* Prima pagină * Căutare * Contact *
 


Cuprins

Introducere
Cuvânt înainte

I Preliminariile
   Clasa mijlocie are de aparat ...
   Nici o personalitate politica ...
   Toate partidele isi fac un titlu de glorie ...
   Intr-o campanie electorala seful echipei ...
   Calitatea de intelectual ...
   Vocea sefilor de campanie ...
   Campania electorala intre ...
II Primul tur - Candidatii se prezinta
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Gyorgy Frunda
   Adrian Paunescu
   Nicolae Manolescu
   Tudor Mohora
   Petre Roman
   Emil Constantinescu
   Ion Iliescu
   ANALIZE
III Turul al doilea - Fata-n fata cu telescpectatorii
   Ioan Pop de Popa
   Niculae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
   Emil Constantinescu
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   ANALIZE
IV Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii
   Emil Constantinescu
   Ioan Pop de Popa
   Corneliu Vadim Tudor
   Tudor Mohora
   Gyorgy Frunda
   Nicolae Manolescu
   Petre Roman
   Ion Iliescu
Bilanţuri, comentarii, premii
Statistica si politica
Faza finală
   "Finala Mare"
   "Finala Mica"
Dialoguri Post-electorale
   Noaptea legislativelor
   Cui dam voturile din turul 2?
   PRM trage concluzii
   PD Satisfactie bine temperata
   CDR - Euforia victoriei
Super finala turneului
   Ion Iliescu - Emil Constantinescu
Ziua Z
   Amintiri din viitor
ADDENDA
   Partide in campanie
   Partide in campanie (30 aug 1996)
   Aliante in campanie (19 aug 1996)
   Aliante in campanie (26 aug 1996)
   Radu Campeanu
   Gheorghe Funar
   Guvernul Presei Independente
   Rezultatele Turul 1
   Rezultatele finale ale alegerilor prezidentiale
   Regulamente de organizare si desfasurare a "Turneului candidatilor"
   Corespondente
   Un sondaj intarziat
 
Cuvant dupa

 

Carte/Capitol/Subcapitol: Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii - Petre Roman

Petre Roman

in acesti patru ani Romania s-a afundat in saracie!

  

INVITATI: Dan Andronic (Evenimentul Zilei) Florin Condurateanu (Jurnalul National)
24 OCTOMBRIE 1996


O. Andronic: Buna seara, stimati telespectatori! Asta-seara, domnnul Petre Roman, candidatul USD, va raspunde intrebarilor contracandidatilor sai la presedintie. il vor seconda, de pe banca presei, domnii Florin Condurateanu, redactor sef adjunct la Jurnalul National, si domnul Dan Andronic, redactor sef adjunct la Evenimentul Zilei. Stimate domnule Petre Roman, bun venit in studioul ANTENEI 1, pentru a treia oara in acest turneu. Cum va simtiti?
P. Roman: Buna seara! Ma simt bin, pentru ca sunt in plina campanie electorala si am bucuria de a spune oamenilor pentru ce sunt in aceasta campanie electorala. Asa ca sunt intru totul la dispozitia dvs. in aceasta seara.
O. Andronic: inainte de a fi la dispozitia noastra, veti fi la dispozitia contracandidatilor dvs., pentru ca, la urma-urmei, sunt si ei alegatori.
P. Roman: Poate ca ma aleg pe mine.
O. Andronic: Posibil. Prima intrebare care este pregatita a va fi adresata de catre regia de emisie este cea a domnului C.V. Tudor.
C.V. Tudor: intrebarea mea pentru domnul Petre Roman: in istoria acestei tari, au fost prim-ministrii niste colosi ca Ion C. Bratianu, Ionel I.C. Bratianu, Nicolae Iorga, maresalul Alexandru Averescu, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod. Cum v-ati simtit dvs. stand pe fotoliul lor?
P. Roman: Mai intai, multumesc domnului Tudor pentru aceasta intrebare. Gloria inaintasilor este inainte de toate o incurajare. Este un lucru la care m-am gandit adeseori cand eram prim-ministru, mai ales in situatiile dificile, atunci cand ma intrebam: oare ce ar fi facut un Ionel Bratianu, ce ar fi facut un Titu Maiorescu in situatia in care ma aflam eu, si lucrul acesta a insemnat pentru mine un imbold, un indemn si chiar o intarire. O data ce am trecut peste aceasta parte, ma gandesc ca am ajuns prim-ministru printr-un vot democratic, votul care a avut loc in 1990, un vot care a adus la putere o formatiune politica si care m-a desemnat pe mine prim-ministru. Deci, eram acolo prin vointa populara si acesta este lucrul cel mai important care se putea intampla. Dupa constiinta mea, cred ca mi-am facut datoria - acesta este un lucru pe care as dori sa-l spun si in aceasta seara. Pe de alta parte, venind intrebarea de la domnul Tudor, ma gandesc: oare cum se raporteaza persoane precum Manea Manescu, Ilie Verdet si, mai recent, domnul Nicolae Vacaroiu la aceasta aceeasi grea misiune, cand domnul Tudor, se stie, pentru toti a avut cuvinte de lauda - chiar fara masura. Este o intrebare la care desigur ca ma asteptam si ma astept la un raspuns. ªi, fiindca tot suntem la aceasta situatie, as mai spune o pilda pe care ne-a lasat-o Nicolae Iorga - stiu ca domnul Tudor este un mare admirator al lui Nicolae Iorga. Nicolae Iorga, ca si altii, a fost hulit, jignit si in cele din urma chiar a fost asasinat - Doamne fereste! - dar cert este ca Nicolae Iorga ne-a lasat o pilda foarte frumoasa: insulta inseamna recunoasterea infrangerii - poate ca aceasta este de spus si de gandit acum.
O. Andronic: Va multumesc. Urmatoarea intrebare vine din partea domnului Emil Constantinescu.
E. Constantinescu: Domnule Petre Roman, in ultimii doi ani am prezentat permanent, in numele C.D.R., o pozitie constanta si ferma: Conventia Democratica nu poate face dupa alegeri o alianta la guvernare cu P.D.S.R., intrucat aceasta ar fi imorala pentru electoratul nostru. in acelasi timp, am precizat faptul ca pentru noi U.S.D. ramane un partener privilegiat la guvernare. Am precizat aceasta pozitie inclusiv in emisiunea Turneul Candidatilor, la care participati si dvs. As dori, domnule Petre Roman, sa stiu daca sunteti pregatit sa faceti acum o declaratie la fel de clara si ferma privind pozitia U.S.D. dupa alegeri fata de P.D.S.R. si fata de C.D.R.
P. Roman: Am declarat raspicat chiar in ziua in care m-am angajat in aceasta intrecere pentru functia de presedinte al Romaniei, adica in ziua de 3 februarie a.c., in cateva dintre emisiunile pe care le-am avut in direct la Televiziune in 3, in 4 februarie, ca noi ne gandim, in temeiul a ceea ce am facut in acesti patru ani in opozitie, la o alianta politica cu C.D.R. Am fost mult incurajat in aceasta declaratie de o intalnire pe care o avusesem cu regretatul Corneliu Coposu in 16 octombrie 1995. Aceasta declaratie sta la baza intregii actiuni politice pe care a avut-o USD de atunci si, evident, cu acest prilej nu pot decat sa reafirm ca noi credem ca este corect si cinstit ca acele forte politice care s-au opus timp de patru ani la cursul nefast, la cursul rau al lucrurilor din tara noastra, la ceea ce a fost politica condusa de PDSR - regimul Iliescu, cum se spune - credem ca este corect si cinstit ca aceste forte politice care reprezinta opozitia democratica unita sa guverneze, sa formeze majoritatea. Aceasta este pozitia noastra constanta si aceasta ramane in acest moment. Eu ma bucur ca, in sfarsit, si CDR spune clar care este intentia sa politica pentru dupa alegeri. Asteptam de mult aceasta declaratie si o salut cel putin acum, la cateva zile inainte de alegeri.
O. Andronic: Va multumesc. Urmatoarea intrebare, din partea domnului György Frunda.
G. Frunda: S-a conformat Romania, in opinia dvs., criteriilor politice privind integrarea sa in structurile NATO? Ce trebuie facut de urgenta pentru indeplinirea criteriilor de admisibilitate?
P. Roman: Criteriile pentru intrarea in NATO, care au fost enuntate cu diferite prilejuri, nu sunt la ora asta criterii, sa spunem, fixate. Se stie ca dialogul individualizat, adica dialogul cu fiecare tara care doreste sa intre in NATO, abia a inceput si ca o hotarare in aceasta privinta va fi luata cel mai devreme in primavara anului viitor, cand urmeaza sa se intalneasca, la cel mai inalt nivel, reprezentantii tarilor aliate din NATO. intre criteriile politice care au fost enuntate fara indoiala ca apare functionarea democratica a societatii. Este o chestiune care inca la noi mai sufera, o stim prea bine, iar campania electorala, din pacate, ne-a aratat din nou ca functionarea in democratie la noi mai sufera, mai schioapata, si uneori chiar sensul acestei campanii electorale este indreptat impotriva democratiei. Dar functionarea democratiei ramane criteriul pe care il putem realiza, mai ales daca se produce o schimbare politica in alegerile de la 3 noiembrie. O majoritate politica, un presedinte care sunt devotati si devotate cu adevarat spiritului democratic, valorilor pe care toate tarile membre ale NATO le au, ar ajuta mult ca Romania sa fie in primul val - cum se spune - in prima linie a tarilor care ar putea sa intre NATO, care ar fi primite in NATO. intre alte criterii se afla si cel al bunei vecinatati cu tarile din jur, cu tarile vecine, al unor bune relatii, normale, cu tarile vecine. Din acest punct de vedere, tratatul dintre Romania si Ungaria este un element important, un element bun care, fara indoiala, ajuta atat Romania, cat si Ungaria in acelasi mod - vreau sa subliniez acest lucru - in acelasi fel pentru intrarea in NATO. Am spus candva si o repet si acum: Romania si Ungaria sunt destinate sa intre in NATO impreuna, pentru ca eu cred ca nu se poate imagina ca la intrarea in NATO sa fie o diferentiere din acest punct de vedere a doua tari care, uite, totusi, sunt capabile sa aiba relatii normale intre ele. intre criteriile politice figureaza si criteriul privitor la asigurarea drepturilor minoritatilor nationale si, din acest punct de vedere, cred ca, prin ceea ce constituie garantiile date in Constitutia Romaniei, cat si in legile cele mai importante care cuprind chestiuni legate de drepturile minoritatii, eu cred ca, intr-o functionare democratica a societatii, drepturile minoritatilor nationale, si indeosebi - fiindca este vorba de dl Frunda - ale minoritatii maghiare, pot fi garantate si ele sunt suficiente pentru ca sa avem incredere in aceste garantii.
O. Andronic: Va multumesc. La microfon este dl Ion Iliescu.
I. Iliescu: Domnului Petre Roman i-as pune urmatoarea intrebare: dupa afirmatia domnului Stolojan, in octombrie 1991, cand a preluat gestiunea guvernarii Roman, adica a dvs., in vistieria statului se aflau doar 3 milioane de dolari, iar combustibilul pentru iarna care batea la usa lipsea aproape in totalitate. Dvs. ati declarat ca guvernul Roman era pregatit sa realizeze convertibilitatea leului. Credeti ca era posibil atunci, si mai ales in situatia financiara data, realizarea convertibilitatii leului?
P. Roman: Am cautat inca din perioada de dupa guvernarea Roman, de dupa septembrie 1991, in multe situatii, sa lamurim cateva dintre aspectele care ne-au fost puse - cum se zice - in carca, intre care, acum, aceasta chestiune cu privire la rezerva valutara din septembrie 1991. As vrea sa va spun ca am avut de mai multe ori discutii cu dl Stolojan si nicicand aceasta afirmatie nu a aparut la dumnealui. Nici presa nu releva ca aceasta afirmatie ar fi fost facuta si mie mi se pare ca temeiul este limpede: situatia nu era asa. Dl Iliescu lasa sa se inteleaga, in mod destul de neelegant, ca asta ar fi o realitate si acum eu am obligatia sa lamuresc lucrurile si sa va prezint realitatea acelora care ne priviti in aceasta seara. Singurele date oficiale, deci datele oficiale care se refera la 31 decembrie 1991, adica ceva mai tarziu decat septembrie 1991, arata urmatoarele lucruri: rezerva valutara a agentilor economici era de 500 milioane dolari, mai exact 494 milioane dolari. Rezerva valutara a Bancii Nationale din Romania era de 210 milioane dolari. Evident ca in septembrie ‘91 ea era mai mare, pentru ca in septembrie 91 inca nu avusese loc mineriada, or se stie ca mineriada a dat o lovitura naprasnica relatiilor financiare internationale ale tarii. Deci, noi ne putem astepta ca un calcul oricat de elementar sa arate ca in septembrie 91 rezerva valutara era chiar mai mare de 210 milioane dolari, plus cei aproape 500 milioane dolari din rezerva valutara a agentilor economici. Care mai era situatia? La data producerii mineriadei erau contractate credite externe de 1 milard de dolari, dar din aceasta suma 350 milioane de dolari nu fusese utilizata pentru ca impreuna cu alte 250 milioane dolari, care fusesera aprobati de F.M.I. - deci cele 350 de milioane erau de la grupul tarilor G24, grupul tarilor dezvoltate - formau un tot. Deci, daca luam 500 milioane plus 210 milioane, circa 700 milioane de dolari, plus 350 milioane dolari (creditele neutilizate), plus 250 milioane dolari, faceti socoteala ca, de fapt, in septembrie 91 noi dispuneam de circa 1 miliard doua sute de milioane, cu care sa facem convertibilitatea la care se referea dl Iliescu. Aceasta situatie nu s-a mai repetat niciodata. Deci, noi aveam deplin temei ca sa operam convertibilitatea. Sa nu uitam ca, in acel moment, cand noi pregatisem toate documentele pentru a face convertibilitatea, de fapt, dupa toate socotelile facute de noi si de specialistii straini, rata de schimb a dolarului in Romania, deci puterea leului fata de dolar, se situa undeva la circa 280 pana in 300 de lei/ dolar. Faceti comparatia, domnule Iliescu, cu cei 4000 lei/dolar in acest moment. 280 lei/ dolar fata de 4000/dolar acum. Iata ce ne-a costat, intre altele, mineriada din septembrie 91. Fiindca suntem la acest capitol, va trebui sa incerc - pentru ca este vorba despre dl Iliescu si dumnealui reprezinta PDSR - cred ca a venit momentul sa dau un alt raspuns, pe care, desigur, dumnealui il lasa altora ca sa-l avanseze. PDSR a prezentat in mai multe filmulete, de fapt un singur filmulet, pe mai multe canale de televiziune, inclusiv aici, la canalul ANTENA 1 - sigur, acesta este film pur publicitar, este pe bani, cum s-ar zice - un film in care se spun niste lucruri foarte urate, niste ticluiri destul de otravite si cu totul mincinoase la adresa lui Petre Roman si evident ca am obligatia sa le lamuresc, pentru ca asta este campania domnului Iliescu. Campania pe care o face PDSR in aceste luni a fost o campanie urata, a fost o campanie mincinoasa, a fost o campanie murdara. Sigur, de cate ori se spun minciuni si se ticluiesc lucruri otravite la adresa mea, in primul moment am o mahnire, apoi ma intreb de ce atata rautate si de ce atata ura. Vreau sa va raspund la aceasta intrebare - de ce atata ura? - numai dupa ce dau raspunsul la minciunile care sunt continute in acel clip. Ele se refera cel putin la doua momente mai importante, si anume rezerva valutara pe care am gasit-o in decembrie 1989 - aici, imi pare rau, domnule Andronic, sa va spun ca trebuie sa va fac un anume repros, pentru ca zilele trecute ati reluat o emisiune cu presedintele Curtii de Conturi, dl Bogdan, in care dvs. ati spus: Ce a facut guvernul Roman cu valuta gasita in decembie 89?, lucru pe care noi l-am explicat de zeci de ori si cred ca dvs. ati avut un reprezentant, un coleg de la ziarul Libertatea, care a fost de fata in 10 octombrie 1990 cand, in numele guvernului, dl Anton Vatasescu a prezentat situatia exacta, pana la ultimul dolar, a cheltuielii rezervei valutare. Trebuie sa o reiau acum, ca sa va dau si dvs. aceasta explicatie.
O. Andronic: Va rog.
P. Roman: Rezerva valutara de care dispuneam in decembrie 89 era de un miliard doua sute de milioane dolari. Cum s-a cheltuit ea a fost prezentat de dl Anton Vatasescu, va spuneam, in fata parlamentului, la 10 octombrie 1990. in cateva linii: 500 de milioane de dolari pentru agricultura, cu efectele foarte bune care s-au vazut in 1991, cand am avut cea mai mare recolta de cereale din ultimii 30 de ani, cea mai mare productie de lapte, cea mai mare productie de carne, cea mai mare productie de oua. Deci, 500 de milioane dolari au fost in agricultura, 230 de milioane de dolari au fost in consumul populatiei - acum, poate ca ar fi bine sa facem un efort de memorie ca sa ne amintim cam ce am mostenit noi in decembrie 89, pentru ca lipseau medicamente, lipsea lapte praf pentru copii, pentru sugari, ce sa mai vorbesc ca, practic, copiii nostri nu mai stiau ce e ciocolata, ce este banana, ce este portocala, ce este un unt. Deci am cheltuit, este adevarat, din banii cu greu truditi de popor - si o spun de aceasta data cu toata seriozitatea si cu toata raspunderea - din banii cu greu truditi de populatia tarii am cheltuit 230 de milioane dolari pentru ameliorarea imediata a nivelului de trai, a ceea ce fusese o situatie cu totul inacceptabila, de injosire a populatiei in ultimii ani ai dictaturii, si am mai cheltuit circa 300 de milioane de dolari pentru asa-numitele importuri de completare din industrie. in ultimii 10 ani ai dictaturii - si aici toti directorii de fabrici, de uzine pot sa confirme imediat - din cauza ca Ceausescu hotarase sa plateasca datoria cu orice fel de pret, marea majoritate a utilajelor au fost in situatia de a nu fi nici macar reparate - nu mai zic de reparatii capitale - reparate, intretinere curenta, iar multe din productiile industriei romanesti care necesitau un anume import pentru cine stie ce reper din produsele respective nu s-au mai importat. Iata ceea ce am facut cu valuta. Parlamentul, in 10 octombrie 90, a aprobat fara impotrivire modul in care noi am cheltuit aceasta valuta. Dl Bogdan, care era presedintele Comisiei de buget-finante, a prezentat un raport, in care a avut cuvinte deosebit de elogioase la adresa felului in care Guvernul Roman s-a achitat de aceasta sarcina de a da seama in fata tarii de cheltuirea banilor si, in mod particular, de cheltuirea valutei si, in felul acesta, cred ca lucrurile sunt lamurite o data pentru totdeauna, cel putin pentru aceia care ne-au urmarit in aceasta seara. Al doilea lucru care este continut in clipul prezentat de PDSR - fara indoiala cu acordul domnului Iliescu - se refera la cheltuirea a 200 de mii de dolari pentru a sustine imaginea publica a Romaniei in SUA. Ca aceasta operatiune a fost sau nu justificata este greu de spus, insa ca banii respectivi au ajuns la destinatie este un lucru dovedit. Deci, 200 de mii de dolari, asa cum au fost transmisi de catre guvern, au ajuns la destinatie. Raportul facut de Parchetul General in ceea ce priveste aceasta chestiune este clar si categoric: nu se constata vreo ilegalitate pe aceasta tema. Felul insa in care au fost cheltuiti cei 200 de mii de dolari a stat in sarcina Ministerului de Externe si a domnului Adrian Nastase, si aici se ridica niste semne de intrebare cu privire la unde au ajuns acesti bani, si dumnealui ar trebui sa dea socoteala pentru aceasta chestiune, mai ales ca intre timp a devenit seful PDSR, deci persoana cea mai de incredere a domnului Iliescu. Eu sunt in acest moment in situatia, cred eu, ca, dincolo de a da lamuriri fata de toate acuzatiile care ni se aduc - sunt acuzatii care, dincolo de a fi atat de mincinoase, sunt si otravite - sa imi exprim si eu o anume parere in legatura cu aceasta campanie. Vedeti, eu nu afirm ca dl Iliescu este personal varat in cine stie ce afaceri necurate, nu am pentru aceasta dovezi, dar stiu un lucru: ca dumnealui a ingaduit necinstei, coruptiei, lacomiei sa se intinda peste tara ca o pecingine in acesti patru ani, si asta mana in mana cu saracia care s-a intins peste tara, si ca tot dumnealui, in acesti patru ani, atunci cand i-a convenit, a acoperit anumite nelegiuiri, i-a acoperit mai ales pe speculanti, pe profitori. Am un exemplu de dat, care cred ca este semnificativ. Generalul Pitulescu, atunci cand era seful Inspectoratului General al Politiei, i-a prezentat domnului Iliescu o lista cu persoane importante care erau amestecate in afaceri de coruptie. Reactia domnului Iliescu a fost aceea - dumnealui este si presedintele Consiliului Suprem de Aparare a tarii, deci are dreptul de a se implica direct in aceste chestiuni prin Ministerul de Interne - dumnealui a spus: Rezolvati aceste chestiuni in cadrul guvernului, adica un raspuns care, de fapt, insemna o neimplicare, a nu face nimic fata de situatia deosebit de grava semnalata de generalul Pitulescu. Am vrut sa spun aceste lucruri ca sa fie un raspuns complet la ceea ce au fost aceste cateva saptamani de campanie murdara. ªi acum, raspunsul meu la intrebarea: de ce atata rautate, de ce atata ura? M-am framantat mult si cred ca am gasit raspunsul. Dupa mine, aceasta campanie urata, aceasta campanie de minciuni este pentru a acoperi propria neputinta, faptul ca in acesti patru ani Romania s-a infundat in saracie, faptul ca in acesti patru ani patru milioane si jumatate de romani au cazut sub pragul de saracie. Acesta este rezultatul regimului domnului Iliescu. ªi atunci, pentru a-si justifica neputinta, pentru a-si acoperi lacomia de putere, dorinta de a ramane la putere, pentru ca in spate stau atatea nelegiuiri, au gasit calea - obisnuita, in asemenea situatii - de a improsca cu noroi. insa parerea mea este ca bunul simt al oamenilor nu-i mai asculta si nu le mai foloseste pentru asemenea manevre, care nu au legatura cu democratia.
O. Andronic: Va multumesc. Urmatoarea intrebare este din partea domnului Manolescu.
N. Manolescu: Ati colaborat cu domnul presedinte la guvernare si in parlament pana in septembrie 1991, cu o parte dintre liderii actuali ai PDSR si cu domnul Ion Iliescu. Daca nu se desparteau ei de dvs. cu brutalitatea cunoscuta, v-ati fi despartit dvs. de ei? Nu ati spus niciodata in mod clar. Va rog sa o spuneti acum: cand ati inteles ca domnul Iliescu si apropiatii domniei sale nu doresc reforma si, mai ales, ce piedici i-au pus? Prin ce presiuni din partea presedintelui si in ce imprejurari concrete si daca, in fine, aceste piedici sau presiuni au comportat abuzuri sau ilegalitati?
P. Roman: intrebarea ar viza, mai ales, momentele de confruntare pe care le-am avut cu domnul Iliescu si cu persoanele politice mai apropiate de dumnealui, pentru ca felul in care s-a produs separarea apelor in FSN este un subiect care cred ca, la ora actuala, este deja lamurit, o data ce stim care a fost sensul mineriadei din septembrie 1991. Au fost mai multe momente in aceasta, daca vreti, dezbatere cu conflict in ceea ce priveste evolutia reformei. La doua saptamani dupa ce am prezentat programul reformei - in 28 iunie 1990 - Guvernul Roman a venit in parlament cu o prima lege a reformei, o lege importanta, lege cunoscuta, Legea 15 a transformarii intreprinderilor de stat in societati comerciale, respectiv in regii autonome. Atunci am avut o reactie foarte dura, chiar direct pe ecranele televizoarelor, din partea domnului Alexandru Barladeanu, la care s-a asociat si domnul Iliescu - repet, eram numai la doua saptamani dupa ce Guvernul Roman fusese instalat. A trebuit sa intervenim cu toata hotararea pentru a arata ca aceasta Lege 15 este baza reformei si ca ea era gandita in schita strategiei pentru tranzitia la economia de piata, pe care o adoptasem ca program al FSN, aratand ca programul F.S.N. cuprinde aceasta reforma si, in primul rand, aceasta lege am avut castig de cauza. Dar faptul ramane: am avut o confruntare destul de serioasa. Un alt moment important, cunoscut bine si de public: momentul ianuarie 1991, cand guvernul a fost pus in situatia, a fost obligat de a transmite o scrisoare catre presedintii celor doua Camere - domnul Alexandru Barladeanu si domnul Dan Martian - pentru a se delimita de actiunile lor impotriva reformei, impotriva guvernului. in acel moment, situatia era cu atat mai tensionata cu cat peste cateva zile urma sa ma deplasez la Strasbourg, la Consiliul Europei, unde trebuia sa sustin intrarea Romaniei in Consiliul Europei, lucru pe care l-am facut la 29 ianuarie. I-am cerut domnului Iliescu sa aiba o pozitie clara - eram intr-o reuniune mai restransa, cu echipa pe care o cunoastem: Aurel Stoica, Vatasescu, Babiuc, Adrian Severin - si i-am cerut foarte clar sa-si exprime pozitia: este alaturi de guvern, sustine guvernul, sau este alaturi de domnul Barladeanu si de domnul Martian. Atunci dumnealui nu a vrut sa ne sustina, a avut o pozitie de impotrivire, aveam piedici, aveam obstacole din partea unora dintre liderii F.S.N., pentru ca persoanele pe care le-am numit ocupau functii importante in miscarea aceasta a F.S.N., in politica F.S.N. Ar mai fi de mentionat pozitiile de la Legea fondului funciar si de la Legea privatizarii, unde am avut impotriviri, am avut obstacole, piedici, desi aceste legi au fost legi esentiale pentru Romania pentru proprietatea privata. Un moment de care imi amintesc cu mahnire este acela al puciului din august 1991 - puciul de la Moscova - cand pozitia guvernului a fost transanta, raspicata, si anume - ca sub nici un motiv nu admitem intoarcerea, intr-un fel sau altul, la sistemul sovietic, la sistemul comunist de tip sovietic si ca suntem hotarati sa mergem inainte pe calea reformei si pe calea democratizarii tarii. Domnul Iliescu ne-a condamnat pentru aceasta chestiune - nu a facut-o public, dar sunt destui oameni care stiu cum s-a intamplat atunci - ne-a condamnat, a incercat chiar sa ne ceara sa anulam acel comunicat al guvernului. M-am opus categoric, era vorba de interesul national, si anume, interesul national fata de un vecin care ne-a creat probleme totdeauna - ma refer la regimul sovietic - pe cand dumnealui spunea: nu, trebuie sa vedem, ca poate ce se intampla acolo ar putea in cele din urma sa ne dea o posibilitate sa ne aranjam lucrurile. Cred ca a ne aranja cu o noua putere sovietica, tot de tip bolsevic, era un lucru inadmisibil si inacceptabil. ªi astazi sunt convins ca am facut un lucru bun. Din pacate, nu am iesit in fata tarii sa spun ca in acel moment intre noi exista o deosebire de pareri esentiala, si anume, aceea referitoare la atitudinea fata de puciul de la Moscova. Sigur, toate aceste lucruri - poate ca preluate si spuse acum intr-o succesiune imediata, pentru ca raspunsul meu trebuie sa fie imediat - pot sa creeze o anumita impresie, si anume ca am stat impreuna fortati. Omeneste vorbind, aceasta imagine a alaturarii Iliescu-Roman, care a existat in tara, ar trebui sa o aduc, omeneste vorbind, ar trebui sa o aduc in situatia reala. Vedeti, oricat ar parea de ciudat, in aceste 22 de luni cat am fost cu totul prim-ministru - 6 luni in cadrul guvernului provizoriu si 16 luni, din care 15 efective, in cadrul guvernului legitim - in aceste 22 de luni nu am avut o relatie apropiata, prieteneasca cu domnul Iliescu. Nu ne-am vizitat niciodata acasa - poate o singura data sa fie, daca imi aduc bine aminte, sa fi venit domnul Iliescu sa vada unde locuiesc. Atunci dumnealui a avut o cu totul alta parere despre locuinta in care ma aflu. in aceasta perioada nu am avut o relatie apropiata, nu am avut o relatie prieteneasca si nu am avut o relatie care sa creeze incredere, pentru ca s-au succedat o serie intreaga de momente in care am avut probleme. M-a durut cel mai rau - si acesta este un lucru personal - cand, in februarie, 1991, dumnealui a acceptat sa spuna, intr-o conferinta de presa care a fost difuzata pe televizoare, ca exista fenomene sau persoane corupte la nivelul guvernului. I-am telefonat imediat dumnealui si i-am spus: acum, in clipa aceasta sa-mi spui cine sunt persoanele si care sunt acuzatiile. Acum sa-mi spui, iar daca nu, rugamintea mea este sa precizezi despre ce este vorba. Dumnealui a facut un fel de rectificare, spunand ca nu era vorba de persoane din guvern, era vorba de cei de la administratia primariei. O diferenta foarte mare. Acolo s-a vazut cam incotro mergeau lucrurile, iar mineriada din 1991 a pus capac. Am ramas pe pozitie, pentru ca aceasta este intrebarea pe care si-o pot pune toti oamenii de buna-credinta: bine, cum ati ramas pe pozitie in aceste conditii? Am ramas pe pozitie, platind pretul, pentru a face reforma si pentru a apara reforma. ªi cred ca acesta a fost lucrul cel mai important pe care l-am facut.
O. Andronic: Multumesc. Urmatoarea intrebare este cea a domnului Mohora.
T. Mohora: Invocati birocratia si retelele de interese care ar fi blocat reforma in Romania. Cine v-a impiedicat sa faceti reforma administratiei de stat atunci cand ati fost la putere, in 1990-1991, sau macar sa o incepeti?
P. Roman: Trebuie sa-i amintesc domnului Mohora ca incercarile noastre de a reforma administratia publica au existat, au fost concrete si au fost chiar legiferate. De exemplu, una dintre primele legi a fost Legea privind promovarea competentei in administratie. As putea sa spun acum un lucru semnificativ: in momentul cand aceasta simpla lege, a promovarii competentei in administratie, care deschidea calea valorii si tinerilor, a fost inaintata, a fost mult contestata de unii dintre colegii nostri parlamentari din FSN, inclusiv de domnul Iliescu, pentru ca ar fi dat un semnal de demobilizare fata de cei care erau in administratie. Or, de fapt, nu doream altceva decat sa asezam lucrurile intr-o anumita normalitate, adica cei care functioneaza in administratia publica sa fie oameni competenti si criteriul competentei sa fie cel mai important in momentul in care ei sunt selectionati si promovati pe functii mai importante sau mai putin importante. Am fost aceia care am produs un proiect de lege privind statutul functionarului public. intre timp, au trecut sase ani si statutul functionarului public nu exista. Am avut o serie de initiative prin care am incercat ca sa reformam, sa alcatuim altfel administratiile din ministere. Spre exemplu, in momentul in care am numit si au fost alesi ministrii din guvernul legitim, guvernul de la 28 iunie 1990, i-am spus fiecaruia dintre ministri: in acest moment, singurul angajat din minister sunteti dvs., ministrul. Va puteti alcatui echipa in asa fel incat sa corespunda cu intentia reformei si sa corespunda cu ceea ce asteptati de la oamenii din administratie, pentru a impinge inainte reforma, pentru a o aplica consecvent si constiincios. La problema aceasta raspunsul meu este ca am incercat. Recunosc ca nu am reusit decat un inceput. De altminteri, am incercat si am facut atat cat am fost lasat sa fac ceva. in acest moment insa, in programul meu prezidential am precizat ca, data fiind situatia foarte ingrijoratoare privind autoritatea statului - pentru ca autoritatea statului inseamna respectarea legii, aplicarea legii, respectarea diferitelor reglementari, care sunt ale administratiei, ale guvernului - in momentul in care aceasta autoritate a statului nu se vede, cand legile sunt calcate in picioare si cand reglementarile nu sunt respectate, este nevoie de aceasta reforma a administratiei locale - si aici ii dau dreptate domnului Mohora - cu mult mai puternic acum decat atunci. Am propus, in mesajul prezidential, cum va spuneam, o realizare a unei adevarate carte a cetateanului, adica drepturile cetateanului sa fie bine cunoscute si sa existe organisme care sa vegheze la respectarea lor, adica nu omul sub birocratie, ci birocratia la dispozitia cetateanului.
O. Andronic: Va multumesc. Urmatoarea intrebare este cea a domnului profesor Ioan Pop de Popa.
I. Pop de Popa: Ati reusit o alianta cu unul din adversarii ireconciliabili din trecut - PSDR, fost membru al CDR. Credeti ca in perspectiva participarii la guvernare si restul CDR ar putea trece peste istoria conflictuala a raporturilor cu CDR si cu partidul dvs. din 1990?
P. Roman: As putea sa afirm, de la bun inceput, ca PSDR, Partidul traditional Social-Democrat din Romania, pentru ca este cel care are o istorie de peste un secol, nu a fost nicicand acel adversar neinduplecat si, sa zicem, dusmanos, agresiv la adresa noastra. Rezultatul, adica faptul ca astazi PD si PSDR se afla intr-o alianta pe o baza foarte limpede, pe o baza comuna de principii, de valori ale social-democratiei moderne, reformiste, este cea mai buna dovada ca, in realitate, cele doua partide mergeau spre a se intalni si pentru a forma o uniune - astazi ea se numeste Uniunea Social Democrata. Am reusit impreuna sa realizam in tara noastra un pol social-democrat, ceea ce este cel mai bun lucru pentru claritatea in politica, pentru imaginea cetateanului cu privire la ce anume idei, care sunt curentele doctrinare, cu alte cuvinte - pentru ce anume se angajeaza politic anumite partide. Din acest punct de vedere, cred ca cele doua partide, sub flamura USD, si-au dovedit aplecarea catre social si capacitatea pentru democratie.
O. Andronic: Va multumesc, domnule Petre Roman. Sper ca si contracandidatii dvs. sunt multumiti si va multumesc pentru raspunsurile pe care le-ati oferit. inainte de a va da, sa spun asa, pe mana presei, a colegilor care abia asteapta, as vrea sa va pun eu, totusi, o intrebare. V-ati referit la campania agresiva impotriva dvs. pe care o duce P.D.S.R. si v-ati dat o explicatie, probabil ca aceasta este. Un amanunt: de ce credeti ca dvs. sunteti principala tinta, si nu domnul Emil Constantinescu, pe care, cel putin sondajele de opinie, il indica a fi in imediata proximitate?
P. Roman: Poate ca dumnealor poseda date mai adevarate din tara, de la oameni, adica dumnealor stiu ca U.S.D. si eu insumi suntem adversarii lor cei mai de temut. Poate ca aceasta este realitatea din tara, nu cea din sondaje. in toate aceste realitati, au gasit de cuviinta sa utilizeze aceste arme, si nu altele. Constat ca dumnealor fac o campanie care improasca cu noroi, o campanie murdara, dar nu ne spun ce fac dumnealor ca sa ducem tara intr-o situatie mai buna. Nu ne spun care sunt propunerile dumnealor, solutiile verificate care sa ne duca inainte, pentru ca, daca patru ani au adus atata saracie in tara, plus hotie si necinste, cam tot omul se intreaba: cam cum ar putea, tot ei, sa mai aduca ceva bun in tara? De aceea, au gasit de cuviinta sa-i atace pe cei care vin cu solutii, care vin cu programe clare si care arata cum anume, la mod concret, putem realiza un ritm de dezvoltare economica in tara, care sa se simta in viata oamenilor. Mi se pare ca aceasta este realitatea.
O. Andronic: Multumesc. Stimati colegi, aveti zece minute pentru a-l “toca” pe dl Petre Roman.
Fl. Condurateanu: V-as pune o intrebare mai de factura omeneasca: in aceasta campanie electorala, ce vorba spusa de un batranel, de o femeie cu sacosele in mana, de un tanar v-a uns cel mai mult pe suflet si, in contrapartida, ce vorba v-a mahnit si v-a intristat in mod deosebit?
P. Roman: Eram la Baia Sprie, intr-o adunare populara cu multa lume. S-a apropiat de mine o doamna de varsta medie, care mi-a spus: domnule Roman, va votez, pentru ca sotul meu a lucrat in mina, in subteran, in conditii grele, ati dat o hotarare prin care a putut sa ia pensie dupa 26 de ani de conditii grele, si in felul acesta mi l-ati dat inapoi in buna stare de functionare. Mi-a facut placere ca mi-a spus un lucru asa simpatic. M-a mahnit in aceasta frumoasa campanie electorala pentru mine - fiindca am fost primit bine, cu simpatie peste tot, m-a ferit Dumnezeu de situatii in care sa fi fost primit cu dezaprobare sau, Doamne fereste, cu sentimente de ura la adresa mea, nu am avut asa ceva - m-a mahnit faptul ca, ici si colo, acea minciuna cu privire la cheltuirea valutei a mai aparut, in sensul ca: ce ati facut cu banii aceia? S-a dovedit ca, atunci cand nu lamuresti suficient si la timp si cu toate mijloacele anumite lucruri, oamenii, neavand alta informatie, pot sa creada o minciuna sau un lucru, oricat ar fi el de otravit si de neadevarat.
Fl. Condurateanu: Domnule Roman, va voi scoate din plan uman si va bag inapoi in plan politic. in ultima vreme, vorbeati de o campanie murdara - nu i-as spune chiar o campanie murdara, ci o campanie foarte dura - care s-a dus in ultimele doua saptamani impotriva dvs., atacurile venind dinspre Conventie si Emil Constantinescu. Ce explicatie dati acestei situatii? Deci, brusc, Ion Iliescu a fost lasat pe planul doi si a trecut Petre Roman pe planul intai.
P. Roman: Mi se pare ca explicatia seamana ca doua picaturi de apa cu cea de dinainte. Realitatea din tara - sa spunem, ceea ce gandeste o buna parte dintre alegatori, probabil ca o buna parte, poate cea mai insemnata parte - difera de realitatea din sondaje. incerc sa va dau o explicatie, pentru ca, atunci cand se declanseaza un atac la adresa unei personalitati, raspunsul este clar: este acela de a-l diminua, de a-l face mai putin atragator in ochii alegatorilor. De aceea, mi se pare ca in atacul declansat pe mine m-a suparat, m-a mahnit faptul ca a utilizat argumentele PDSR. Am intalnit multi oameni in tara, acolo unde poate nu se asteapta - am intalnit in tara in Bazinul Gorjului, la energeticieni si la mineri - oameni care au spus ca, daca si unii si altii se vor bate in acelasi fel, nu cumva si-au dat mana? Nu cred asa ceva. Vreau sa spun ca m-a surprins acest bun simt al oamenilor, dupa cum - acum mi-a venit in minte un lucru foarte interesant apropo de bunul simt popular, ce simplu poate fi, dar atat de direct: eram, tot asa, intr-o adunare populara - mi-este greu sa va spun acum, intr-un judet din Ardeal, cred ca in Maramures, la Sighetu Marmatiei - era o discutie si cineva, un coleg de-al meu, intr-o discutie larga, a spus: Vedeti cum ati votat in 1992? Lucru care nu trebuie spus, pentru ca oamenii voteaza cum vor ei, si asa este si normal. Domnul care a primit aceasta apreciere - cum ati votat in 1992? - mi-a spus: Domnule Roman, eu cred ca nu inteleg treaba aceasta, fiindca in 1992 am votat asa cum am putut, dar nu l-am putut vota pe Petre Roman, ca nu erati candidat. O chestie spusa foarte transant, care m-a lasat, in acel moment, fara replica. Toate atacurile acestea sunt teama ca in aceasta competitie poate ca adeversarii sunt mai puternici decat se vede.....
O. Andronic: V-ati asteptat la aceasta escaladare, sau ati crezut ca, totusi, campania va decurge pe un fagas pozitiv?
P. Roman: Va spun drept, noi am avut o campanie foarte curata, nu am atacat. Eu, unul, niciodata nu m-am referit cu atacuri, cu aprecieri personale la adresa contracandidatilor mei si, in general, campania noastra pe medii a fost una, cum se zice, pozitiva, adica sa spunem ce vrem sa facem noi, pentru ca eu cred ca noi trebuie sa ne concentram asupra viitorului, adica ce este bun pentru tara si ce avem de facut acuma pentru a construi mai bine un viitor mai bun. Despre asta este vorba. Mi s-a tot spus: sa stiti ca PDSR pregateste o campanie foarte murdara, foarte urata, foarte agresiva - si s-a adeverit. Despre CDR, drept sa va spun, a fost o surpriza. Dar m-am gandit ca aceasta campanie de minciuni, aceasta campanie murdara ar urma sa fie construita cat de cat pe niste lucruri care au o oarecare credibilitate, care au o oarecare baza. La urma-urmelor, in timpul guvernarii Roman s-au facut si greseli. Cat am fost in opozitie am invatat foarte multe, m-am calit, dar, de asemenea, poate ca am facut si niste greseli. Deci, daca s-ar fi speculat si s-ar fi vorbit de asemenea greseli, poate ca, cum s-ar zice, nu era o campanie murdara, nu era o campanie mincinoasa. Era o campanie dura, ceea ce intra in regulile jocului. Realitatea a fost insa ca s-a pornit o campanie bazata pe minciuni vehiculate in timp, adica pe o memorie care a fost creata negativ cu aceasta intentie si de aceea in aceasta seara, pentru prima data, eu insumi am hotarat ca vreau sa lamuresc lucrurile. Am promis oamenilor. Eram intr-o emisiune la TELE 7abc din 3 februarie a.c., in ziua cand mi-am anuntat intentia de a candida, si m-au intrebat domnii Radu Nicolau si Radu Cosarca: ce veti face daca veti fi atacat urat, mincinos? ªi am spus: nu replic prin atacuri, ci lamuresc. Deci, in seara aceasta, cu voia dvs., am cautat sa lamuresc lucrurile.
Dan Andronic: Cum este viata aceasta - un scranciob in vesnic balans - iata ca ati ajuns si la cursurile de la scoala opozitiei. Vreau sa va intreb: lectia aceasta a opozitiei v-a priit? Ce nota ati luat la lectia aceasta si daca tocmai cursurile acestea de la scoala opozitiei v-au inmultit firele de par alb?
P. Roman: Scoala opozitiei este, dupa experienta pe care am avut-o - a devenit credinta mea - necesara oricarui om politic pentru ca sa fie complet. Pentru ca opozitia, aceasta opozitie care la noi a fost si o opozitie grea, adica am fost puternic loviti, atacati de catre PDSR permanent, vorba aia, am fost cautati, cum se zice, si in cusaturile de la haina, ca sa se demonstreze ca am fi luat ceva din banii statului si, din fericire, s-a dovedit si se dovedeste ca nu exista nici un fel de dovada in aceasta chestiune si nu exista nimic de care sa ne fie rusine< dar scoala aceasta a opozitiei inseamna a te deprinde cu rabdarea, a te deprinde cu dialogul, adica, atunci cand esti in opozitie, dialogul ti se pare o cale de a te explica mai bine, deci inveti sa il asculti pe celalalt. Scoala opozitiei te invata sa intelegi ca adversarul nu este totdeauna rauvoitor, ci, dimpotriva, cateodata are punctul lui de vedere care-ti foloseste si tie. Adica, faptul ca am trecut prin aceasta experienta aspra a opozitiei mie imi da o mai mare incredere ca pot face fata la situatii dificile: rabdare, intelepciune mai multa si faptul ca m-am calit in situatia in care am fost - atat de agresiva.
O. Andronic: Multumesc! O ultima intrebare scurta si cu un raspuns scurt.
Dan Andronic: Domnule Roman, va simtiti, in plan personal, nu in plan politic, vinovat in vreun fel pentru evenimentele din ianuarie 1990 - iulie 1990 si Alba Iulia? - deci, in plan personal, si raspundeti prin da sau nu.
P. Roman: Am raspuns, mi-am asumat raspunderea pentru tot ceea ce atunci au fost greseli ale mele. Ele sunt cuprinse pe mai multe interventii, inclusiv in cartea ultima, “Noua convorbiri cu Vartan Arachelian”, si am asteptat ca acelasi gest sa il faca si alti oameni politici, pentru ca atunci inseamna ca tot omul intelege si se refera corect la aceste evenimente, pentru ca in acele evenimente, daca eu am o anumita raspundere, altii au avut raspunderea lor, inclusiv aceia care mi-au cerut scuze. Daca s-ar gandi putin la acel eveniment, inclusiv la mineriada din 1991, la puciul din august 1991, atunci cred ca cu totii ne-am armoniza mai usor, adica am fi capabili...
Dan Andronic: Deci nu sunteti singurul care trebuie sa-si ceara scuze?
P. Roman: Am fi capabili de ceea ce eu vorbesc de doi ani: de o opozitie democratica unita, care sa devina majoritatea democratica unita.
 


<< Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii - Nicolae Manolescu ||| Turul al treilea - Fata-n fata cu contracandidatii - Ion Iliescu >>
| | Citiri: 5117 |

 
Copyright © 2005 - 2020 - Editura AlegRO