comentată a Mileniului
III”-ne oferă o șansă deloc de ignorat.Cu verbul său proaspăt,distribuit într-o
dantelărie de frumusețe aparte,Ando meșterește o limpede oglindă în
care,privindu-ne,putem desluși unde,la un moment dat,ne aflăm,de unde venim și,de
ce nu,încotro ne îndreptăm.
Amb. NEAGU UDROIU
P.S. Revin la Octavian
Andronic.Îl dibuiam înainte de 1989 mai degrabă pe graficianul sub acest nume.
Textierul s-a văzut, la scara 1/1, când a devenit directorul celui dintâi
cotidian post-decembrist – Libertatea. Realizat împreună cu vechi camarazi de
la InformațiaBucureștiului, cotidianul după-amiezelor noastre de Capitală s-a
dovedit din start botezat în aghiazmatarul profesionalismului și seriozității.
Ancorat în actualitate, dispus să dialogheze(polemizeze) cu oricine, ambiționat
să gestioneze, cu rigoare și farmec, clipa cea repede ce nis-a dat.
Condeiul lui Ando (numele său de
artist) s-a cuplat cu voluptate strădaniilor graficianului de a vedea zi și
noapte întâmplările vieții, de a citi pulsul evenimentelor la scara societății.
A mers strună totul, câțiva ani,
grație harului său de om cu bun simț și cu metronomul la îndemână. Când piața
informației a dat semne de nervozitate, Libertatea a intrat în
recul.Privatizarea, patronajul exogen, tentația lubrifierii cu orice preț a
drumului spre chioșc aprodus schimbări de azimut.
Îl vedem pe Octavian Andronic,
elaborând și performând în Trustul Pro. Inventează publicații, combate pe micul
ecran. Rămân memorabile ciclurile de dezbateri în turneele electorale pentru
Cotroceni și cele vizând fotoliul de primar al Capitalei. Le regăsim în
librării. Alături de cursivul publicat
în diverse gazete bucureștene
(rubrica – „Punctul pe Y”), grupate alfabetic sau cronologic.
Între meritele de incontestabil
respect rămâne cum aminteam, fondarea și patronarea agenției de știri Amos NEWS,
remarcabilă prezență între instituțiile de gen care au populat peisajul
publicisticii românești post-decembriste.
Antologice se dovedesc opiniile
exprimate în lungul anilor.Ciclu „Cronologia comentată a Mileniului III” ne
subliniază cu prisosință această realitate.
Tot NEAGU UDROIU
|
| Citiri: 6515
|
|
|