Cuvânt dupã
De ce "Anul Delfinului?"
Am stat în cumpãnã pentru titlul acestui cel de-al doilea volum din seria „Cronologie comentatã”, dedicat consemnãrilor – subiective – ale vieþii publice de fiecare zi din acest prim deceniu al mileniului 3.
Anul 2001 a fost, din multe puncte de vedere, unul de cotiturã. Cotiturile semnificã abateri de la drumul drept. Istoria nu evolueazã, însã, pe principiile autostrãzilor ce tind sã urmeze calea cea mai scurtã dintre douã puncte. Existã însã cotituri bune, care duc înainte, ºi cotituri rele, care duc înapoi.
Dupã succesiunea de cotituri a intervalului dominat de executivul haotic al Convenþiei Democratice, pãrea cã venise limanul unei orientãri mai limpezi, mai clare. Maniera în care partidul lui Ion Iliescu a revenit la putere, purtat de valul reacþiei la „schimbarea” din 2007 promitea sã instaleze o etapã de coerenþã a deciziilor. Garantul unui asemenea curs era cel care, odatã cu instalarea la comenzile statului, devenea un lider autoritar, conºtient de importanþa rolului pe care urma sã-l joace. Dupã un deceniu de ascensiune rãbdãtoare ºi de însuºire tenace a regulilor puterii, Adrian Nãstase ieºea de sub tutela binevoitoare a fondatorului Ion Iliescu. Venise Zodia Delfinului – succesorul autorizat ºi calificat al celui care deschisese, în primele sale mandate, calea spre alternativa social-democratã. Dintre cei patru ani pe care Adrian Nãstase îi va petrece în fruntea statului ºi a principalului partid, în postura de cel mai puternic om al momentului, primul va rãmâne în istoria tranziþiei româneºti ca cel mai plin de semnificaþii. El a dezvãluit, rând pe rând, atât tãria de caracter a personajului principal, cât ºi slãbiciunile care aveau sã se amplifice pe parcurs, fãcându-l sã eºueze exact în momentul în care toate câºtigurile ar fi trebuit sã se confirme în unica demnitate ce-i mai lipsea din palmares.
2001 a fost „anul Nãstase”, fãrã nici o îndoialã. Majoritatea evoluþiilor au purtat amprenta deciziei sale, a puterii de muncã ºi a capacitãþii de cuprindere a unor fenomene complexe. În 2001, România s-a plasat pe orbita unui proces de dezvoltare ce avea sã culmineze – printr-o implozie – în anul de debut al crizei mondiale: 2008.
Anul 2001 a fost primul în care obiectivele de fond ale României – NATO ºi UE – au fost instituþionalizate ºi dezvoltate cu o consecvenþã de care alte domenii n-au avut parte.
Sunt, acestea, câteva dintre motivele pentru care am optat pentru aceastã titulaturã ºi îi sunt recunoscãtor „Delfinului” pentru bunãvoinþa ºi delicateþea cu care a acceptat sã prefaþeze acest op.
Octavian Andronic
6 Septembrie 2011